Dispariţia misterioasă a Nataliei (1)

Într-o zi totul s-a schimbat. Lumea lui frumoasă s-a răsturnat doar cu câteva săptămâni înainte de admiterea la facultate. Frumoasa şi binevoitoarea lui Natalia, care l-a fascinat din prima clipă, a dispărut misterios

Couple-Love-Artisitc-Beautiful-HD-Pics

Prima poveste de dragoste (şi poate ultima) a lui Vasilică a început la o recreaţie mare. Natalia, o fată frumoasă, cu păr de zână, se hârjonea cu colegele pe stadionul liceului. La un moment dat, s-a împiedicat, a căzut peste o bară metalică şi şi-a fracturat piciorul drept. De durere şi-a pierdut cunoştinţa. Vasilică, care era prin preajmă, a alergat repede şi a început să o pălmuiască peste obraji. O colegă a dat fuga după apă. Peste câteva minute, fata şi-a revenit.

Nu mai putea să calce pe picior. Vasilică, un băiat înalt, slab şi deşirat, a luat-o în braţe şi a dus-o până la ambulanţă. Erau amândoi din aceeaşi clasă, a XI-a. De mai bine de jumătate de an, băiatului îi căzuse cu tronc la inimă Natalia, dar nu îndrăznea să-i propună prietenie, pentru că o auzise de mai multe ori spunând că nu-şi doreşte o relaţie cu vreun băiat până nu termină liceul. Iată însă că acum, în braţele colegului, parcă ceva a zvâcnit în inima ei. Ca un adevărat cavaler, Vasilică a însoţit-o până la spital. Era prima dată când mâinile lor s-au atins. Încercau primii fiori adolescentini. Timp de câteva zile, cât a stat la spital, i-a făcut vizite, i-a oferit flori. Astfel că, până la externare, soarele dragostei s-a grăbit să răsară şi pe strada ei. Revenită în liceu, băiatul o dezmierda cu gesturi tandre şi sărutări pătimaşe chiar sub privirile colegilor. Aşa este când iubeşti. Nu mai vezi şi nu mai auzi nimic. De la sărutări şi dezmierdări au ajuns la relaţii şi mai intime. Prima noapte de dragoste au trăit-o în sânul naturii. Pentru siguranţă şi confort, au ales un stog de fân de la marginea unei livezi cu miros de mere văratece, lăsată în paragină. Fără teama de a fi prinşi, s-au iubit sub lumina lunii până la zori. Senzaţia a fost unică pentru amândoi. Ea era fericită că gustase pentru prima dată în viaţă din fructul oprit, că anume el a făcut-o să se simtă femeie întâia oară, să cunoască plăcerea nebănuită. El se simţea fericit, foarte fericit, ca o pasăre în zbor că anume ea, cea mai frumoasă fată din liceu, i s-a dăruit toată.

Tristeţe, sufocare, dor

Vasilică iubea, era iubit şi trăia cea mai frumoasă perioadă din viaţa lui – perioada primei iubiri. Dar într-o zi totul s-a schimbat. Lumea lui frumoasă s-a răsturnat cu doar câteva săptămâni înainte de admiterea la facultate. Frumoasa şi binevoitoarea lui Natalia, care l-a fascinat din prima clipă, a dispărut misterios. A plecat într-o duminică la oraş şi nu s-a mai întors. O fi ajuns pe mâinile unor traficanţi, au presupus reprezentanţii organelor de drept, care se ocupă de caz.

Zile şi nopţi de durere şi suferinţă pentru părinţii fetei, dar mai cu seamă pentru el. Tristeţe, sufocare şi dor. În întunericul care se abătuse peste el, îşi făcea lumină doar cu amintirile frumoase, care i se izbeau de suflet. Se întreba mereu: „Doamne, dacă a fost atât de frumos, de ce ne-ai despărţit?! De ce mi-ai trimis atâta nefericire în schimbul câtorva clipe de fericire?!”. Pustiit şi fără putere, rămas aproape gol pe dinăuntru, după un an, Vasilică a ajuns la spital. Dar suferinţa şi durerea nu l-au ucis. După câteva luni de tratament, şi-a revenit. Medicul care l-a tratat i-a urat să o găsească pe Natalia sau să întâlnească o altă domnişoară la fel de bună ca ea. Chipul Nataliei însă continua să-l urmărească, iar gândul că ar putea să-i spună unei alte fete cuvintele „te iubesc” îi provoca o senzaţie de uscătură în gât. Tocmai atunci verişorul i-a propus să meargă cu el la câştig în Rusia. Au plecat la Petersburg. Într-o seară, se întorcea de la muncă. Sufletul îi era liniştit, trupul –obosit. Nu se gândea aproape la nimic. Şedea cu fruntea lipită de geamul tramvaiului şi se uita la clădirile vechi de o frumuseţe copleşitoare, la trecători. Deodată a tresărit, i s-a părut că o vede pe ea. O tânără, leit Natalia, stătea frumoasă şi tristă, îmbrăcată într-o rochie alb-gălbuie lângă o bancă din preajma unui chioşc de ziare. La prima staţie, Vasilică a sărit din tramvai şi s-a întors într-un suflet la locul cu pricina. Dar când a ajuns, fata nu mai era. A întrebat de domnişoara de la chioşc dacă nu a văzut încotro a plecat fata cu rochie alb-gălbuie. Aceasta a dat negativ din cap. L-a întrebat pe bărbatul ce stătea pe bancă. Şi acesta a strâns din umeri. Dezamăgit, a început să cutreiere străduţele înguste din vechea metropolă. Îi trecuse oboseala. Mergea cu gândul că o va întâlni printre trecători, dar degeaba. Târziu de tot a ajuns la apartamentul pe care îl închiriau, unde îl aştepta îngrijorat verişorul.

Chipul Nataliei îl urmăreşte mereu

Noaptea s-a visat în stogul de fân de la marginea livezii cu miros de mere văratece. Dimineaţa s-a trezit plin de voie bună şi a plecat pe şantierul de construcţie, unde muncea la renovarea unei grădiniţe de copii. Seara când se întorcea acasă, a văzut aceeaşi fată în scuarul de lângă butic. A coborât din nou la prima staţie, s-a întors alergând. Spre bucuria lui, fata şedea pe bancă. Vasilică se apropia de ea cu o emoţie de nedescris. Când rămăsese vreo 50 de metri, fata s-a ridicat şi a pornit în lungul trotuarului. Vasilică a strigat: „Natalia!”, dar domnişoara nu s-a întors. A alergat până a ajuns-o. Nu era ea. Şi-a cerut scuze. Tânăra i-a zâmbit cu blândeţe, un zâmbet care promite multe, şi i-a zis: „Nicio problemă. Se mai întâmplă. Vrei să stăm puţin de vorbă pe bancă?”.

S-au aşezat, au făcut cunoştinţă. Pe necunoscută o chema Silvia şi era din Ucraina, cu bunici pe linia mamei din Moldova. Vasilică i-a spus povestea. Când a terminat, Silvia a exclamat gânditoare: „Ce frumos! Eu nu am iubit niciodată cu adevărat. Niciodată nu am trăit acest sentiment măreţ de iubire, amestecat cu fericire şi durere”.

Din ziua ceea au început să iasă în oraş. Într-o seară, fata i-a cerut să o sărute. Vasilică a privit-o mirat şi a sărutat-o fără să simtă acea chemare din interior de a face acest gest. În acele clipe, flacăra nestinsă a dragostei pentru Natalia îl cuprinse în vraja dulcilor dorinţe. A acceptat să meargă la Silvia acasă.

După o cupă de şampanie, fata a prins a-l acoperi cu sărutări. În cele din urmă, când a văzut-o toată numai dor, Vasilică a început să o dezbrace liniştit. Fata nu s-a împotrivit şi el, fără prea mare chef, a cuprins-o şi a pătruns-o îndelung, răbdător. Spre mirarea lui, Silvia era virgină. Actul sexual a trecut însă fără să-l ardă plăcut, aşa cum se întâmplase cu Natalia. Atunci şi-a zis: „Dacă mă urmăreşte în vis mereu, e vie. Trebuie să o găsesc neapărat, cu orice preţ. O iubesc numai pe ea, numai pe ea!”.

The following two tabs change content below.