„Devalizările pot falimenta un stat ca RM în câteva zile”

Interviu cu Cristi Danileţ, judecător, membru al Consiliului Superior al Magistraturii din România

central.CD

– Stimate Domnule Danileţ, în R. Moldova au fost înregistrate o serie de devalizări ale întreprinderilor şi băncilor, aşa-numitele „atacuri-raider”, cel mai recent caz este cel de la Banca de Economii. Se spune că unele scheme ale acestor infracţiuni fuseseră aplicate în România. Aţi avut în experienţa Dvs. de judecător asemenea cazuri? Ce ar trebui să facă statul R. Moldova pentru a preveni aceste infracţiuni?  

Nu am avut în experiența mea de judecător asemenea cazuri. Știu însă că au fost devalizate bănci în anii 1990. Mă mir că asemenea lucruri se petrec în zilele noastre în R. Moldova. Asta înseamnă că sunt breșe de securitate ale sistemului bancar care pot falimenta un stat micuț ca al dvs. în câteva zile! Ceea ce trebuie să ducă la dezbateri serioase despre rolul serviciilor de informații și metodele de investigare de către poliție și procuratură a unor astfel de infracțiuni. Aici poate fi acordată asistență inclusiv din partea României. Mai mult, dacă participanții la comiterea acestor infracțiuni vor fi prinși, trebuie urmată concepția „follow the money” – banii sustrași ilegal trebuie recuperați, averea respectivilor controlată și confiscat tot ce nu e justificat, indiferent pe numele cui sunt trecute bunurile.

Cristi Danileț este judecător din România din 1998. A activat la instanțele din Suceava, Cluj și Oradea. A fost membru în echipa ministrului Justiției, Monica Macovei. Începând cu ianuarie 2011, este membru al Consiliului Superior al Magistraturii din România. Este expert internațional, implicat în proiecte de reformă a justiției pentru statele din centrul și estul Europei.

– Reformarea procuraturii este punctul nevralgic al sistemelor postcomuniste. Aţi putea să ne explicaţi această meteahnă a regimurilor politice respective?

Ca justiția să fie eficientă, este necesară independența avocaților, a procurorilor și a judecătorilor. În vremea comunismului, statul totalitar impunea un control absolut aL autorităților publice. Din acest motiv, pentru acele vremuri, nu putem vorbi de o separare a puterilor în stat și, deci, nici de independența justiției (în sens larg). Astfel ne explicăm sistemul de teroare și corupție menținut ani la rând, chiar după schimbarea regimului: aceste practici nu dispar doar într-o generație.

 – Reforma procuraturii reprezintă principala restanţă a guvernului de la Chişinău faţă de Consiliul Europei, restanţă care datează încă de la aderarea R. Moldova la Consiliul Europei (1995). Aţi putea comenta această tergiversare? România a cunoscut aceeaşi rezistenţă de sistem?

În România, procuratura și instanțele sunt considerate ca parte din același sistem – sistemul judiciar. Până la reforma din anii 2004–2005, toată cariera magistraților era controlată de ministru: acesta decidea cu privire la recrutare, promovare, transfer, sancționare, inspecție. După acei ani, gestionarea carierei a revenit Consiliului Superior al Magistraturii, care folosește numai criterii obiective (concursuri) și transparente, cu anumite excepții: numirea șefilor procuraturii în care încă este implicat factorul politic.

În R. Moldova, reforma procuraturii este tot atât de greoaie. Există, ca și în România, mentalitatea politicienilor că procuratura trebuie controlată. Eu recunosc că o autonomizare a sa ar putea duce la rezultate asemănătoare celor din România: oameni extrem de importanți și puternici să fie anchetați. Dar, până la urmă, asta trebuie să ne dorim: un stat în care dictează legea, și nu oamenii, în care cine e vinovat răspunde, indiferent de poziție sau avere.

– O metodă aplicată de către Chişinău în reformarea justiţiei este majorarea cu 35% a salariilor judecătorilor, în plus, aceştia au păstrat o serie de privilegii. În opinia Dvs., această acţiune ar asigura o sporire a calităţii activităţii acestora?

Reformarea justiției înseamnă creșterea eficienței actului de justiție, a competenței judecătorilor și eliminarea corupției. Unul dintre factorii care determină corupția este și nivelul mic al salariilor. Sincer, eu nu îmi explic cum se poate trăi în R. Moldova cu salarii așa de mici pentru bugetari, în condițiile în care în Chișinău prețurile sunt aceleași sau chiar mai mari ca în București. Deci, da, sunt de acord cu creșterea salariilor judecătorilor și, în general, întărirea statutului lor, în paralel cu responsabilizarea lor.

Independența fără responsabilitate înseamnă arbitrariu, ceea ce nu ne dorim. Judecătorul trebuie să judece exclusiv pe baza legii și a probelor de la dosar. Orice derapaj trebuie prevenit și combătut.

– Autorităţile de la Chişinău au adoptat ca metodă de combatere a corupţiei lichidarea instanţelor judecătoreşti. Cât de eficientă este această măsură după Dvs.?

Sunt mai multe metode de combatere a corupției judiciare. În primul rând, e bine că autoritățile recunosc acest fenomen: și în România, și în R. Moldova avem corupție în poliție, în procuratură, în barou, în justiție. Strategia de luptă împotriva ei trebuie să cuprindă reformarea mentalității profesioniștilor în drept și a oamenilor legii, precum și a populației în sensul că este imoral și ilegal să corupi persoane și instituții, fie că sunt publice, fie că sunt private.

Actele de corupție trebuie sancționate rapid și ferm. Dar mare accent trebuie să se pună pe prevenirea lor, adică pe eliminarea conflictelor de interese, stoparea relațiilor informale sau chiar reorganizarea unor instanțe. Insist, în lupta împotriva corupției judiciar trebuie să fim extrem de sinceri.