Din relaţia unui cumnat cu o cumnată, s-a născut o fată înţeleaptă

cute-couple-warm hug-romantic love images-love images-love-heart-www.143loveu.blogspot.in

Foto simbol

 

Două fete creşteau în casa soţilor Silvestru dintr-un sat din fostul judeţ Bălţi – o Ileană şi o Tamară. Ileana, preafrumoasă, venită parcă din „Luceafărul” lui Eminescu. Tamara, mai slutişoară la chip, dar ageră foc la minte. Pe deasupra, Dumnezeu a mai împodobit-o şi cu o bonomie cuceritoare. Şi pentru că fetele veniseră pe lume la un an diferenţă, erau nedespărţite, părinţii le-au dat la şcoală odată.

Drumul spre şcoală trecea pe lângă malul unui pârâiaş, străjuit de iarbă şi copaci. În fiecare zi, iarnă şi vară, timp de zece ani, când mergeau surorile pe acolo, Tamara nu se sătura să privească peisajul încântător. De fiecare dată exclama bucuroasă: „Ce frumuseţe! Ce mult îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dăruit această zi”. Ileana însă nu putea înţelege ce fel de frumuseţe vede soră-sa într-un pârâu cu nişte copaci pe mal cum nu înţelegea şi alte stări de spirit ale Tamarei. Ambele aveau rezultate la învăţătură. Atât doar că Ileana trebuia să roadă cărţile, iar Tamara, ageră la minte, cum vă spuneam, lua note bune fără mare efort.

Prindea din zbor materia. Colegii o admirau, profesorii o respectau. Însuşise copila de timpuriu pasaje întregi din Biblie, mergea pe ascuns la biserică în satul vecin, căci erau vremurile sovietice. Şi cum ajungea acolo, se furişa într-un colţ de strană ca să o vadă numai Dumnezeu şi cânta în cor cu cântăreţele. Au trecut anii şi fetelor le-a venit vremea să meargă la facultate. Tamara a susţinut admiterea la filologie, Ileana – la fizică şi matematică. Învăţau bine. În jurul Ilenei roiau băieţii, cerşindu-i dragostea. Iar Tamara, cu nuanţele ei blânde de pe chip şi cu umorul fin cu care o înzestrase Dumnezeu, lega doar prietenii cu băieţii şi nimic mai mult.

Altceva era între ea şi cumnatul său Victor

Către sfârşitul studiilor, Ileana se căsători cu un tânăr foarte simpatic din Chişinău cu care se cunoscuse la o nuntă şi a ales să stea la el. Tamara s-a întors în şcoala natală nemăritată. Dar acest lucru nu o deranja. Absorbită de meserie, cu multă dragoste şi pasiune, îi învăţa pe elevi să traiască frumosul. Era începutul anilor 1990 şi îi purta pe la toate evenimentele naţionale organizate la Chişinău. Făcea cu ei spectacole extraordinare în şcoală şi în sat, îi ducea la biserică.

Se întâlneau numai pe la ocazii anumite şi atunci când venea la părinţi. Altceva era că între ea şi cumnatul său, Victor, se ţesea o legătură de taină pe care nu şi-o putea explica. La orice sărbătoare, când se aşezau în jurul mesei, Tamara nu mai putea termina vorba cu el. Gândurile lor se intersectau foarte inteligent într-un singur punct – perceperea divinului din afară şi a divinului din noi. După aceste discuţii, inima ei devenea şi mai plină şi mai bucuroasă de frumuseţea vieţii.

Căsătoria

Împlinise deja 28 de ani şi continua să rămână în aşteptarea iubirii adevărate. Într-o zi, surpriză! S-a trezit cu un fost coleg de şcoală, care a venit să-i ceară mâna. Se întorsese flăcăul în sat după ce cutreierase Rusia. Avea exteriorul frumos, dar intuiţia îi spunea Tamarei că nu ar putea să se îndrăgostească niciodată de Nicolae. Însă pentru că nu avea de ales, a acceptat căsătoria. Au păşit în viaţa de familie ca vechi cunoscuţi, cu voie bună şi înţelegere. Şi gândurile lor parcă mergeau pe aceeaşi lungime de undă.

Doar atunci când soţia aducea vorba de biserică, Nicolae sărea ca fript. Nu era el de vină că îl ura pe Dumnezeu, de vină erau părinţii lui comunişti (tata fusese secretar de partid), care îi otrăviseră sufletul cu ideologia roşie şi, în loc de grâu curat, metaforic vorbind, i-au semănat în suflet neghină. Azi aşa, mâine aşa, cel rău care nu doarme l-a atras spre patima paharului. Iar de aici nimeni nu l-a putut scoate la mal.

Tamara pune gând să devină mamă

Ca orice femeie, Tamara dorea să devină mamă. Să nască un copil de la un alcoolic – exclus! Şi atunci ce i-a venit în cap după mai multe nopţi de rugăciune? Să-l roage pe Victor să-şi facă o „pomană” cu ea. Zis şi făcut. Într-o zi în care venise singur la socri, Tamara l-a luat pe departe ca să ajungă aproape. Lui Victor i-a plăcut ideea şi n-a mai aşteptat un alt moment, chiar în acea zi s-au dat în dragoste şi relaţia lor a curs mai ceva ca valurile mării. S-au mai întâlnit de câteva ori până când valul de sămânţă revărsat de Victor a încolţit.

Aici au pus punct relaţiilor intime şi au mers pe filonul relaţiilor fireşti dintre un cumnat şi o cumnată. Astfel, dintr-un sex magic, trezit de energia divină a celor doi, s-a născut o fată frumoasă şi înţeleaptă. Dar eroina noastră nu s-a oprit aici. Peste câţiva ani, îşi dorea cu tot dinadinsul să aducă pe lume şi un fecior. Să ceară o nouă „pomană” de la Victor îi era ruşine. Şi atunci a început să privească în jur poate găseşte o pereche de ochi în care să sclipească iubirea, aşa cum sclipea în ochii lui Victor.

Şi iată că, fiind la Bălţi, în timp ce încerca să traverseze strada printre maşini, un bărbat elegant i-a luat mâna şi a ajutat-o să ajungă la trotuar. După care s-au uitat zâmbind unul la altul. S-au înţeles dintr-o privire. Acel om frumos era profesor universitar. S-a iubit frumos şi cu profesorul încât a avut sentimentul în acele scurte clipe că îl vede pe Dumnezeu în ochii lui. De cum a rămas gravidă, la fel ca în primul caz, a pus punct relaţiei şi a mulţumit apoi Celui de Sus că i-a împodobit braţele cu un adevărat Făt-Frumos.

Iată aşa s-a lăsat Tamara atinsă de forţa iubirii, aducând pe lume doi copii frumoşi, sănătoşi şi deştepţi de la doi intelectuali adevăraţi. Familia a păstrat-o în continuare. Soţul a plecat la cele veşnice, fiind sigur că aceşti copii, de care era foarte mândru, sunt ai lui. Iar Victor şi profesorul, fără să le ceară Tamara ceva, le-au purtat şi le poartă de grijă copiilor ca nişte taţi adevăraţi. Victor, atâta timp cât fata şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat, mergea foarte des şi îi ducea pachete cu alimente şi bani, zicând că mama i le-a trimis. Vom nota că nanul Victor a mai făcut şi nişte economii pentru ea, pe care i le-a dat mamei să i le ofere în ziua nunţii. Tamara e convinsă că Dumnezeu i-a arătat pe unde să meargă, ducând-o în braţele acestor bărbaţi care i-au oferit doar clipe de evadare spre alte dimensiuni, dar care preţuiesc mai mult decât o viaţă trăită alături de un alcoolic.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce