„Din păcate, am avut dreptate”

costasInterviu cu generalul Ion Costaş, fostul ministru al Afacerilor Interne şi al Apărării

– Stimate Domnule Costaş, cum apreciaţi situaţia din bazinul Mării Negre?

Rusia vrea să fie majoritară în bazinul Mării Negre, vorba lui Băsescu, vrea să facă din această mare un lac rusesc. Crimeea nu este altceva decât o etapă în realizarea acestui obiectiv. Până acum, au fost Abhazia, Osetia, care, de asemenea, au ieşire la Marea Neagră, vor urma Hersonul, Odesa, Nikolaev, Belgorod-Dnestrovsk. În această parte a Ucrainei, se lucrează foarte intens la agitarea populaţiei rusofone şi nostalgice după fostul imperiu, printr-o campanie mediatică. Or, această populaţie continuă să facă probleme noii puteri de la Kiev. Strategiile şi metodele pe care le aplică Rusia sunt noi. A fost proclamată anexarea Crimeii fără niciun ostaș mort, lucrurile se schimbă și în domeniul militar, prin metode propagandistice, se ajunge la rezultate remarcabile.

Deși Occidentul declară că intenţionează să oprească această campanie, observăm că nu se întreprinde aproape nimic.

– Este pregătit Chișinăul pentru a anticipa anumite provocări în acest sens?

Situația Republicii Moldova este dificilă. Avem o armată de ocupație pe teritoriul nostru. Moscova declară că recunoaşte integritatea Republicii Moldova din 1990, însă susține separatismul transnistrean din punct de vedere diplomatic, economic şi politic. Republica Moldova nu are forțele necesare pentru a rezista împotriva Rusiei.

– Nu am în vedere neapărat în acţiuni militare…

Guvernul trebuie să solicite insistent sprijinul structurilor internaționale, al marilor puteri, ca să fim protejați măcar moral. Armata 14, cu depozitele sale de la Colbasna, în care au fost stocate muniţiile din Europa Centrală, pentru a ajunge la Prut, are nevoie doar de militari, care pot intra în Republica Moldova prin Aeroportul Internaţional Chişinău, proprietate rusească. Peste noapte, riscăm să avem douăzeci de batalioane ruse în centrul Chișinăului.

– Achiziţionarea Aeroportului Internaţional Chişinău ar putea face parte din acţiunile Rusiei destinate să anticipeze evenimentele din Ucraina?

Nu este exclus. Aeroportul Chișinău are o poziție strategică. Un stat suveran şi independent nu cedează nimănui obiective precum căile ferate, aeroporturile, porturile navale. Republica Moldova a admis acest lucru. Nu cred că actualii oficiali sunt atât de miopi ca să nu-și dea seama că au cedat nişte poziții strategice dușmanului care are armată pe teritoriul țării. Despre ce fel de neutralitate putem vorbi când avem armată de ocupație pe teritoriul statului nostru? Este o aberaţie. Având în vedere că nu avem ieșire la Marea Neagră, acest aeroport are o importanță deosebită strategică.

– Dacă am face o comparaţie între cazul Transnistriei şi cel al Crimeii, ce trăsături comune şi deosebiri aţi repera?

Atât în Crimeea, cât și aici, în Republica Moldova, Moscova are mulți nostalgici după imperiul de odinioară. Însă Kievul nu s-a opus militar, cum am făcut-o noi în 1992. Faptul că militarii care au descins în Crimeea nu aveau semne de apartenență este o altă problemă. Au procedat ca niște bandiți care intră noaptea într-o casă cu cagule pe cap.

Noi însă ne-am opus. Provocările au început în 1990, la Vulcănești, Comrat, Tighina etc. Am încercat să le facem față. Este vorba de provocări în care au fost implicaţi militari ai Armatei 14, care deveneau peste noapte gardiști. Erau militari profesionişti. Prin urmare, la noi, nu au intrat cu cagule, au intrat deschis. În fine, președintele interimar al Ucrainei, Turcinov, a decis să opună rezistență, dar târziu. Autorităţile de la Kiev au acționat târziu, situația a ieșit deja de sub control.

Republica Moldova şi-a păstrat independenţa în 1992 datorită sprijinului acordat de către marile puteri. Anume acestea au intervenit pe lângă Elţîn pentru a opri ostilităţile. Dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, batalioanele pe care le-am păstrat în stânga Nistrului ar fi fost demult aruncate în Nistru, iar hotarele republicii nistrene ar fi fost pe Prut, fără probleme. Militarii ruşi aveau ordinul de a reface hotarul URSS, fapt pe care mi l-a confirmat Graciov în 2009.

– Ce rol ar juca Transnistria în acest scenariu de restabilire a hotarelor URSS?

Trebuie să amintim cititorilor că Tiraspolul s-a adresat deja Moscovei să intre în componența Rusiei. Duma de Stat a Federaţiei Ruse însă i-a spus să mai aștepte, pentru că nu e momentul. Rusia așteaptă momentul potrivit, cum a procedat în cazul Abhaziei. Între Republica Moldova și Rusia mai este Ucraina, care mai există. De aceea Rusia acţionează în Herson, Odesa, Dnepropetrovsk, Nikolaev, ca să ajungă în Transnistria. Dar aceasta e complicat. Complicat, dar nu imposibil.

foto Nicolae Pojoga– După agresiunea Rusiei împotriva Kievului, autorităţile ucrainene şi-au schimbat poziţiile faţă de Tiraspol. Am putea spera la o intensificare a procesului de negocieri în cazul diferendului transnistrean?

În cazul în care Ucraina va închide canalele de aprovizionare a Transnistriei, am putea asista la o asemenea intensificare. Fără sprijinul economic şi financiar al Moscovei, Transnistria ar putea rezista două-trei luni.

– Vă rog să amintiţi poziţia Ucrainei în timpul Războiului de pe Nistru.

Un lucru necunoscut este că în Războiul de pe Nistru au luptat împotriva Chişinăului două batalioane ale ucrainenilor naţionalişti: UNA-UNSO. Un alt lucru necunoscut este faptul că, în 1991, în timpul unei întrevederi la Minsk dintre Snegur şi Kravciuk, i-am spus ministrului Apărării al Ucrainei, Constantin Morozov, despre pericolul ce ar putea să-l reprezinte Transnistria pentru Ucraina. Kievul n-a reacţionat. O poziţie similară a adoptat Kievul şi în cazul extrădării lui Smirnov. Am organizat operaţiunea şi l-am adus pe Smirnov la Chişinău, speram că va fi prezentat justiţiei, atunci mulţi dintre separatişti din Comrat, Grigoriopol şi Tighina au pus coada între vine. Însă procurorul şi Snegur l-au eliberat. A urmat cazul Tighina. În ce priveşte pericolul Transnistriei pentru Ucraina, din păcate, am avut dreptate.