„Din Basarabia a început alcătuirea României moderne”

Ultimul discurs public la Chișinău al dlui Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău

La conferința științifică dedicată celebrării a 95 de ani de la Actul Unirii Basarabiei cu România, care a avut loc pe 27 martie în fostul sediu al Sfatului Țarii ce găzduiește în prezent Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, dl Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, a rostit un discurs cu semnificație istorică, pe care îl propunem spre lectură și cititorilor JURNALULUI.

Domnilor Academicieni,

Doamnelor și Domnilor Profesori,

Stimați participanți,

Este ultimul meu discurs public în Chișinău și mă bucur foarte tare că acesta se petrece pe 27 martie 2013, la 95 de ani de la acea zi în care a început cu adevărat de aici, chiar din această sală, alcătuirea României Mari. În manualele noastre istorice și în discursurile noastre festive rareori este subliniat faptul că procesul de desăvârșire a Statului național modern român a început cu Basarabia. Putem pune în meritul Basarabiei de a fi fost în prima linie a unei noi realități, cea de după 1 decembrie 1918, a unui stat de dimensiuni și cu o populație considerabile, stat care a jucat până la jumătatea secolului XX un rol foarte important în păstrarea echilibrului politic european.

27 martie, ziua când România se închină în fața Basarabiei

27 martie este ziua când România se închină în fața Basarabiei și-i mulțumește pentru a fi făcut acest prim pas. Dar 27 martie este de asemenea o zi în care Europa se poate înclina în fața Basarabiei spunându-i mulțumesc pentru amânarea cu două decenii a dezlănțuirii totalitare. Grație acestei amânări Europa de Vest a avut șansa de a fi supraviețuit în condiții sociale normale. Vă aduc argumente: din 1917 anarhia pusese stăpânire pe Imperiul Rus și ea se extindea ca o epidemie socială inexorabilă. De la sfârșitul anului 1918 Ungaria și Austria fuseseră cuprinse de diferite forme de regim sovietic. Tot atunci Germania a căzut pradă mișcărilor anarhice și revoluționare și a fost pe punctul de a ajunge într-un astfel de regim, basculând în mod nefericit în cele din urmă într-o altă formă de totalitarism la fel de atroce.

27 martie a permis României să se constituie într-un zăgaz în fața potopului roșu și astfel să împiedice extinderea acestei forme sălbatice de anarhie către Vest. Existența Regatului României cu o armată organizată și fidelă, consolidată prin Unirea cu Basarabia, a permis în anul 1919 salvarea Ungariei de regimul bolșevic și oprirea revoluției bolșevice pe această frontieră estică în care ne-am regăsit prieteni și aliați cu Polonia.

27 martie este o mărturie nu numai a unei comunități de limbă și de neam, ci dovada că și în Basarabia a avut loc trezirea conștiinței naționale românești, deopotrivă cu cea din Principatele Moldovei și Țării Românești. Dincolo chiar de delegații care au votat Unirea în Sfatul Țării, la o atentă analiză, constatăm că opțiunea pentru unirea cu România era exprimată și în cadrul altor grupuri etnice ale Basarabiei. E important de spus că România avea de oferit acestor societăți angoasate modelul unui conducător excepțional – Regele Ferdinand. Cel care a știut să treacă peste legăturile lui de sânge cu Germania. Cel care a știut să spună: „Sunt regele acestui popor și întruchipez idealurile lui”. Felul în care s-a realizat România Mare i se datorează și Regelui Ferdinand, curajului, devotamentului, constanței și bunăvoinței de care a dat dovadă într-un război care a distrus o mare parte din monarhiile europene. Regele Ferdinand întruchipa o Românie generoasă și pașnică, dispusă construirii unei comunități politice clădite pe principiul binelui comun.

27 martie 1918 este și despăgubirea pe care o aduce perspectiva istorică asupra judecății contemporanilor în privința marelui om politic român Alexandru Marghiloman, omul care s-a dăruit patriei în momente de restriște, fără a cărui energie, determinare și devotament poate că istoria s-ar fi scris altfel.

27 martie 1918 însă ne aduce în suflet și amintirea dureroasă a eroilor acestei zile căzuți pradă violenței totalitare și trădării. Astfel, 13 dintre deputații Sfatului Țării care au votat Unirea cu România au murit în Gulag și în închisorile comuniste.

În Basarabia m-am întâlnit cu oameni frumoși

Astăzi, după 95 de ani, comunității politice din Republica Moldova îi stă din nou în putere să-și scrie singură istoria. În doi ani și jumătate, cât am petrecut la Chișinău, am întâlnit o lume frumoasă. Unii vor crede că spun din complezență acest lucru. Vă rog să luați în serios mărturia: m-am întâlnit cu oameni frumoși. Sentimentul cu care plec din Chișinău peste trei zile este un sentiment de împlinire, de bucurie că viața mi-a acordat șansa acestor ani petrecuți aici. Vreau să mulțumesc tuturor interlocutorilor și colaboratorilor mei din Chișinău și din alte orașe și sate ale Republicii Moldova că mi-ați dat ocazia să trăiesc frumos acești doi ani și jumătate.

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău