Doctorii în Științe Lupu și Dodon, Limba Română și Profesionalismul

În memoria curajului profesioniștilor filologi

care au înfruntat falsurile puterii politice.

Până la încheierea sesiunii de primăvară, Parlamentul va discuta propunerea unor deputați din fracțiunile PLDM, PL, PPEM și PDM de modificare a Articolului 13 din Constituție în sensul schimbării denumirii limbii oficiale a statului din moldovenească în română. Domnii Lupu și Dodon au militat împotriva introducerii limbii române în Constituție. Ei au însă o obligație profesională, derivată din normele eticii cercetării științifice, și o obligație politică, care derivă din ideologia de stânga pe care o asumă, să sprijine schimbarea Articolului 13. În afară de aceasta, argumentele dumnealor împotriva glotonimului limba română sunt erori de logică, deci inacceptabile. Problema denumirii corecte a limbii oficiale pune întrebări importante privind raportul dintre profesioniști și politicieni care nu au fost discutate până acum.

  1. Obligațiile domnilor Lupu și Dodon ca doctori în economie

Din capul locului trebuie accentuat un fapt foarte important aici: domnii politicieni Lupu și Dodon sunt doctori în știința economiei. Cel dintâi a obținut titlul în 1991, iar cel de-al doilea în 2002. Pentru ambii politicieni doctori cercetarea științifică este o valoare. Domnul Lupu și-a dedicat Ordinul Republicii tatălui său, Ilie Lupu, doctor habilitat în pedagogie (Metodica predării matematicii), drept recunoaștere pentru activitatea sa pedagogică și științifică. În plus, domnia sa specifică în ale sale CV-uri făcute public că și-a luat doctoratul la Academia de Economie Plehanov din Moscova și la Universitatea de Stat a Moldovei (Chișinău), precum și studiile postuniversitare în Occident. În mod similar, dl Dodon declară publicului studiile doctorale, experiența de cercetător științific, precum și lucrările științifice publicate.

A fi doctor în știință este mai mult decât un titlu pe care să îl declari public. Obținut la capătul a cel puțin patru ani de studii riguroase care te pregătesc să contribui la avansarea științei, titlul de doctor în știință impune obligații care sunt exprimate de norme ale eticii cercetării științifice. Amintesc aici câteva dintre ele. Un doctor în știință trebuie să manifeste respect pentru colegii de cercetare și pentru oamenii de știință din alte domenii, să dea dovadă de responsabilitate profesională, fiind la curent cu ultimele dezvoltări din domeniul său, să fie obiectiv și să nu amestece preferințele politice sau de altă natură cu faptele științifice pe care să le prezinte nepărtinitor și să recunoască contribuțiile altor cercetători.

Limba moldovenească și violarea normelor eticii științei

Când este vorba de limba română, dnii doctori Lupu și Dodon nu respectă niciuna dintre normele eticii științei: ei nu manifestă respect pentru colegii filologi, din țară și de peste hotare, care s-au pronunțat clar și fără echivoc, în privința corectitudinii folosirii glotonimului limba română. Domnii doctori Lupu și Dodon nu arată responsabilitate profesională deoarece se pronunță asupra unei probleme pentru care nu au studii de specialitate și nu au publicat în reviste de specialitate trecând prin filtrul recenziilor dublu-orb. Pronunțându-se într-o chestiune pentru care nu au pregătirea profesională, dnii doctori Lupu și Dodon comit ceea ce experții numesc impostură intelectuală. În afară de aceasta, ei nu sunt obiectivi, pentru că amestecă preferințele politice privind viitorul Republicii Moldova în discuțiile privind denumirea corectă a limbii oficiale a statului moldovean. Folosirea glotonimului limba română, preconizează filologii, este compatibilă politic cu existența de mai departe a Republicii Moldova, dar și cu unirea ei cu orice stat din lume. Insistența dlor doctori Lupu și Dodon pe menținerea termenului limba moldovenească în Constituție este o manieră de a nu recunoaște contribuția filologilor la declararea independenței Republicii Moldova, pe care cei doi doctori o prețuiesc atât de mult. Trebuie amintit că declararea independenței s-a făcut de aceeași mișcare politică animată de argumentele filologilor privind glotonimul limba română și apartenența la spațiul lingvistic și cultural românesc. Nerecunoscând contribuția filologilor, dnii doctori Lupu și Dodon încalcă astfel o altă normă a eticii științei și dovedesc un comportament imoral.

Cerința ca economiștii Lupu și Dodon să accepte concluziile și argumentele filologilor și să acționeze conform eticii științei nu este cu nimic diferită de cerința pe care orice economist o satisface în investigarea problemelor de economie. Cercetarea economică, la fel ca și cercetarea din alte științe, este rezultatul muncii unei comunități de cercetători. Cercetarea oricărui economist se bazează pe cercetarea altor economiști, dar și a matematicienilor pentru modele matematice din economie, precum și a statisticienilor pentru analiza statistică. Atunci când vreo ipoteză economică, preferată de vreun economist pentru că este de acord cu opțiunile sale politice și satisface așteptările populare, este invalidată de modelele matematice sau analiza statistică, răspunsul corect pe care orice economist îl învață la facultate este să revizuiască ipoteza. Și nicidecum să se răstească la matematicieni și statisticieni și să le declare că o fi falsă ipoteza din punct de vedere matematic și statistic, dar e adevărată din punct de vedere politic și al dorinței populare.

Dacă titlul de doctor în economie este important pentru dnii Lupu și Dodon, ei trebuie să respecte normele eticii științifice și, în consecință, să accepte concluziile filologilor și să fie de acord cu introducerea glotonimului limba română în Constituție. Dacă dânșii refuză concluziile filologilor și nu admit să acționeze conform judecăților emise de profesioniștii studiului limbilor, dnii Lupu și Dodon trebuie să renunțe la titlul de doctor în economie, pentru că ei dovedesc că nu înțeleg în ce constă activitatea științifică și care sunt obligațiile unui doctor în știință. Păstrarea titlului de doctor în economie odată cu respingerea concluziilor filologilor este un act de impostură intelectuală.

 

  1. Limba Română și Rolul Profesioniștilor în Societate

Problema introducerii glotonimului limba română în Constituție a fost discutată preponderent din perspectiva adevărului științific. Această formulă înseamnă în acest caz acceptarea de către politicieni și cetățeni a concluziilor și recomandărilor filologilor. Ea are însă și un sens mai general, care vizează raportul politicienilor și cetățenilor la recomandările profesioniștilor, inclusiv ale oamenilor de știință. Conform acestui sens mai general, profesioniștii dintr-un domeniu studiază o problemă de competența lor și de interes public, emit recomandări în baza cunoștințelor de specialitate și participă la formularea politicilor publice. Pe de altă parte, politicienii adoptă mecanismele de implementare, iar cetățenii îndeplinesc recomandările profesioniștilor conform mecanismelor de implementare. Ilustrările sunt ușor de găsit. Profesioniștii din medicină recomandă vaccinarea obligatorie a copiilor ca cea mai eficientă modalitate de a preveni decese premature, îmbolnăviri și pierderi de resurse publice și private. Politicienii adoptă cadrul legal și procedural care obligă cetățenii să își vaccineze copiii, iar părinții își duc pruncii la doctor în acest scop. La fel stau lucrurile și în cazul reglementărilor privind construcțiile, regulile de circulație, gestionarea deșeurilor ș.a.m.d. Așadar, politicienii și cetățenii aplică recomandările profesioniștilor și a oamenilor de știință, ei fiind cei care au cunoștințele de specialitate. Profesioniștii și oamenii de știință nu sunt subordonați politicienilor și cetățenilor. Acest raport dintre politicieni și cetățeni, pe de o parte, și profesioniști, pe de alta, asigură buna rezolvare a problemelor practice și funcționarea statului. 

Sacrificarea profesionalismului și științei pentru putere politică

Doctorul Lupu răstoarnă raportul dintre profesioniști și politicieni cu o distincție pe care a făcut-o în diferite interviuri: din punct de vedere științific, denumirea corectă a limbii este română, dar din punct de vedere politic este moldovenească. Niciun jurnalist care l-a intervievat pe doctorul Lupu nu i-a adresat întrebări suplimentare pentru a scoate la iveală implicațiile acestei distincții. Iar ele sunt grave.

Distincția doctorului Lupu subordonează profesioniștii și oamenii de știință politicienilor și limitează domeniul de valabilitate a recomandărilor profesioniștilor. Ceea ce înseamnă că în cazul în care recomandările profesioniștilor par să atragă după sine pierderi de putere pentru politicieni, argumentele profesioniștilor sunt ignorate. Aceste pierderi de putere pot fi cauzate de ruperea alianțelor politice sau din cauza alegătorilor care, din lipsă de cunoștințe de specialitate și din cauza prejudecăților, refuză concluziile profesioniștilor și promit să nu mai voteze pentru politicienii care le vor implementa. Doctorul Lupu face acea distincție, științific e româna, dar politic e moldoveneasca, deoarece îi este frică că alegătorii cu preferințe moldoveniste nu îl vor vota și va pierde putere politică. Dacă denumirea limbii nu ar atrage pierderi politice, doctorul Lupu nu ar face distincții politic – științific. Această subordonare a recomandărilor profesioniștilor permite, de exemplu, ca politicienii să refuze argumentele profesioniștilor din medicină pe baza distincției “științific vaccinele sunt eficiente și sigure, politic sunt de evitat” și să anuleze obligativitatea vaccinelor pentru copii pe motiv că un număr de alegători le resping. Dezastrele epidemiologice nu vor întârzia să apară. Pentru cei mutilați sau omorâți de bolile prevenibile prin vaccinare, distincția marca doctor Lupu “științific e într-un fel, politic e altfel” nu îi va ajuta să revină la normal.

Avertismentul lui Nikolai Vavilov

O altă implicație a distincției doctorului Lupu este că politicienii, fiind reprezentanți ai poporului, au liber să intervină în treburile științei și să o modeleze conform dorințelor populare și ideologice. Istoria ne arată că astfel de intervenții sunt păguboase și pentru știință, și pentru cetățeni. Un exemplu din spațiul sovietic, drag doctorilor Lupu și Dodon, oferă o bună ilustrare. Până prin anii 1930, URSS deținea o splendidă școală de genetică. După preluarea puterii de către Stalin, genetica a fost considerată o știință burgheză și reacționară, biologia și agronomia sovietică fiind dominate de concepția lui Trofim Lysenko după care plantele și animalele pot fi “educate” prin modificarea mediului astfel încât ele pot dezvolta trăsăturile dorite: vacile produc smântână, orzul devine ovăz, lămâile pot crește și în Siberia, iar legea vieții speciilor determină indivizii aceleiași specii să nu fie în competiție, ci să se ajute. Această concepție era în armonie cu ideologia marxistă a PCUS. În plus, Lysenko a fost analfabet până la 13 ani și a avansat de la desculț la biologul șef al URSS datorită puterii sovietice. Deși experimentele eșuate și dovezile empirice disponibile arătau că Lysenko greșește grav, Stalin l-a făcut responsabil de politicile agricole ale statului. Suprafețele agricole cultivate după metodele lui Lysenko au crescut de peste o sută de ori, dar recoltele erau și mai mici, amplificând lipsa de alimente și foamea în nou-impusele colhozuri, și nimicind vieți inocente. Nikolai Vavilov, biolog de renume internațional  specializat în genetica detestată de Stalin, a criticat concepția și metodele lui Lysenko și a ajuns să fie acuzat de eșecurile agriculturii sovietice. A fost arestat și a murit în gulag în 1943.

În istoria științei, numele lui Lysenko este sinonim cu amestecul inacceptabil al politicului și ideologiei în știință și cu suprimarea cercetării oneste și apolitice. În cazul limbii române, episodul Lysenko avertizează că amestecul ideologiei stataliste în dezbaterile filologice și suprimarea din același motiv ideologic a argumentelor filologilor este păguboasă atât pentru știință, cât și pentru politicile de susținere și dezvoltare a limbii populației majoritare din Republica Moldova. Susținerea și dezvoltarea limbii este cu atât mai importantă cu cât are loc o depopulare mai mult decât alarmantă, ceea ce scade numărul vorbitorilor ei, iar oferta culturală în rusă și, mai nou, engleză este dominantă. În problema limbii române, politicile statului trebuie formulate pe baza recomandărilor profesioniștilor studiului limbii – filologii.

O eroare de logică a doctorului Dodon

Profesionalismul a fost invocat și de către doctorul Dodon. În calitatea sa de Președinte al statului, el l-a respins acum câteva luni pe Eugen Sturza pentru funcția de ministru al apărării pe motiv că ar fi incompetent și că dorește doar profesioniști din armată, precum generalul Gaiciuc. Dacă doctorul Dodon prețuiește atât de mult profesionalismul și competența, atunci trebuie să accepte concluziile filologilor în problema limbii române, ei fiind singurii profesioniști ai studiului limbilor. Dacă dânsul nu acceptă concluziile acestor profesioniști, deși preferă un profesionist la apărare, atunci comite ceea ce logicienii numesc eroarea inconsistenței și i se va răspunde cu un citat din propria gândire: „Ori acceptați profesioniști, ori vedeți altă soluție. Nu vă place, treaba voastră.”

„Jos Știința!”

Subordonarea științificului și profesionalismului în fața politicului este la baza unui argument împotriva limbii române formulat în termenii libertății individuale. Doctorul Lupu a afirmat în mai multe rânduri că cetățenii trebuie să aibă libertatea de a se identifica lingvistic, adică să numească cum cred ei de cuviință limba majorității populației, chiar dacă ea este identică cu româna. Cetățenii la care se referă doctorul Lupu sunt cei fără studii filologice și care preferă termenul limba moldovenească. Libertatea acestor cetățeni se manifestă la alegeri în voturi și doctorul politician Lupu le preferă pe acestea în detrimentul respectului pentru profesioniștii filologiei. Cetățenii se pot identifica însă și cu altfel de opinii. De exemplu, ei se pot identifica cu opinia celor care cer eliminarea obligativității vaccinelor sau a teoriei evoluției, sau doresc oficializarea medicinei “alternative” de rând cu cea bazată pe dovezi empirice, sau au ferma convingere că pământul este plat și soarele se învârte în jurul său. Este doar un accident istoric că acești cetățeni nu reprezintă azi o forță electorală în politica moldovenească. Faptul că doctorul în economie Lupu acceptă subordonarea științificului în fața politicului îl constrânge să accepte și libertatea cetățenilor de autoidentificare anti-vaccin, anti-biologie evoluționistă, anti-medicină empirică, anti-astronomie heliocentrică și, în general, anti-știință, și modificarea legilor și politicilor publice pentru a le acomoda. Dacă cetățenii cu o astfel de identitate ar cere modificarea legilor și politicilor în sensul dorit de ei, în caz contrar amenințând puterea politică, doctorul politician Lupu sau alți politicieni vor trebui să le satisfacă solicitările, de vreme ce au acceptat ca principiu subordonarea științificului în fața politicului.

Gravitatea faptului de a nu construi legile cu privire la limba oficială pe baza argumentele profesioniștilor filologi constă în subminarea autorității științei în societate și a profesionalismului de dragul puterii politice și încurajează atitudini anti-știință. Buna funcționare a unui stat și rezolvarea de durată a problemelor cetățenilor nu se pot face ignorând argumentele oamenilor de știință și ale profesioniștilor. Nici doctorul Lupu și nici doctorul Dodon nu au demonstrat că resping doar argumentele profesioniștilor filologi, dar în rest vor respecta argumentele și recomandările tuturor profesioniștilor, chiar de va fi să piardă putere politică.

Dacă doctorii Lupu și Dodon ar fi consecvenți

Dacă doctorii în economie Lupu și Dodon insistă să respingă argumentele doctorilor în filologie și să prefere judecățile cetățenilor care nu au studii de specialitate în studiul limbilor pe motiv că așa cere calculul politic și electoral, atunci distinșii doctori trebuie să facă următorii pași. Întâi, ei, sau cei dragi lor, de vor avea nevoie de ajutor medical, să nu îl caute la clinici alese din Chișinău sau de aiurea, ci să meargă drept la vraciul din Sadova sau la măcelarii de la Carmez, pentru că fumul de tizic tratează până și cancerul de creier, iar măcelarii se pricep la despicat mușchi și organe mai abitir ca neurochirurgii. De vor avea nevoie de vreo plombă trainică pentru blestemul cariilor, să meargă la drumarii de la Exdrupo, pentru că și ei pun plombe bune, chiar dacă sunt din asfalt. Și drumarii, și măcelarii, și toți sătenii cu ale lor rude vor fi impresionați de această pogorâre și îi vor vota cu toată brigada. Apoi, să promită cetățenilor politici fiscale care vor aduce dobânzi la împrumuturi mai mici decât dobânzile la depozitele bancare. Este o imposibilitate financiară, vor spune dânșii, dar e consistentă cu ignorarea recomandărilor profesioniștilor. Domnilor doctori politicieni, dovediți consecvență în aplicarea principiilor.

La o privire mai atentă vom vedea că și măcelarii, și drumarii, și cam toți cetățenii pun preț pe profesionalism și respectă limitele meseriilor. Când au nevoie să rezolve vreo problemă practică, oamenii caută de regulă un specialist, un om care știe meserie și are experiență, și evită să angajeze amatori și neinițiați. Când au de reparat mașina, cetățenii merg la mecanic, nu la măcelar sau chirurg. Și preferă un mecanic bun, nu un amator, și resping lucrul făcut de mântuială. Măcelarii sau cizmarii nu fac reguli pentru construcția drumurilor. Și nici inginerii de la drumuri și poduri nu indică inginerilor mecanici cum să construiască motoare. Pentru cetățeni, profesionalismul este o valoare și funcționează ca principiu de rezolvare a problemelor practice. A introduce în Constituție glotonimul limba română este o măsură de apreciere a profesionalismului.

Vasile Tarlev nu pune pe limbă

Mi se va obiecta că exagerez importanța denumirii limbii în Constituție și că mai importantă este bunăstarea cetățenilor. Cam acesta este mesajul replicii „Nu are importanță cum se cheamă limba, dar ceea ce pui pe limbă.” Grija pentru ceea ce pui pe masă familiei este, fără îndoială, mai importantă decât grija pentru denumirea limbii în Constituție. Doar că între satisfacerea acestor două griji există o legătură care nu a fost scoasă la lumină.

