Discursul urii

Preşedintele socialist Dodon se ascunde după deget când crede că ura temperată nu mai este ură. El se divulgă ca homofob şi atunci când spune aparent delicat (îmblânzit cumva, la întâlnirea cu ambasadorul SUA, de prezenţa demnitarului american): „Am menționat foarte clar că astfel de acțiuni (e vorba de Marşul „Fără frică” – mvc) contravin flagrant valorilor noastre tradiționale, religiei ortodoxe și moralității. Ele nu pot și nu vor fi acceptate de mine personal, dar și de întreaga societate”.

Or, el „personal” chiar este obligat – prin lege! – să le accepte. Nu pentru că a promis să fie „preşedintele tuturor”, ci pentru că asta îi cere în mod expres Constituţia. El nu este obligat să apere „ortodoxia” sau nişte vagi şi interpretabile „valori tradiţionale”. Cu atât mai puţin, nu e obligat să fie „moralist”. Cu apărarea „moralităţii” încep regimurile dictatoriale, iar preşedintele nostru, ales pe principii democratice, e obligat să apere drepturile tuturor. Şi în primul rând pe cele ale minoritarilor, ale marginalilor, ale păturilor vulnerabile.

În caz contrar, el trebuie acţionat în judecată pentru instigare la ură şi demis pentru că nu a făcut faţă obligaţiilor. Citez (din Constituţie): „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei” (art. 79). Deci nu drepturile „majorităţii”, tradiţiile, legile ortodoxe şi „moralitatea” sunt scrise în fişa sa de sarcini, ci: „drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”. Inclusiv dreptul la viaţa intimă, la proteste şi manifestări paşnice (fără a îngrădi dreptul altora de a manifesta: „Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.” – art. 55). Dacă nu poţi să asiguri asta, colanul de preşedinte nu e pe măsura ta.

Majoritatea decide în cazul sufragiilor universale. Dacă însă ea ar hotărî să spargă geamurile unui individ neagreat, ar ajunge pe banca acuzaţilor, ca infractor colectiv (ceea ce îi agravează vina, nu i-o diminuează din motivul factorului „majoritar”).

Preşedintele e urmat de fanaticii urmaşi ai „sutanelor negre” şi de socialiştii săi. Referendumul „Anti-Chirtoacă” (aşa e numit acest „exerciţiu democratic” pe bannere şi pe corturile culegătorilor de semnături) este încă o mostră de discurs agresiv. E cazul să se autosesizeze CEC-ul, dar şi procuratura (până la anularea semnăturilor!). Cum să faci un referendum împotriva unui cetăţean, punându-i numele într-un context negativ, afişând asta pe panouri şi organizând un referendum avizat juridic cu acest slogan? Or, aici avem de a face cu un referendum de demitere a primarului (pentru ineficienţă funcţională, nu pentru numele pe care îl poartă), nu de hulire a omului.

Discursul lui Dodon e în consonanţă şi cu portalul propagandistic Sputnik. Acesta publică un text împotriva Marşului „Fără frică”, citându-l (jenant!) pe părintele Ambrozie: „În Sfânta Scriptură […] sunt precizate semnele sfârșitului lumii. În vremurile de pe urmă lumea va fi mai mult iubitoare de arginți decât de Dumnezeu, nu va mai există iubire între oameni, iar credința va fi slabă. Oamenii vor fi «iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu…» (II Timotei 3, 2-4)…”

Dar părintele Ambrozie îi amendează mai curând pe potentaţii zilei, portalurile homofobe, pe clevetitori, pe cei care instigă la ură. Recitiţi cuvintele apostolului Pavel adresate ucenicului său Timotei. Iar păcatele capitale „pe care le urăşte Domnul” sunt mai curând de găsit în grădina hulitorilor: „Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,/ Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,/ Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi. (Pilde, 6: 16-19)”.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)