DOC // Schemele de desfacere a armamentului depozitat în stânga Nistrului şi persoanele implicate

Foto: https://novostipmr.com/ru/news/17-09-02/prezident-pmr-vyuchennaya-i-boesposobnaya-armiya-eto

N. Iakovlev (1926–2013), unul dintre capii grupării separatiste din stânga Nistrului care a contribuit la proclamarea nerecunoscutei rmn, autor al pretinsei declaraţii de independenţă şi al falsei constituţii ale rmn, a intrat în 1996 într-un conflict cu liderul acestei grupări separatiste, Smirnov, fiind obligat să fugă în Rusia. Pentru a se răzbuna pe Smirnov, a scris o reclamaţie (reproducem un fragment din ea – n.r.), ironia sorţii, președintelui Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din R. Moldova, Ştefan Urâtu, pe care tot el, împreună cu foştii săi ortaci, l-au arestat, plângere în care descrie rolul rmn şi schemele criminale ale grupării separatiste.

Stimate Stepan Gheorghevici, […] la ordinul lui I. Smirnov, procuratura RMN a redeschis un dosar împotriva mea, cred că există o intenţie fermă de a mă înlătura. Mai există timp şi vreau să […] dezvălui adevărul despre crearea şi existenţa RMN.

Cel mai important este armamentul depozitat pe teritoriul republicii, care, după estimările fostului comandant al Armatei 14, generalul A.I. Lebed, constituie aproximativ 18.000 de vagoane, inclusiv modele noi. Nu mai puțin de jumătate din această bogăție se află în unitățile militare locale, în conformitate cu normele stabilite, fiind înregistrată la categoria venituri; restul a fost adus din Europa în timpul fugii Grupului de Trupe de Vest, fiind înregistrat superficial. […] valoarea acestora constituie patru miliarde de dolari. Iată cauza adevărată a conflictului între Aleksandr Lebed și conducătorii tiraspoleni. Asta-i explicaţia încăpățânării lor de a tergiversa soluționarea conflictului. […]

De la începutul conflictului din Iugoslavia, din Transnistria a plecat încolo o parte din arme, patroane, explozibil. În timpul lui Lebed nu a fost posibilă mistificarea privind explodarea „munițiilor cu termenul expirat”. Noul comandant a încuviințat. Au fost explodate minele de care nimeni nu avea nevoie și proiectilele de artilerie depășite, însă o vână de aur sunt armele mici și munițiile acestora, grenadele și aruncătoarele de grenade antitanc, sistemele antiaeriene etc. și, ceea ce e mai periculos, explozibilul de plastic, cea mai nouă „colecție de gentleman” a teroriștilor, instalații de explozie la distanță etc. Acestea sunt încă valabile și pot fi folosite.

Apogeul vânzărilor a fost atins în 1994, vindeau în Iugoslavia mai întâi sârbilor, iar mai târziu tuturor celor care plăteau. La Tiraspol se înghesuiau ca într-un mușuroi reprezentanți ai Ceceniei, Armeniei, Abhaziei, Tadjikistanului. Reglările se încheiau deseori cu cadavre, însă acestea erau trecute la infracţiuni de drept comun. Despre volumul vânzărilor putem vorbi doar aproximativ. După cum am aflat, unul dintre canalele de transportare a armamentului în Europa era controlat de nişte polonezi. Orientativ în august-septembrie 1995, patru polonezi cu un microbuz au adus la Tiraspol 50 de milioane de dolari SUA, cea mai mare parte din aceștia au ajuns la Moscova. Peste câteva săptămâni după această afacere, în Aeroportul din Odesa vameșii l-au reținut pe directorul Băncii Transnistrene, Veaceslav Zagreadski, care încerca să transporte în Rusia 300.000 de dolari americani nedeclarați. Cui urmau să fie transmiși acești bani putem doar să ghicim.

Download (PDF, 553KB)

Cu participarea unor demnitari din R. Moldova și Transnistria a fost obținută o licență generală pentru această operațiune cu contribuţia partenerilor de peste hotare ai întreprinderilor din Râbnița – Combinatul de metalurgie și Fabrica de ciment și de ardezie (fabrica de ciment nu funcționa). Sub acoperirea exportului acestei producții funcționa un canal de export al armamentului, suma obținută din schemă, potrivit celor care cunosc acest lucru, se estimează la 40 de milioane de dolari. În plus, exista o altă cale de export al armamentului cu participarea autorităților „orașului liber Odesa”, încărcătura ucigătoare era transportată pe cale rutieră până în port, unde era încărcată pe navele companiei ucrainene „ Ascoflot”, care o transportau la punctele de destinație. […]

Cei care au folosit aceste scheme criminale au fost ministrul Securității de Stat, Vadim Șevțov, șeful securității personale a lui Igor Nicolaevici Smirnov, colonelul Valeri Gratov, un anume Serghei Ivanov și Podolean. În această afacere erau implicați ofițeri cu funcții înalte în Ministerul Apărării al Federației Ruse și ai Grupului operativ de trupe ruseşti. Și cum a început să apară prin […]ziare numele „negustorilor” de armament din Transnistria care îl vindeau prin firme germane și bulgare, Gratov a fost revocat pentru a proteja anturajul președintelui de eventualele suspiciuni. Alții nu au fost menajaţi – Serghei Ivanov, autoritățile criminale „Karpo” și „Kievski”, câțiva armeni au fost omorâți. A scăpat Podolean, reușind să fugă în Germania. Nu au pus capăt afacerii, doar au devenit mai prudenți. […]

Cât armament a rămas în stânga Nistrului?

Foto: euobserver.com

Solicitat să comenteze această scrisoare, fostul membru al Comisiei Unificate de Control, Ion Leahu, ne-a declarat următoarele despre valoarea şi cantitatea armamentului depozitat în stânga Nistrului:

Valoarea

„În 1998, la Odesa, între Smirnov şi Cernomîrdin a fost semnat un document prin care Tiraspolul şi Moscova au convenit să comercializeze o mare parte din armamentul depozitat în stânga Nistrului, inclusiv la Colbasna. Venitul urma să fie împărţit egal, era vorba de armament şi muniţii în valoare de şase miliarde de dolari. Însă OSCE a obţinut ca acest acord să fie abrogat. Ca rezultat, desfacerea armamentului a fost sistată oficial.

Cantitatea

Lebed, în raportul său către Elţin înainte de a fi demis din funcţia de comandant al Armatei 14, indică cifra de patru miliarde. De exemplu, la Colbasna era depozitată o cantitate enormă de armament foarte preţios, cum ar fi: rachete pentru sistemele „Grad”, „Uragan”, rachete pentru sistemele antitanc, ghidate şi neghidate, rachete antiaeriene „Igla” şi „Osa” ş.a. O asemenea instalaţie valorează multe zeci de mii de dolari.

După summit-ul de la Istanbul (1999), a fost demarat procesul de evacuare a armamentului şi armelor din Transnistria. Aproximativ 15 eşaloane cu tehnică militară şi de geniu, dar nu de luptă, au fost evacuate. Însă, la un moment dat, cineva prin Smirnov a declarat că Transnistria nu poate să permită evacuarea armamentului din cauza că rămâne neasigurată şi acest patrimoniu aparţine populaţiei din stânga Nistrului. Smirnov a solicitat ca pentru acest armament să li se dea gaz la un preţ de nimic. Evident că Rusia a refuzat şi evacuarea s-a suspendat.

Unde este păstrat armamentul?

În 2002-2003, ambasadorii statelor OSCE au obţinut să fie admişi pentru o inspecţie la acest depozit. Au constatat că mii de cutii cu rachete, explozibil şi grenade erau sub cerul liber. Au semnalat condiţiile de păstrare şi, peste doi ani, la o nouă inspecţie, au observat cu totul alt tablou: 17 depozite subterane, iar la suprafaţă – nimic. Partea rusă a ascuns tot ce era în afara depozitelor subterane, presupun că a transportat armamentul la Aeroportul din Tiraspol unde sunt blocuri subterane în care au fost odinioară depozitate avioane de vânătoare. Nu pot să fac estimări, însă sunt sigur că în stânga Nistrului a rămas foarte mult armament, pentru a argumenta acest enunţ amintesc faptul că trupele militare transnistrene efectuează în fiecare săptămână trageri din toate tipurile de arme şi armament.

Ilie Gulca