De la declararea independenței, puterea politică a fost deținută în majoritate de oameni pentru care limba română fie nu a fost o prioritate, fie au respins-o. În acest timp, sărăcia și depopularea s-au agravat. Bunăstarea cetățenilor putea fi înfăptuită prin realizarea profesionistă a politicilor de dezvoltare economică și prevenire a sărăciei. Acestea însă nu s-au întâmplat. Putem bănui că motivul eșecului ține de jocurile de putere ale politicienilor care au ignorat profesionalismul în materie de dezvoltare și securitate economică, energetică, agricolă, sănătate, după cum l-au respins și în cazul limbii române. Așadar, se pare că între refuzul de a accepta limba română și incapacitatea de “a pune pe limba” cetățenilor există o legătură. Cauza comună a acestor probleme este respingerea din motive politice a științei și profesionalismului. Dacă profesionalismul și știința nu ar fi fost ignorate în interesul jocurilor de putere politică, atât limba română, cât și problemele economice și sociale ar fi fost rezolvate.

Mi se va obiecta că este suficientă respectarea profesionalismului și a științei doar pentru rezolvarea problemelor economice și sociale, dar poate fi ignorat în cazul limbii române. Politica este însă arta posibilului și nimic nu garantează că ignorarea profesionalismului în privința limbii române nu va fi aplicată și la domeniile care “pun pe limbă”. Experiența de până acum oferă mai degrabă motive să credem că ignorarea din motive politice a profesionalismului și științei într-un domeniu este însoțită de o ignorare similară și în alte domenii.

  1. Obligațiile dlor Lupu și Dodon ca politicieni de stânga

 

Ce înseamnă de fapt a fi de stânga?

Domnii Lupu și Dodon au obligația de a susține introducerea în Constituție a glotonimului limba română deoarece sunt politicieni de stânga. O astfel de justificare pare neobișnuită,

întrucât politicienii care poartă grija limbii române au fost și sunt considerați de dreapta. O caracteristică importantă a ideologiei de stânga este grija pentru persoanele vulnerabile. Drept pentru care, politicienii de stânga susțin egalitatea între oameni indiferent de statut social, economic, etnic etc. și resping elitismul. Protecția și promovarea celor vulnerabili social se manifestă în politici publice de acces universal la educație și ocrotirea sănătății, precum și de susținere a femeilor, copiilor, minorităților etnice, religioase și sexuale, precum și a persoanelor cu dizabilități. Politicile economice sprijină șomerii și sindicatele, protejează locurile de muncă și îi impozitează consistent pe cei avuți. La această caracterizare tradițională cu care sunt, probabil, obișnuiți mulți dintre cetățeni, mai trebuie adăugate alte două trăsături importante ale stângii: susținerea științei și antiimperialismul.

Pentru cei de stânga, știința oferă mijloacele necesare progresului, eliminării sărăciei și asigurării unui viitor bun generațiilor viitoare. Un alt motiv al aprecierii importante de care știința beneficiază în cercurile de stânga este că ea substituie religia. Politicienii de stânga și susținătorii lor sunt de regulă atei, știința, nu credința religioasă, fiind cea care oferă salvarea de la nevoile acestei vieți. De dragul adevărului trebuie spus că și politicienii conservatori susțin și apreciază știința, doar că se opresc acolo unde ea pare să intre în conflict cu religia sau impune reglementări costisitoare afacerilor, iar cei de stânga declară că merg până la capăt în susținerea științei.

Bunăoară, cei de stânga sprijină predarea în școli a teoriei evoluției și necesitatea adoptării măsurilor de combatere a schimbărilor climatice cauzate de oameni, în timp ce varii conservatori refuză teoria evoluției deoarece e în conflict cu interpretarea literală a Bibliei și resping responsabilitatea activităților oamenilor în schimbarea climei și necesitatea măsurilor de combatere a efectelor ei din cauza restricțiilor impuse activităților poluante. O ilustrare a atitudinii din urmă este declarația Președintelui Trump că schimbarea climatică este o invenție chineză pentru a submina economia americană. Și în URSS-ul dominat de o ideologie de stânga extremă știința era la loc de cinste, mai puțin în cazurile în care putea să slăbească puterea politică a Partidului Comunist.

Stânga adevărată votează pentru limba română

Devotamentul stângii pentru știință are următoarea consecință pentru cazul limbii române. Ideologia de stânga cere sprijinirea științei și acceptarea recomandărilor oamenilor de știință. Dnii Lupu și Dodon sunt politicieni de stânga. Filologi din diferite țări au recomandat acceptarea glotonimului limba română pentru limba populației majoritare din Republica Moldova. În concluzie, ideologia de stânga cere domnilor Lupu și Dodon să accepte recomandarea filologilor și să accepte glotonimul limba română.

Stânga adevărată luptă cu imperialismul Rusiei

Spuneam mai sus că ideologia de stânga este antiimperială. Adepții ei condamnă diferitele manifestări istorice ale imperialismului, cum ar fi cel britanic, francez, spaniol, unii vorbind și de imperialism american, și învinuiesc vechile imperii pentru problemele sociale și economice pe care fostele colonii le au în prezent. Politicienii și activiștii de stânga demască și condamnă practicile care par imperiale ale guvernelor, agenților economici și structurilor sociale din onorabilele democrații liberale de azi și care au fost puteri coloniale. Stânga cere ca vechile imperii să răsplătească moral și material pierderile și nedreptățile suferite de cei pe care le-au asuprit, le-au desconsiderat demnitatea și anulat libertatea, iar practicile coloniale să înceteze și să fie compensate corespunzător.

Lupta antiimperială a stângii este relevantă pentru problema limbii române. Câteva fapte istorice trebuie amintite mai întâi. În 1711, la Luțk, domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir semna un tratat cu țarul Rusiei Petru I cu scopul luptei comune împotriva Imperiului Otoman. Tratatul stipula că hotarul dintre Moldova și Rusia va fi pe Nistru, că Rusia va garanta integritatea teritorială a Moldovei și nu se va amesteca în niciun fel în treburile ei interne. În 1812, succesorii lui Petru I anexează partea de est a Moldovei și mută hotarul dintre Rusia și Moldova de pe Nistru pe Prut fără acordul autorităților moldovene și numesc noua achiziție teritorială Basarabia, care devine în cele din urmă o gubernie a Imperiului Rus și care va fi guvernată nu după legile moldovene, ci după cele ale imperiului.

Urmează impunerea limbii ruse în administrație, educație și biserică în detrimentul limbii române și schimbarea forțată a compoziției etnice a populației, fără acordul băștinașilor și fără politici de integrare a persoanelor transferate în Basarabia.

Așadar, în 1812 Rusia încalcă înțelegerile din 1711. Ocuparea de către un imperiu a unui teritoriu al unui stat mic fără acordul autorităților sale și guvernarea lui după legile statului ocupant este un act imperial. În 1917, politicienii din Basarabia o declară Republică Democratică Moldovenească, iar apoi unirea ei cu România care era, și este, moștenitoarea de drept a Principatului Moldovei. În 1939, URSS, succesoarea Imperiului Rus, semnează cu reprezentanții celui de-al treilea Imperiu German un tratat de neagresiune și o anexă secretă în care succesorii sovietici ai Imperiului Rus își exprimau interesul pentru Basarabia care era de drept parte a României. Urmează două acte imperiale: ultimatumul și ocuparea Basarabiei în 1940. În 1992, fără mandat ONU și fără acordul autorităților Republicii Moldova a cărei independență Federația Rusă o recunoscuse, forțe armate ale acestei succesoare a URSS și a Imperiului Rus, se implică militar în afacerile interne ale Republicii Moldova, sprijinind grupuri separatiste locale care doreau secesiune. Intervenția militară rusă urmărea să prevină reunirea cu România. Și acest act este unul care limita libertatea moldovenilor de a-și hotărî destinul politic și, deci, este unul imperial. O consecință  a multiplelor acte de ocupație și de dominare imperială este că moldovenii din gubernia Basarabia și RSSM nu aveau libertatea de a folosi glotonimul limba română, ceea ce este un act imperial de oprimare culturală. Este reprezentativ în acest sens faptul că autoritățile guberniale nu au permis în 1848 publicarea la Chișinău a ziarului „Românul”.

Stânga adevărată cere compensarea abuzurilor imperiale

Cele de mai sus arată o succesiune de acte prin care Imperiul Rus și statele care l-au succedat au avut manifestări imperiale față de moldoveni. Ideologia de stânga cere condamnarea și compensarea abuzurilor imperiale. Interzicerea folosirii glotonimului limba română pentru a desemna limba vorbită de moldoveni este un act de oprimare și imperial. Domnii Lupu și Dodon sunt politicieni de stânga. În consecință ideologia de stânga cere domnilor Lupu și Dodon să condamne interzicerea folosirii glotonimului limba română și să acționeze în vederea compensării actului de oprimare. O măsură minimă de compensare este introducerea în Constituție a glotonimului limba română. O alta este cererea către Federația Rusă să răsplătească moral și material actele de oprimare.

 

  1. Limba Română și Argumentul Dispariției Republicii Moldova

Domnii doctori politicieni Lupu și Dodon se opun introducerii în Constituție a glotonimului limba română deoarece văd în asta un pericol pentru existența de mai departe a republicii moldovene. Varianta scurtă a raționamentul lor sună cam așa: Dacă acceptăm limba română în Constituție, aceasta va duce la dispariția Republicii Moldova prin reunirea cu România. Domnul Lupu a formulat acest argument de mai multe ori. Iată una dintre expresii: „Vedem inscripţii pe garduri, pe pereţi şi în foarte multe blocuri inscripții: Moldoveni, deci, români. Vorbesc româneşte, deci sunt român. Mă deranjează acest lucru, fiindcă deja acest lucru este de aspect ideologic. Eu văd deja o mişcare în 3 etape. Este o presiune ideologică. Prima etapă este limba. După care, dacă suntem toţi români, teoria a două state româneşti. Şi se încheie cu ultima etapă, dacă sunt două state româneşti pentru ce trebuie să fie două state.”

 

Altă eroare de logică: panta alunecoasă

Problema argumentului domnilor Lupu și Dodon este că reprezintă un exemplu de eroare informală de logică numită pantă alunecoasă. Raționamentul lor afirmă producerea unei consecințe dezastruoase, dispariția Republicii Moldova, ca urmare a adoptării în Constituție a glotonimului limba română. Acceptarea limbii române ar duce inevitabil la alunecarea pe pantă până la dispariția statului. Ceea ce nu oferă dânșii în acest raționament este un lanț cauzal suficient să producă dispariția statului ca urmare a adoptării unei denumiri recomandate de profesioniștii filologiei. Și pentru că nu oferă un astfel de lanț cauzal, concluzia privind dispariția statului nu rezultă în mod necesar din premisa acceptării glotonimului limba română, iar ceea ce oferă dânșii este o eroare de logică.

Două teze false

Distinșii doctori în economie deveniți politicieni par să respingă limba română deoarece iau ca supoziție una din următoarele teze: (i) acceptarea glotonimului limba română este o cauză necesară pentru reunire, adică reunirea nu se poate face decât dacă este acceptată oficial limba română, sau (ii) acceptarea glotonimului limba română este o cauză suficientă pentru reunire, ceea ce înseamnă, cu ale cuvinte, că reunirea se va produce la scurt timp sau de îndată ce glotonimul limba română va fi introdus în Constituție. Ambele teze sunt false.

Acceptarea limbii române în Constituție nu este necesară pentru reunire, deoarece mulți dintre cetățenii care susțin reunirea o fac din motive pragmatice legate de bunăstare. Acești cetățeni consideră că în raport cu instituțiile publice și private moldovenești și perspectivele republicii moldovene, cele românești le oferă o mai bună apărare a drepturilor, oportunități economice mai bune și mai multe, posibilități mai bune pentru împlinirea proiectelor de viață și fericire. În plus, reunirea oferă o modalitate rapidă de a fi parte a Uniunii Europene și de a folosi beneficiile economice, sociale și culturale pe care le oferă UE. Mai mult, acceptarea limbii române în Constituție nu este o cauză suficientă pentru reunire, deoarece sondajele arată că numărul cetățenilor care acceptă glotonimul limba română este mai mare decât numărul cetățenilor care doresc reunirea, ceea ce, în opinia cetățenilor, indică compatibilitatea politică a limbii române în Constituția Republicii Moldova cu existența ei de mai departe ca stat independent.

Câteva exemple oferă un plus de susținere ideii că comunitatea de limbă nu este necesară unirii a două state. După războiul din 1877, Principatul Bulgar a propus României să formeze un stat comun. În 1919, și Ungaria a propus României să formeze un stat comun, regele Ferdinand I urmând să dețină și coroana ungară. Ungara și bulgara nu sunt nici identice cu româna, și nici nu s-a purtat vreo dezbatere lingvistică în țările respective privind denumirea corectă a bulgarei și ungarei drept condiție necesară unirii cu România. Ungurii au dorit unirea cu România pentru a putea fi în același stat cu maghiarii din Transilvania. Comunitatea de limbă e valabilă doar în cazul ungurilor și maghiarilor, nu și în cazul lor cu românii cu care se propunea formarea statului comun. În cazul propunerii bulgare motivul unirii ținea strict de dezvoltare, etnici bulgari fiind prea puțini în România pentru a justifica o unire după cum propuneau ungurii. România era mai dezvoltată și bulgarii sperau că în acest fel vor putea accelera dezvoltarea Bulgariei. Și alte state europene arată că nu este necesar să vorbești aceeași limbă pentru a forma de bună voie și din interes de dezvoltare un stat. Flamanzii vorbitori de olandeză și valonii vorbitori de franceză formează Belgia. Elveția cuprinde patru comunități care vorbesc limbi diferite: germana, franceza, italiana și retoromana.

Comunitatea de limbă nu este nici suficientă pentru unirea a două state. Cu excepția Braziliei, spaniola este limba oficială a statelor din America Latină, dar nu găsim în acea parte a lumii tendințe unioniste. Deși în Australia și în Noua Zeelandă se vorbește engleza și au făcut parte din același imperiu, aceste țări nu își propun să se unească. Mai aproape de noi, deși germana este limba oficială în Austria, o parte a Elveției și în Germania, nu se poartă discuții privind formarea Germaniei Mari, iar numărul unioniștilor austrieci zace la aproximativ 4% de ani buni.

  1. În concluzie

Domnii doctori Lupu și Dodon pot susține liniștiți introducerea limbii române în Constituție. Acest pas nu va duce la dispariția Republicii Moldova. Ceea ce va duce la dispariția ei este lipsa profesionalismului de care dau dovadă doctorii în economie Lupu și Dodon. Ilustrez cu două exemple. Fără granturi europene și nesusținut de cei !puternici ai satului, un vecin de la țară din r. Ștefan-Vodă și-a investit economiile în construcția unei sere, să crească mărar și pătrunjel. Pentru că autoritățile ucrainene nu permit agricultorilor moldoveni să își vândă marfa în Odessa, a încercat de mai multe ori să își vândă produsele în Chișinău. Piețele din capitală sunt însă monopolizate și omul a fost nevoit să își vândă marfa la preț de nimic cumpărătorilor cu ridicata. N-a rezistat financiar și a plecat cu familia în lume, lăsând o casă pustie în sat. O rudă a încercat să deschidă o afacere cu automate de cafea în centrul raional, fără granturi europene și nesusținut de cei puternici. Nu a primit autorizația necesară de la fiscul local, pentru că, i s-a spus, automatele nu dau bonuri de casă cumpărătorilor. Câteva luni mai târziu, automatele de cafea au apărut în câteva locuri cheie din orășel. Afacerea i-a fost furată. Ruda lucrează acum în Germania pe baza pașaportului românesc.

Piețe externe și interne libere și accesul producătorilor la ele, precum și un stat care să nu pună piedici dezvoltării afacerilor sunt teme de interes profesional pentru economiști. Deși sunt doctori în economie și accesul la piețe și piedicile în calea afacerilor sunt probleme despre care domnii Lupu și Dodon sunt abilitați, chiar obligați profesional să vorbească, ei nu o fac. Pe ei nu îi deranjează nici restricțiile economice impuse de ucraineni. Nu sunt vocali nici în privința corupției din diferite zone ale statului care gâtuie întreprinzătorii. În schimb, îi auzi mai des pronunțându-se în privința limbii române și cât de periculos este glotonimul limba română și cum să se numească istoria predată în școli. Combaterea corupției funcționarilor statului și accesul liber la piețele din Chișinău nu depinde nici de rigorile UE și nici de mofturile lui Putin, ci de aplicarea profesionalismului de economist al doctorilor Lupu și Dodon. Doctorul Dodon are timp să critice România, care a ajutat mereu Moldova, dar nu găsește timp (și curaj?) să critice protecționismul ucrainenilor. Și nici economistul Lupu nu vorbește despre asta. Și pentru că dânșii nu acționează profesionist, cetățenii pleacă, iar asta chiar duce la dispariția populației și a statului. În comparație cu doctorii Lupu și Dodon, doctorii în filologie sunt profesioniști exemplari. Eu nu se pronunță pe probleme pentru care nu au pregătire de specialitate. Nu găsești doctori în filologie care să se pronunțe public despre cum trebuie făcute politicile statului privind nivelul taxelor plătite de firme, cele macro și microeconomice sau despre managementul companiilor de stat.

 

6. Soluția

Doctorii politicieni Lupu și Dodon au la îndemână o soluție simplă și elegantă în chestiunea introducerii glotonimului limba română în Constituție. Ceea ce trebuie ei să facă este să fie cinstiți. Să iasă în fața membrilor de partid și a alegătorilor și se le declare că ei sunt doctori în economie, ceea ce îi obligă să respecte normele eticii profesionale, și să promoveze profesionalismul. În virtutea acestui fapt, ei sunt obligați profesional să accepte argumentele filologilor în chestiunea denumirii în Constituție a limbii oficiale. Aceasta ar fi o justificare suficientă. Mai departe, doctorii politicieni Lupu și Dodon își pot reafirma devotamentul pentru independența Republicii Moldova și pot chema membrii de partid și alegătorii se activeze profesionist în domeniile lor și să ceară și miniștrilor să guverneze profesionist și să respecte știința în general când este necesar să dea recomandări și în special în cazul mai nou privind proiectul ucrainean de construcție a hidrocentralelor pe Nistru, ceea ce poate pune în pericol râul și viitorul cetățenilor moldoveni.

Cât privește problema reunirii, aceasta este diferită de problema glotonimului limba română și cere o dezbatere separată.

Viorel Pâslaru, doctor în filosofie,

conferențiar la University of Dayton

Opinia exprimată în articol este a autorului, și nu a University of Dayton.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)