Dezmierdări de primăvară // Doza de optimism cu Nicolae Popa

Probabil acela era ultimul petic de zăpadă care se mai împotrivea desprimăvărării. Săptămâna trecută păşeam pe zăpada aceea cu sentimentul că şi albul curat devine obositor. A rămas acolo, sus, pe partea dinspre nord a unui vârf de deal, la cota de 410 metri deasupra nivelului mării. De acolo se vedeau locurile împădurite unde izvorăşte Bâcul, se vedeau ca în palmă, cam cenuşii la ieşire din iarnă, satele Peticeni şi Vălcineţ.

Totul părea apăsător, chiar şi la acea înălţime cu miros tare de cetină de brad. Deodată însă am văzut scrise pe zăpadă, într-un loc unde panta dealului arăta ca un ecran alb de neatins, două nume ce se dezmierdau unul pe altul cu o duioşenie pe care numai prima dragoste ar fi în stare să o inventeze. Urmele celor care scriseseră se vedeau şi ele îndepărtându-se de cărarea bătătorită prin zăpadă. Erau, fără îndoială, urmele a doi îndrăgostiţi. Ei şi-au scris unul altuia numele astfel: „Stelel” şi „Valeruş”. Adică Stela şi Valeriu. Şi era ca şi cum acel petic de zăpadă  nu voia să cedeze în faţa soarelui primăvăratic anume pentru ca rarii trecători să vadă că încă nu e totul pierdut, că încă mai există suflete care ştiu a se dezmierda.

 

Iar când am ajuns departe în vale, la şosea, uitându-mă spre înălţimile dealului peste care trecusem şi unde pata de zăpadă arăta parcă mai albă decât cum arătase sub picioarele mele, mi-am zis că, fără îndoială, numiţii Stelel şi Valeruş îşi vor fi dat seama că era vorba de ultima zăpadă şi că numele lor se vor duce şi ele la vale, susurând cu pârăiaşele primăvăratice, tocmai asta făcându-i cu adevărat fericiţi. Fiindcă orice speranţă renaşte odată cu ieşirea din iarnă.

Mi-am amintit de sinceritatea dezmierdărilor dintre cei de pe culmea cu brazi de la cota 410 şi atunci când a coborât vicepreşedintele Joe Biden din avion pe aeroportul din Chişinău şi când, după strângeri de mâini cu premierul Vlad Filat, după schimburi de amabilităţi între soţii şi oficialităţi, s-a ajuns şi la uşoara mângâiere cu palma pe după umăr. Primul, ca gazdă, dl Filat l-a luat pe după umăr pe dl Biden, apoi şi dl Biden l-a luat pe după umăr pe dl Filat. Pe urmă, dl Biden a avut parte de o mulţime de strângeri de mâini, de o adevărată baie de dezmierdări în mijlocul mulţimii adunate în scuarul Operei.

Ba chiar s-a aflat că şi câinele dlui Filat a simţit pe blana lui cum e să fii dezmierdat la nivel înalt, cum e să fii dezmierdat de vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii. Şi ne-ar spune şi nouă cum e, de-ar putea.

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)