DETALII INEDITE DESPRE arestarea capilor separatiștilor Smirnov, Maracuța, Chendighelean: «Прощайся с жизнью, с٭ка!»

Smirnov (foto), Maracuța, Chendighelean, Topal, Marinevici, Leontiev, acești capi ai separatiștilor din autonomia găgăuză și din stânga Nistrului au fost arestați în urma acțiunilor întreprinse de către Ministerul Afacerilor Interne în frunte cu generalul Ion Costaș. Conducerea politică a Republicii Moldova a decis eliberarea acestora. Astăzi unii dintre aceștia, după ce au atentat la integritatea Republicii Moldova, au fost decorați de șeful statului, Igor Dodon. Textul de mai jos este un fragment dintr-un interviu cu generalul Ion Costaș dintr-o carte despre evacuarea Universității de Stat din Tiraspol la Chișinău, volum aflat în curs de apariție. (I.G.)

După ce a eșuat puciul (august 1991), am mers la Snegur și i-am propus să îi reținem pe toți capii separatiștilor: „Moscova nu va interveni în problemele acestea, deoarece are problemele ei. Să îi arestăm în autonomia găgăuză pe Chendighelean, Topal și pe cei din Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Bender”. Pentru asta, am nevoie de un mandat de arest emis de un procuror.

Dumitru Postovan, procuror general, a fost chemat de două ori, însă a refuzat: „Nu, căci ei sunt deputați și noi nu avem dreptul să îi arestăm, conform Constituției, fără votul Parlamentului”. „Băi Dumitru, ești tâmpit? Ei fac lovitură de stat, iar tu aștepți acceptul Parlamentului?!” „Trebuie arestați!”

Și, într-o seară, am mers la Snegur și i-am spus: „Dle președinte, fac eu lucrul ăsta, îi arestez pe criminali, îmi asum răspunderea”. Astfel, într-o noapte, i-am reţinut pe Chendighelean, Topal, Marinevici, Leontiev, i-am arestat pe vreo doi din Tiraspol. Iakovlev a plecat în Tambov, avea acolo rude. Grigori Maracuța, preşedinte al aşa-zisului „soviet suprem” de la Tiraspol, și Smirnov au fugit la Odesa și de acolo la Kiev cu o petiție, decizie scrisă și votată de așa-zisul parlament transnistrean prin care solicitau să fie parte componentă a Ucrainei. Era o mulțime de semnături ale parlamentarilor din Transnistria.

„Acesta e criminalul vostru, ocupați-vă voi de el, însă aici este Ucraina”

Și eu când am aflat pe căile mele, legale și ilegale, i-am scris lui Vasilișin, ministru de Interne al Ucrainei, cu care ne cunoșteam și aveam deja semnat un document de colaborare operativă între ministerele afacerilor interne. Dar, cu toate acestea, ne-am adresat Ucrainei, în sfârșit, Postovan semnase, pentru Smirnov, pretinsul preşedinte al rmn, și pentru Gr. Maracuța, președintele sovietului suprem.

Am făcut această acțiune în mare taină, în special de SIS (Plugaru, un kaghebist de zile mari). L-am rugat pe Snegur să nu-i spună în niciun caz lui Plugaru, care se dă acum mare patriot. El a venit odată (1988) la mine cu rugămintea să scriem la CC al URSS o scrisoare elogioasă despre Smirnov, al doilea secretar. Acesta a fost și este „statalistul” și „patriotul” Plugaru… Am format o echipă aleasă pe sprânceană. Am transmis la Kiev șase mașini, în frunte cu colonel Panteleev, un ofițer, bărbat devotat, să îl urmărească pe Smirnov, să meargă la Vasilișin cu o scrisoare la Ministerul de Interne al Ucrainei ca să ne ajute să îl reținem pe Smirnov. Panteleev a mers la Vasilișin, însă acesta a refuzat să ne acorde sprijin.

„Acesta e criminalul vostru, ocupați-vă voi de el, însă aici este Ucraina”, i-a spus el, chiar dacă aveam semnat un acord de extrădare cu Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei. După aceea, l-am contactat pe Konstantin Moroz, ministru al Apărării Ucrainei. Am fost cu el coleg de bancă la Școala Superioară de Aviație Militară din Harkov. I-am relatat situația: „Bine, Ioane, te ajut”, mi-a zis el.

«Прощайся с жизнью, сука!»

Trebuie să spun că „oaspeţii” din Transnistria dormeau o noapte la hotelul Comitetului Central al Ucrainei, iar alta la cel al KGB. Într-o zi, după cerere insistentă a lui Igor Smirnov, acesta urma să se întâlnească cu Kravciuk, pe la ora 23:00. Moroz mi-a promis că va trimite trei agenţi de contraspionaj să îi scoată cu o oră mai devreme. Erau în hotelul Comitetului Central.

Le-a spus că sunt din partea președintelui Kravciuk şi că au venit să îi spună că a fost schimbat programul vizitei și trebuie să iasă nu la 23:00, ci la 22:00. Și când au ieșit, buf…, băieții noștri i-au băgat în mașini. Numerele mașinilor erau diferite, i-au luat și pe bodyguarzi. Vasilișin a blocat toate intrările din Kiev și regiune. Milițienii căutau mașini cu numere moldovenești. Astfel au ratat, echipa cu Smirnov a trecut pe la Iampol. Am plătit dinainte celor cu bacul să lucreze și noaptea. La ora 4:00 erau în Soroca. Și când era în mijlocul Nistrului, colonelul Apostol, un bărbat de vreo doi metri, șef de secție de poliție la Botanica, l-a scos de guler pe Smirnov și i-a spus: «Прощайся с жизнью, сука!» („Ia- ți, canalie, rămas bun de la viață!” – trad. din rusă). Smirnov a început să se plângă că nu va mai face politică: „M-au forţat, m-au provocat!… Iertați-mă!…”, a început să plângă el, să plângă ca o curvă jalnică. Tot la 4 dimineaţa i-am raportat lui Snegur: „Marfa e pe loc, ce faceţi cu ea?”.

L-am pus pe Smirnov la păstrare în subsolul Ministerului de Interne. A doua zi, a început tam-tamul… Reporteri străini luau interviuri de la Smirnov, de la parlamentari și membrii guvernului. A stat o lună în subsolul Ministerului Afacerilor Interne, după care Snegur a luat decizia să îl pună pe Smirnov în libertate… În martie, s-a început războiul. 

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca