„Din copilărie știam despre Basarabia că-i pământ românesc”

Interviu cu Doina Ioanid, poetă, traducătoare, București

– Dragă Doina Ioanid, în unul din poemele tale citim despre ”privirea hăituită a mamei”, despre dorința de a pleca în lume pentru a nu-i mai vedea pe părinți, pe bunicii ”atît de munciți și de triști”. Și noi, cititorii, ne simțim adesea ”hăituiți, munciți și triști”. Cum crezi, de ce suntem așa? E vinovat comunismul, sunt vinovați dictatorii de ieri, politicienii de azi sau vina e în noi înșine?

Dragă Irina Nechit, răspunsul e unul complex, aşa cum este viaţa însăşi. Viaţa care te poartă uneori prin tot felul de vîrtejuri, personale şi mai generale. Istoria noastră e plină de suferinţă, de tot felul de evenimente care şi-au lăsat amprenta, uneori pe termen îndelungat. Dar e şi una a supravieţuirii, în ciuda răspîntiilor grele. Cît despre vinovăţie, da, cred că şi comunismul, şi dictatorii de ieri, şi o mare parte a politicienilor de azi sînt vinovaţi. Poate şi noi ne simţim cumva apăsaţi de trecerea prin acele vremuri. Cred, însă, că ar trebui să scăpăm de această apăsare. Să nu mai fim atîta sub vremi. De fapt, pentru cei mai tineri cred că e mai uşor, pentru că un trecut dureros a devenit pentru ei istorie, pentru că ei ţin la un prezent şi la un viitor în care să le fie cît mai bine. Şi, aşa cum bine se vede din evenimentele recente, şi noi, de altfel.

Volumul tău ”Ritmuri de îmblînzit aricioaica” (Cartea Românească, 2010) tulbură prin autenticitate, precizie, prin curajul de a aborda umilința de care suferim cu toții. Aricioaica ai văzut-o în vis sau aievea? E un personaj care te poartă spre mistic?

Mă bucur că Ritmuri de îmblînzit aricioaica ţi se pare un volum autentic şi tulburător. Este un volum al spaimelor îmblînzite. Cît despre aricioacă, ea a existat de-adevăratelea şi a luat multe înfăţişări. Ea vine din copilărie, era o aricioaică pe care am văzut-o printre brazdele de răsaduri de roşii. Era cu burta în sus, cu găurile  de la furcă pline de furnici. Atunci m-a cuprins vertijul. Atunci, în faţa acelei vulnerabilităţi extreme, m-am simţit copleşită, cumva suspendată. Imaginea mi-a revenit mult timp. În Cartea burţilor şi a singurătăţii, ea reapare cu povestea ei. O altă aricioaică mi-o aminteşte, o femeie cu un capot fără nasturi, prin care i se vede burta, o femeie a străzii. Şi fireşte, există şi o aricioaică întrezărită într-un vis-trezie. De-a lungul vremii, am observat că sînt unele poeme care fac trecerea spre un nou volum sau chiar dau imaginea centrală a unui nou volum. Nu ştiu dacă aricioaica m-a purtat spre mistic, dar cred că uneori sîntem purtaţi spre mistic, prin diferite imagini sau personaje.

– O poezie a ta, ”Câinele galben”, a fost selectată într-un top internaţional al celor mai frumoase 50 de poezii de dragoste din ultimii 50 de ani. Ai scris ”Câinele galben” instantaneu sau e un text elaborat?

De cele mai multe ori, poemele vin de la sine, după o coacere interioară de durată, într-un moment special, cînd un cuvînt sau o imagine sau o frază constituie declicul. E ca o lumină interioară, însoţită de senzaţia că poemul vine cu o curgere a lui firească, într-un ritm al lui.

– Ai tradus, împreună cu Jan H. Mysjkin, din creația a 30 de poeți flamanzi contemporani. Primii 15 au fost incluși în antologia ”Lumina ultimei zile”, apărută în 2014 la Casa de Editură Max Blecher. Textele altor 15 poeți flamanzi au fost editate în antologia ”Cu picioarele afară” – Editura Arc, Chișinău, 2016. Cât de diferită e poezia neerlandeză de cea română? Ai avut momente cînd ai fi vrut să renunți la acest proiect uriaș?

Cele două antologii au fost concepute ca o panoplie a diferitelor modalităţi de a face poezie, de la cea vizuală, la poezia sonoră, de la cea mistică, la poezia cu tente real-sociale, de la cea imaginativ-concisă la cea neoxpresionistă sau postmodernă, sau grafică. În plus, ele cuprind poeţi din generaţii diferite. Antologiile dau seama tocmai de diversitatea perspectivelor poetice. Aşa că mi-e greu s-o compar în bloc. În plus, nici poezia română nu este ceva compact, monolitic. Şi cred că mai importante sînt vocile şi perspectivele distincte, în diversitatea lor. Iar de renunţat, nu, nu m-a bătut gîndul. Am descoperit cu interes o seamă de poeţi dintr-un spaţiu cultural pînă atunci puţin cunoscut. Şi apoi, îmi place să-mi duc proiectele la bun sfîrşit.

– Ce știai în copilărie despre Basarabia? În familia ta se vorbea despre basarabeni?

Din copilărie, ştiam despre Basarabia de la bunicul, de la Taia Dumitru. El ne spunea că-i pămînt românesc, ne povestea cum a fost alipită României, apoi luată din nou.

– Omul umil, în Republica Moldova, e pe o treaptă mai joasă decît cel din România?

N-aş vrea să vorbesc de trepte, ci de diferenţe sau nefericiri ale locurilor, ale unor situaţii şi confluenţe. Dacă ne referim la nivelul de trai din Republica Moldova şi din România, s-ar putea, desigur, să fie diferenţe. Sînt şi alte diferenţe date de contextul social-politic.

– Protestele de la începutul lui 2017 din România contra guvernului de sorginte comunistă constituie o dovadă că românii se scutură de umilință?

Protestele recente din România contra guvernului sînt o dovadă că românii au o conşţiinţă civică şi o manifestă. S-au săturat să fie conduşi de oameni incompetenţi sau corupţi. Vor un guvern şi un parlament decent şi capabil, care să le aducă bunăstare şi respect.

– Ai manifestat în stradă? Ai strigat: ”Hoții! Hoții! Trădătorii! Demisia!” Ori nu poți striga?

Nu, n-am strigat în stradă. Nu prea e genul meu. Am şi fost răcită. Dar am fost de partea celor indignaţi.

– Cum ar trebui să protesteze un scriitor?

Un scriitor poate protesta în stradă, în scris, alături de diferite asociaţii civice sau literare.

– Lucrezi la o nouă carte de poezie?

Da, lucrez la o nouă carte. E însă o poezie trasă mai spre proză. De altfel, se cheamă Cele mai mici proze. Am publicat deja din ea, în Dilema veche, sub titlul Poveşti din Ţara Papucia, şi stă să apară un grupaj şi în Vatra.

– Mulțumesc și o primăvară cât mai frumoasă!

 

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)