Dizolvarea Parlamentului

“Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul – Amicus Plato sed magis amica veritas” (Ammonius Saccas “Viata lui Aristotel”)
Cele două tentative eşuate de alegere a preşedintelui Republicii Moldova vor conduce la dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate în 2010. Acest lucru este statuat în Constituţie, legea supremă în stat. Cu toate acestea, unele cercuri politice şi jurnalistice susţin că dizolvarea Parlamentului ar putea fi evitată. În plus, se vehiculează ideea că o posibilă reformă constituţională, al cărei ax central ar fi modificarea procedurii de alegere a preşedintelui, ar putea constitui mecanismul de blocare a dizolvării Parlamentului şi organizării de alegeri parlamentare anticipate. Aceste afirmaţii nu îşi au fundament din punct de vedere juridic. Componentele Alianţei pentru Integrare Europeană trebuie să evite greşelile pe care le-au făcut comuniştii, mai ales sub aspectul interpretării şi aplicării Constituţiei. Principiile de drept se impun a fi respectate indiferent de culoarea politică a guvernării. În caz contrar, riscăm să distrugem definitiv arhitectura constituţională destul de fragilă a ţării.
Constituţia Republicii Moldova reglementează trei situaţii care generează circumstanţele pentru dizolvarea Parlamentului. În două cazuri, Parlamentul poate fi dizolvat; în al treilea caz, Parlamentul trebuie dizolvat.
Când poate fi dizolvat Parlamentul
Preşedintele Republicii Moldova poate să dizolve Parlamentul în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)]. Astfel, potrivit Constituţiei, preşedintele are posibilitatea de a emite decretul de dizolvare a Parlamentului în următoarele două situaţii:
a) în cazul în care Parlamentul nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură [art. 85 alin.(2)],
b) în cazul blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)].
Observăm că în cazul celor două situaţii, decizia finală aparţine şefului statului, acesta nefiind obligat să emită decretul de dizolvare. Prin această normă juridică cu caracter permisiv nu se impune, ci doar se permite ca preşedintele să aibă o anumită conduită, care depinde de propria sa voinţă.
Când trebuie dizolvat Parlamentul
Dacă şi după alegerile repetate (de către Parlament – n.a.) preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament [art. 78 alin.(5)]. Această situaţie care generează circumstanţele de dizolvare a Parlamentului este diferită faţă de primele două. În acest caz, preşedintele nu decide, ci se supune textului Constituţiei, în sensul de a dizolva Parlamentul, fiindu-i retrasă posibilitatea de a se pronunţa asupra acestui aspect. Ne aflăm în faţa unei norme imperative cu caracter onerativ (trebuie săvârşită o acţiune), spre deosebire de norma permisivă în care îşi au sediul primele două situaţii. Astfel, în cadrul acestui perimetru, preşedintele are obligaţia de a întreprinde două acţiuni: dizolvarea Parlamentului şi stabilirea datei alegerilor în noul Parlament. Coroborând acest articol cu art. 61 alin.(3) din Constituţie, deducem că alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent.
Când NU poate fi dizolvat Parlamentul
Parlamentul nu poate fi dizolvat în următoarele situaţii:
a) De două ori în cursul unui an [art. 85 alin.(3)];
b) În ultimele 6 luni ale mandatului preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului prevăzut la art. 78 alin.(5) [art. 85 alin.(4)];
c) În timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război [art. 85 alin.(4)].
În concluzie, preşedintele poate invoca doar situaţiile de mai sus pentru a fi exonerat de obligaţia dizolvării Parlamentului şi stabilirii datei alegerilor. De altfel, observăm că, inclusiv în cadrul articolului care reglementează cazurile de imposibilitate de dizolvare a Parlamentului, este inserată şi excepţia ce vizează situaţia alegerilor repetate care se finalizează cu nevotarea preşedintelui de către Parlament. Din interpretarea art. 85. alin.(4), Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care preşedintele nu este ales de către Parlament nici în urma alegerilor repetate. Aplicând regula de drept potrivit căreia exceptio est strictae interpretationis (excepţia este de strictă interpretare), deducem că această excepţie nu face decât să reprezinte un argument în plus pentru demararea procedurilor de dizolvare a Parlamentului.
Poate reforma constituţională să blocheze dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri parlamentare anticipate?
Răspunsul este negativ. Acest Parlament este deja “dizolvabil”, fiind consumate cele două tentative de alegere a preşedintelui de către Parlament. După cum am menţionat, aflându-ne sub incidenţa unei norme imperative cu caracter onerativ, preşedintele este obligat să sesizeze Curtea Constituţională pentru ca aceasta să constate circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului [art. 135 alin.(1) lit.f)]. Ulterior, potrivit art. 94 alin.(1) din Constituţie coroborat cu art. 78 alin.(5), preşedintele va trebui să emită în cursul lunii iunie 2010 decretul de dizolvare a Parlamentului şi de stabilire a datei alegerilor pentru noul Parlament. Dispoziţiile noii Constituţii, în care ar fi modificată procedura de alegere a preşedintelui de către Parlament, pot fi puse în aplicare doar de noul Parlament, rezultat în urma alegerilor anticipate. Actualul Parlament nu poate reîncepe procedura de alegere a şefului statului sub imperiul unei noi Constituţii, deoarece el si-a epuizat mecanismele de alegere a şefului statului generate de actuala Constituţie şi a devenit un Parlament “dizolvabil”. Acest parlament poate exercita, până la data emiterii decretului de dizolvare, toate atribuţiile prevăzute de Constituţie, cu excepţia celei prevăzute la art. 78 din Constituţie.
de Alexandru IAVORSCHI
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
consilier parlamentar
The following two tabs change content below.