Divorţată la 20 de ani

Odată cu trecerea timpului dispare şi durerea, rămân doar amintirile, singurele mărturii ale unor clipe care au existat. Când auzeam că adolescenţa este asociată cu descoperirile sau iubirile trecătoare, mă înverşunam cumplit, în special datorită faptului că deja împlinisem 18 ani.

Mă simţeam matură, trecusem de etapa experimentelor. Mai aveam câteva luni până a termina liceul şi aşteptam admiterea la facultate. Am ales turismul, deoarece mi-au plăcut mereu geografia, călătoriile, marea. Dar, în lipsa valurilor mării, mă mulţumeam şi cu o plimbare pe malul lacului. După ore, îmi plăcea să îmi pun căştile în urechi şi să mă plimb prin parc. Aşa l-am cunoscut pe el. Un tip atrăgător, înalt, brunet, care se juca cu câinele său în parc. De aici până la primul pas n-a mai lipsit mult. Privirile ni s-au întâlnit, iar el a venit la mine zâmbind: „Poţi să te apropii, n-o să te muşte, ai încredere!”. Am aflat că îl cheamă Bogdan, iar pe căţel, Tabo. Era de fapt al surorii sale. Am făcut cunoştinţă şi am petrecut împreună o oră. Am aflat că era în anul III la facultatea de jurnalism.

Era din Floreşti şi venise în Chişinău pentru a face studii. Mi-a povestit că locuieşte singur, deoarece părinţii săi sunt despărţiţi şi mama lui a rămas în Floreşti. Sora lui, căsătorită în Chişinău, l-a rugat să aibă grijă de Tabo pentru două zile. Deşi aş fi vrut să mai stau, am preferat să păstrez puţin distanţa. Eram destul de atrasă de el şi nu doream să observe. Am făcut schimb de numere de telefon şi am stabilit să ne mai întâlnim.

A doua zi, a primit un mesaj. Urma să mă aştepte după ore. La simplul gând că o să-l revăd atât de repede nu mai aveam răbdare. Ne-am întâlnit şi am plecat să ne plimbăm. Mâinile noastre s-au atins timid şi nici nu ştiu cum am ajuns în braţele sale. M-au cuprins o mulţime de fiori şi singurul meu gând era ca acel moment să dureze cât mai mult. A fost dragoste la prima vedere pentru amândoi. Dacă în prima zi, când ne-am cunoscut, am fost destul de retraşi, de data asta a urmat primul sărut. Mi-a mărturisit că m-a observat primul şi nu ştia cum să facă să ajungă mai repede în preajma mea.

Au urmat zile frumoase cu soare, cu dragoste cu nori şi ploi, până când, într-o zi, am decis să ne căsătorim. Nunta a fost una ca din poveşti. Am petrecut luna de miere la mare, unde am avut multe clipe fericite. Îmi părea că toată lumea este a mea, dar nu a fost să fie. Peste un an, soţul meu s-a îndrăgostit de altcineva. Nu am rezistat, poate pentru faptul că îl iubeam prea mult. Ne-am despărţit. Şi acum nu-mi pot reveni. Îmi apar mereu în faţă momentele cele mai frumoase. Aveam multe planuri pentru viitor. Acum totul s-a ruinat, dar tot din cauza dragostei, fără de care nu putem trăi.

Anonim