Diversiunea securistului

SUBVERSIV // Valeriu Pasat şi Biserica Ortodoxă Rusă urmăresc zădărnicirea demersului european al Chişinăului

Valeriu Pasat şi-a asumat fervent misiunea de a introduce pe calea unui referendum studierea obligatorie a Bazelor Ortodoxiei în învăţământul secundar din Republica Moldova. Fostul director SIS, pentru a-şi îndeplini diversiunea, calcă în picioare realizările şcolii moldoveneşti de la 1990 încoace – libertatea de expresie, stimularea imaginaţiei, varietatea interpretărilor ştiinţifice, tehnologice şi artistice, precum şi toleranţa naţională, religioasă şi culturală –, inoculând ideea aberantă că doar o şcoală impregnată de fundamentalism, discriminatorie faţă de confesiunile minoritare, ar putea moraliza societatea moldovenească şi ar atenua tensiunile interetnice.

Istoricul Pasat susţine pe bună dreptate că „ortodoxia a fost un adevărat pilon…, care, la fel ca şi limba (?!), ne-a permis să supravieţuim ca popor”. Aici însă se impune o disociere. Avem o ortodoxie de până la 1812, prin care ne identificăm ca naţiune şi pe care domnii Ţării Moldovei au susţinut-o în momentele ei grele prin daniile şi ctitoriile lor şi o altă ortodoxie, pravoslavnică, care de la 1812, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, a avut misiunea de a eradica la moldoveni sentimentul naţional şi de a-i omogeniza cu naţiunea principală a Imperiului Rus. Şi a făcut acest lucru într-o manieră brutală: prin impunerea stilului arhitectural rus şi lichidarea celui naţional, prin interzicerea oficierii serviciului divin în limba română, înlocuirea practicilor liturgice tradiţionale cu cele ruse.

Identitatea moldovenilor şi Biserica pravoslavnică

Clerul pravoslavnic nu oficia ritualurile creştine – botez, mărturisire, euharistie, cununie, înmormântare – decât cu condiţia ca credincioşii să înveţe rugăciuni în limba rusă. Mănăstirile din Basarabia aveau „sacra” misiune de a-i rusifica pe copiii moldoveni, servind ca laboratoare de plăsmuire a supuşilor ruşi, deoarece educaţia în familiile moldovene zădărnicea efortul rusificator. E adevărat că, în perioada sovietică, Biserica Ortodoxă a fost obiectul persecuţiei regimului comunist, dar, în acelaşi timp, să nu uităm că în această prigoană infamă au fost implicaţi şi ierarhi ai Bisericii ruse care au colaborat de zor la închiderea locaşelor sfinte. Şi dacă Biserica ortodoxă a reuşit să subziste acestei prigoane, celelalte confesiuni au dispărut complet. Mai nou, Mitropolia Moldovei, în frunte cu „cârmaciul” ei, Vladimir, s-a angajat cu toate forţele să susţină Partidul Comuniştilor în campania electorală. Care dintre aceste ortodoxii, dle Pasat, a fost pilonul nostru identitar?

Şcoala trebuie să rămână în afara moralei religioase

Fostul demnitar moldovean susţine că, „în cei 20 de ani de independenţă, şcoala la noi (?!) a fost supusă mai multor experimente… Ceea ce însă poate fi considerat drept o greşeală evidentă este faptul că în sistemul de învăţământ primar, gimnazial şi liceal a fost practic totalmente neglijată latura educaţională”. Termenul „educaţie” se defineşte ca ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale. Reformele adoptate în domeniul învăţământului de către autorităţile moldovene au avut în principal ca obiective în general adoptarea standardelor europene, iar în special libertatea de expresie, stimularea imaginaţiei, varietatea interpretărilor ştiinţifice, tehnologice şi artistice, şi – cel mai important – toleranţa naţională, religioasă şi culturală.

