„Doamne, să nu mă laşi să fiu mulţumit de mine însumi”

Absolvenții Școlii moldovenești nr. 1 din Telenești de acum 30 de ani, împreună cu învățătoarea lor, Galina Roșcovanu, și diriginta Raisa Pinteac (cu flori în mână şi rochie lungă).

Raisa Pinteac este profesoară de limbă şi literatură română la Liceul „Lucian Blaga” din Teleneşti. Pe urmele ei au mers o mulţime de discipoli, care au devenit la rândul lor profesori de română la diverse școli. Pentru că a ştiut să le inspire încredere, curaj şi a găsit cheiţa cum să îi stimuleze să facă carte, elevii pe care i-a învăţat îşi aduc aminte cu drag de ea de fiecare dată.

Raisa Pinteac i-a fost profesoară de română soțului meu. Deși în jurnalism nu se practică să scrii despre apropiații tăi, amintirile lui Vasile, povestite cu atâta pasiune, despre cum această profesoară i-a învățat să scrie românește și cum le insufla dragostea pentru tot ce este românesc m-a făcut să încalc această regulă.

Cum am învățat a scrie românește

„Era anul 1989. La “limba moldovenească”, câte 15 minute în timpul unei lecții, Raisa Dmitrievna ne învăța să scriem în grafia latină. Diriginta noastră, Lidia Vasilevna, profesoară de limba rusă, nu putea să accepte acest fapt. Ne zicea: “Страна на это не пойдёт! Я знаю кто морочит вам голову””.

„Deseori discutau aprins pe subiectul grafiei latine. Noi o susțineam pe Raisa Dmitrievna, deși atunci multe nu le conștientizam cum le percep acum. Era o revoluționară. La lecții, ne punea să ascultăm muzică românească, montam spectacole pe piese de teatru românești. Avea și calități de regizor înnăscute. Ne preda lecțiile astfel că reușea să îi capteze pe toți elevii. Îmi aduc aminte cum l-am judecat, la o lecție, pe Lăpușneanu. Fiecare elev trebuia să aducă argumente pro și contra pedepsei”, povestește Vasile despre cum le dezvolta profesoara de română spiritul critic și dragostea pentru cultura românească.

În realitate, am cunoscut-o pe doamna Raisa la Telenești, la o întâlnire a unei generații cărora le-a fost diriginte și care făceau 30 de ani de la absolvire. Într-o rochie de seară elegantă, pe tocuri, suavă, m-a surprins să aflu că e la vârsta de pensionare și că, zilnic, merge la serviciu pe bicicletă.

Tot atunci am aflat și că a fost plecată 15 ani în Italia, iar într-un sfârșit a decis să se întoarcă acasă. În 2000, spunea Raisa Pinteac, avea gradul didactic întâi. Doar ea și colega ei, Tamara Antoci, aveau atunci, în tot raionul, acest grad. Dar, după ce a plecat și nu l-a putut reconfirma, a pierdut calificativul. Reîntoarsă în învățământ după mulți ani, vrea să le ia pe toate de la început.

 A învățat de la toți și din toate

„Mă simt flatată că aţi decis să scrieţi despre mine”, mi-a spus la telefon Raisa Pinteac atunci când am hotărât să scriu despre ea. Era seara târziu, iar profesoara se pregătea pentru o activitate extrașcolară de la liceu și de o plecare în România: „Am fost invitați la Harghita să prezentăm cum contribuim noi la promovarea limbii române în spațiul nostru. Anul trecut, am avut cu ei un proiect dedicat Centenarului Unirii, „Uniţi în cuget şi în gândire”, unde au participat 30 de şcoli din R. Moldovă. După acest parteneriat, ne-am împrietenit cu școala din Topliţa, Harghita. Ei ne-au invitat”, îmi explică grăbită doamna Raisa.

„Să ştiţi că eu am avut marele noroc să cresc într-un anturaj de profesori extraordinari, aici, la Teleneşti, de la care am învăţat foarte multe. Am venit aici, unde am absolvit clasele a IX-a şi a X-cea, dintr-un sat din codru.

Am fost o autodidactă, am furat meserie de la profesorii care mi-au fost adevărați mentori spirituali: Emilia Garaz, Tamara Antoci, Maria Școlnic, doamna Eșanu. Am învățat de la toți ce aveau mai bun”, îmi spune ea, adăugând că motoul vieții ei, lucru pe care îi învăță și pe copii, este: „O singură rugăciune am: Doamne, să nu mă laşi să fiu mulţumit de mine însumi!”, îl citează profesoara pe scriitorul Lucian Blaga.

Plecarea în Italia

Spune că a pierdut multe cu această plecare, dar a câștigat experiență. A plecat ca să își susțină copiii să își împlinească visurile. Fiica ei, Corina, voia să facă a doua facultate în România, dreptul, iar salariul ei nu i-ar fi ajuns să achite măcar taxa anuală.

„Aflarea mea în Italia mi-a schimbat modul de gândire, felul de a fi, a avut asupra mea un impact pragmatic, pentru că acolo nu m-am dus la școală, dar să muncesc. Nu m-am limitat doar să lucrez, am mers la teatru, am vizitat muzee, am văzut Roma, Veneția, Verona. Această experiență mă ajută acum foarte mult când le predau lecțiile elevilor. Le spun, de exemplu, cum am mers pe urmele lui Dante Alighieri. Astfel, detaliile pe care povestesc le trezesc curiozitatea să îl citească. Deși plecarea a însemnat pentru mine o experiență dură din cauza că eram departe de copii, mi-a lărgit orizontul de cunoaștere. Cred că nu mi-aș fi permis niciodată să văd Roma, Vaticanul, să admir operele lui Michelangelo”, spune doamna Pinteac.

Astăzi, mulți dintre elevii pe care i-a învățat Raisa Pinteac sunt profesori de limba română, de istorie și de alte obiecte. „Mă bucur că am elevi care și-au continuat studiile la facultatea de litere. Îi urmăresc și cred că am reușit să le aprind acea scânteie de cunoaștere și dragostea pentru neamul nostru. Mă bucur că ei au fost destul de înțelepți și, poate că, azi mă depășesc”, adaugă ea cu modestie.

Model de onestitate

Lucia Pîrău, învățătooare la Liceul Teoretic ”M. Eminescu” din Bălți, unul dintre discipolii Raisei Pinteac, spune că profesoara de română a avut o mare influienţă asupra viitorului său.

“Pentru mine a fost şi este un model de onestitate, inteligență și competență profesională. Conștientizez că dragostea mea față de neam şi limbă română se datorează doar dumneaei. A fost profesoara care m-a învățat să gândesc și să scriu româneşte. Mi-a descoperit pasiunea pentru lectură și cărți. Grație doamnei Pinteac am îndrăgit profesia de pedagog, devenind învățătoare. A fost o scânteie în incipientul meu drum de orator și formator național în cadrul atelierelor, seminarelor, trainingurilor naționale și internaționale. În ultimii ani, tot mai des, suntem pateneri în cadrul acestor activităţi. Ultima întâlnire am avut-o în cadrul unui atelier a Școlii de Vară Internațională a Cadrelor Didactice din Chișinău, 2019, unde a reușit prin calitățile sale profesionale să demonstreze înalta prestanță în calitate de expert, dar și de manager al instituției de învăţământ în care profesează.

De la Doamna Pinteac, în calitate de diriginte, am învățat ce înseamnă diversitatea și respectarea tuturor opiniilor, considerarea tuturor contribuțiilor drept valoroase, soluționarea pașnică a conflictelor în clasa de elevi. Deseori îmi amintesc de „ săritul” fetelor pe fereastra vestiarului sălii de sport pentru a ajunge pe teren cu mai multă ușurință, printre care eram și eu, „elevă bună”, cum afirma doamna. Mi-a fost enorm de rușine să privesc în ochii ei atunci, care mereu erau plini de iubire și înțelegere, gata să ne ierte şi să ne ofere sfaturi”, îşi caracterizează Lucia Pârău profesoara.

Povestind despre anii de renaştere naţională, Raisa Pinteac, profesoara de română de la Telenești, afirmă că acea mână pe care le-au întins-o profesorii de peste Prut, după Podul de Flori, când mergeau la București și Iași ca să învețe cum să le predea elevilor basarabeni limba română, când se întorceau de acolo cu genți pline de cărți în grafia latină, a fost o mână crucială pentru ea. O mână pe care și astăzi le-o transmite elevilor săi.

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu