Diferenţele ce despart malurile Prutului

Oliver Jens Schmitt, 39 de ani, profesor de istorie a Europei de Sud-Est la Universitatea din Viena din 2005, cel mai tânăr membru al Academiei de Ştiinţe din Austria. Cartea sa „Skanderbeg. Der neue Alexander auf dem Balkan”, o biografie critică a lui Gjergi Castrioti-Skanderbeg, erou naţional al albanezilor, a fost calificată de unele grupuri naţionaliste din Albania drept o insultă la adresa onoarei naţionale a Albaniei. Traducătorul cărţii în albaneză a fost acuzat de trădare. Recent, dl profesor a vizitat Chişinăul, împreună cu un grup de studenţi, fapt ce ne-a oferit ocazia de a-i solicita un interviu. În cadrul convorbirii, dl Oliver Schmitt a menţionat că între cele două maluri ale Prutului există diferenţe sub aspectul mentalităţii care, într-o tradiţie foarte centralistă, le fac să fie cam greu de integrat.

–       Stimate Domnule profesor, cum a apărut ideea de a vizita Republica Moldova împreună cu studenţii?

Spaţiul românesc face parte din obiectul de studiu al catedrei noastre, iar ideea de a vizita Moldova a apărut în urma unei conferinţe organizate de Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, unde i-am întâlnit pe colegii de la Universitatea de Stat din Chişinău, pe dl decan Igor Şarov şi pe dna Svetlana Suveică. Interesul nostru este ştiinţific.

–       Scrisul istoric din Republica Moldova poate fi întâlnit la Viena?…

În Austria, există biblioteci bogate cu literatură despre Basarabia, ceea ce ne oferă posibilitatea de a compara diferitele feluri de interpretare a trecutului românesc. Studenţii au studiat texte de tendinţă proromânească, de tendinţă moldovenistă şi prorusă pentru a înţelege curentele politice ce au influenţă asupra istoriografiei.

–       Occidentalii ştiu foarte puţin despre Basarabia, despre Republica Moldova. Ce impresie aveţi după efectuarea acestei vizite?

Astăzi (7 septembrie), ne-am întors de la Cetatea Albă. La întoarcere, studenţii au spus că revenim în Europa, pentru că la vama ucraineană trebuie să dai bacşiş. Şi la hotelul în care am fost cazaţi la Cetatea Albă au încercat să ne înşele… Au fost nişte şmecherii ale administraţiei… În biroul directorului hotelului era un afiş foarte mare în germană „Moscova, capitala Uniunii Sovietice!”.

Când am intrat în Republica Moldova, la Sculeni, vameşul a fost foarte politicos, a făcut o impresie foarte pozitivă. Şi asta nu numai la Sculeni, dar şi la vama prin care am revenit de la Cetatea Albă. Pe de altă parte, studenţii şi-au dat seama de situaţia foarte gravă a economiei moldoveneşti, mai ales a agriculturii. Cu toate acestea, pentru ei, impresia despre Moldova va fi complet schimbată.

–       Ştiu despre experienţa pe care aţi avut-o după editarea cărţii Dvs. despre Skanderbeg. Cum comentaţi atitudinea albanezilor naţionalişti?

Am scris o biografie ştiinţifică a acestui personaj cu o importanţă foarte mare în mişcarea antiotomană. Skanderbeg poate fi comparat cu Ştefan cel Mare. În opinia mea, demersul meu nu conţine nimic denigrator. Am încercat să pun acest personaj în contextul istoric, folosind sursele disponibile tuturor. Unii intelectuali naţionalişti de tendinţă antisârbă însă au încercat să folosească această carte într-o discuţie internă. Astfel, am fost calificat, fără nicio dovadă, ca spion care lucrează împotriva independenţei Kosovo.

Puseul naţionalist al albanezilor naţionalişti, o consecinţă a trecutului comunist, în care istoricii erau jumătate politicieni, jumătate nu ştiu ce… Numai astfel îmi pot explica asemenea întrebări: „De ce un străin manifestă interes pentru istoria noastră?! Nu se poate! De ce învaţă limba noastră?! Nu se poate! Trebuie să fie plătit!…”

Acum, după ce s-au publicat 12 cărţi împotriva mea, pot merge în Kosovo, Macedonia, Albania, pentru a preda în cadrul universităţilor sau pentru a participa la diferite conferinţe. În pofida faptului că există şi vor exista întotdeauna naţionalişti, există şi o generaţie tânără deschisă.

Manualele de liceu din Franţa scriu că, la 28 iunie 1940, sovieticii au ocupat doar Ţările Baltice. Nici o iotă despre Basarabia… Ce scriu manualele de liceu din Austria despre Pactul Ribbentrop-Molotov?

Nu ştiu, eu sunt elveţian, nu am făcut liceul în Austria. La noi, în Elveţia, anul 1940 nu are importanţă în istoria Elveţiei. O acţiune importantă pentru mine a fost expoziţia organizată la Bucureşti despre cedarea Basarabiei: „Cedarea Basarabiei între neputinţă şi iresponsabilitate”. Cum se explică faptul că o ţară ca România Mare, care avea o armată ce ar fi putut să lupte, a cedat ultimatumului URSS. De ce guvernarea nu a făcut cel puţin un gest simbolic, de ce majoritatea elitei româneşti, care a fost prezentă în Consiliul de Coroană, a votat pentru cedarea Basarabiei fără rezistenţă. Aceasta trebuie să fie chestiunea importantă. Cred că expoziţia aceasta, care, din păcate, nu a atras prea multă atenţie la Bucureşti, a fost o invitaţie cu un mesaj foarte puternic la public.

Cum apreciaţi sintagmaRomâniaRepublica Moldova: două state, aceeaşi naţiune?

N-ar fi o excepţie în contextul european. De pildă, sunt trei state de limbă germană, sunt trei state de limbă franceză. Am încercat să facem comparaţia dintre România şi Republica Moldova şi Germania şi Austria, în sensul că există o relaţie foarte intimă, dar, în acelaşi timp, e o afacere de familie.

După unirea Basarabiei cu România, majoritatea sătenilor basarabeni aveau, după sursele epocii, o identitate regională, o identitate moldovenească. Rapoartele siguranţei privind starea de spirit în toate provinciile României Mari arată că elita politică românească nu avea o viziune clară şi a avut probleme enorme în recrutarea unui personal competent şi cinstit pentru administraţia Basarabiei.

Aceasta, chiar de la început, a creat o reacţie negativă, mai ales la săteni. Ce însemna pentru aceştia statul român? Jandarmeria, siguranţa şi sistemul fiscal. Nu numai minorităţile au suferit, dar şi populaţia românofonă. Autorităţile de la Bucureşti au avut probleme în ceea ce priveşte integrarea populaţiei române şi în efortul lor de a-i convinge pe săteni că sunt români. În acelaşi timp, au fost probleme şi în Bucovina, şi în Ardeal. Politicienii provinciilor alipite au pretins să fie capabili să guverneze România. Pentru regăţeni, faptul că elita provinciilor alipite a cerut partea ei din guvernare a ţării a fost un fel de şoc.

Şi în cazul Austriei?…

Până la 1945, majoritatea austriecilor s-au identificat ca germani, dar în acelaşi timp aveau identitate culturală şi o identitate de stat foarte puternică şi nu erau pregătiţi, ca basarabenii, să fie colonizaţi de către conaţionali de aceeaşi limbă. Mulţi naţionali-socialişti austrieci care au sperat să devină lideri au văzut că Hitler a trimis pe alţii din vestul Germaniei cu mentalitate foarte diferită.

Revenind la Republica Moldova şi România, pe cele două maluri ale Prutului există diferenţe sub aspectul mentalităţii. Cred că într-o tradiţie foarte centralistă aceste diferenţe sunt cam greu de integrat. Nu ştiu dacă două state româneşti ar fi un fenomen atât de negativ, pentru că într-o Europă unită şi românii de pe ambele maluri ale Prutului pot comunica, frontiera este simbolică. Asta poate fi o soluţie. Şi în cazul dintre Kosovo şi Albania, politicienii de la Priştina nu sunt gata să fie dominaţi de o capitală care se află foarte departe. Împărţirea puterii politice este o altă întrebare.

Interviu realizat de Ilie Gulca

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ultimele articole de Ilie Gulca (vezi toate)