O altă recomandare a dlui Pasat este ca şcoala moldovenească să se îngrijească, în afară de aspectul cognitiv, şi de aspectul moral. Este cunoscut că şcoala modernă nu are ca finalitate formarea cetăţeanului şi, pe deasupra, a unui cetăţean ideal, idee care încă persistă în mintea unor pedagogi. Dimpotrivă, şcoala trebuie să rămână în afara moralei religioase, ca şi a celei politice. Ea trebuie să formeze un anumit mod de a vedea şi de a judeca, o anumită manieră de a fi, strict intelectuală. Şi nimic mai mult.

Pasat neglijează aspectul pedagogic

În opinia lui Pasat, pe parcursul celor două decenii, învăţământul în Republica Moldova a continuat, ca în perioada sovietică, să fie unul ateist, în contradicţie chiar cu norma constituţională în vigoare. Reformarea învăţământului din RM, susţinută de instituţiile occidentale, a înregistrat realizări importante, precum: autonomia sistemului educaţional, deideologizarea conţinuturilor, elaborarea programelor pentru disciplinele şcolare. Rezultatele obţinute de autorităţile moldovene au fost recunoscute pe plan european. Despre ce fel de ateism poate fi vorba?

Fostul director SIS vede ieşirea „în albia normalităţii, dacă vom ţine cont de faptul că predarea în şcoală a obiectului «Bazele Ortodoxiei» se va face nu de către preoţi sau alţi reprezentanţi ai clerului, ci de cadrele didactice existente, care vor binevoi să-şi asume nobilă misiune”. Studierea faptului religios e din ce în ce mai actuală în Occident, demersul fiind determinat de intenţia autorităţilor educaţionale de a promova toleranţa şi dialogul interconfesional. Profesorii acestei discipline urmează o calificare complementară la o instituţie de învăţământ superior cu profil pedagogic. O eventuală introducere a disciplinei Bazele Ortodoxiei ar trebui să presupună în mod obligatoriu cursuri de calificare complementară pentru profesorii de religie. Abandonarea acestei „misiuni nobile” pe seama militantismului / prozelitismului ar transforma cursul într-o oră de îndoctrinare şi de cultivare a fundamentalismului.

Diversiune antieuropeană

Conform Revistei Internaţionale de Educaţie a Institutului din Sevres, regulamentele şcolare din Marea Britanie, Belgia (stat neutru din punct de vedere religios), Elveţia, Germania şi chiar Franţa (Alsacia) stipulează ca faptul religios să cuprindă studierea creştinismului, iudaismului, islamului, hinduismului, budismului, sikkhismului sau a creştinismului cuplat cu o altă disciplină ca etica, cultura sau istoria religiilor europene. Chiar şi în Rusia s-a organizat un concurs pentru elaborarea unui manual de „Religiile Rusiei”. Această manieră de predare a religiei urmăreşte combaterea stereotipurilor negative ce persistă la reprezentanţii diferitor religii, prezentarea unei viziuni complexe a fenomenelor religioase, dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor de dialog între elevii ce împărtăşesc religii şi convingeri diferite.

Conform aceleiaşi publicaţii, predarea religiei în ţări orientale precum Turcia, Egipt şi Maroc se caracterizează prin favorizarea religiilor dominante; decizia părinţilor de a-i dispensa pe copii de învăţământul religios şi de a alege studierea propriei religii, în cazul în care aceasta este minoritară, şi, ceea ce este esenţial, combaterea ideilor de stânga şi a occidentalizării. Manualele de religie ale acestor state sunt mai mult ideologizate decât cognitive.

Confruntându-se cu atentate provocate de fundamentalism, unele din aceste state – cazul Marocului – au abandonat tendinţa de a combate occidentalizarea prin intermediul fundamentalismului religios. Ce face Pasat? În pofida actelor de intoleranţă care s-au înregistrat în R. Moldova în ultima vreme, rămâne ferm în promovarea ideii sale.

Comparând pledoaria dlui Pasat cu predarea religiei în ţările occidentale şi cele orientale, observăm că demersul fostului director SIS se înscrie în seria acestora din urmă, împărtăşind acelaşi scop de a zădărnici / combate occidentalizarea.

Ilie Gulica

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău