Destinul Antoninei

Mamă surogat pentru doi copii

Din ziua ceea de noiembrie a anului 1996, când Antonina s-a pornit în Grecia, Parascovia, maică-sa, n-a mai avut linişte. Cu toate că mult aşteptata plecare i-a dat parcă aripi fiicei sale de 17 ani, care se vedea deja cu un salariu de peste o mie de dolari pe lună, biata mamă a rămas în poartă cu inima frântă de durere. „Of! Numai să nu dea fata mea peste nişte oameni răi!”, acesta era gândul care îi ţinea inima ca într-un cleşte şi o făcea să tremure toată atunci când îl rostea.

Antonina era al treilea copil în familia soţilor Codreanu. După ea mai veneau încă un frate şi o soră. Supărările şi grijile zilei de mâine din casa părintească au făcut-o să ia decizia de a pleca peste hotare înainte ca să termine şcoala medie. „Voi munci aşa cum muncesc verişoarele mele şi le voi trimite bani părinţilor ca să poată ieşi din sărăcie”, i-a spus celei mai bune prietene, Larisa, atunci când se pregăteau de drum. Călăuză urma să le fie Vlad în care aveau toată încrederea. Pentru că atât Antonina, cât şi Larisa se considerau cele mai bune prietene ale tânărului. Şi într-adevăr, le-a fost călăuză bună de la Chişinău până la o cabană în România în care le-a predat unei simpatice doamne.

Liniştea dinaintea furtunii

Acest drum l-au parcurs într-un microbuz confortabil. Timp de două zile, au avut parte de condiţii excelente de cazare în acea zonă liniştită. Dar aceasta a fost liniştea dinaintea furtunii. În zorii celei de-a treia zile, fetele au fost împinse într-un TIR şi ascunse printre baloturi de vată minerală. De tot erau opt suflete.

Presimţea pericolul

Antonina povesteşte: „Am mers în întuneric mai multe zile. Nu ştiu exact câte. Această întrebare ne îngrozea. Presimţeam pericolul fără să ştim la ce ne putem aştepta. Nu mai aveam nicio bucăţică de pâine prin genţi, doar câteva butelii cu apă. Mergeam la WC acolo, printre baloturi. Mirosea mai rău decât în grajd. „Cu ce am greşit atât de mult?”, m-am întrebat în glas în timp ce una dintre colege şi-a pierdut cunoştinţa. În clipa când o stropeam cu apă, o altă tovarăşă de suferinţă mi-a răspuns: „Dacă ne aflăm aici, printre noi este cineva care are păcate grele, şi Dumnezeu vrea să o pedepsească”. Altcineva a adăugat: „Mai degrabă, Dumnezeu vrea să dea uneia dintre noi prilejul să-şi ispăşească păcatul”.

Cu un greu oftat, dintr-un colţ, o altă colegă a izbucnit: „Poate nu m-am purtat creştineşte în ultimul timp, îţi cer din tot sufletul iertare, Doamne, pentru greşelile mele. Mă căiesc, mă căiesc!…” Nu ştiu, frica de necunoscut ori slăbiciunea provocată de foame ne-a făcut pe toate să îngenunchem şi să ne spovedim.

Şi, în timp ce ne rugam, s-a deschis uşa şi am fost poftite să coborâm. Am ajuns. Dar nu în Grecia, ci în Turcia”.

Disperare şi bucurie

Trecuseră zile, săptămâni, luni, de la Antonina nicio veste. Câtă disperare şi durere în sufletele celor apropiaţi, dar mai ales în sufletul mamei care a început să bată pe la toate uşile, cerând  ajutor. Peste cinci ani, a primit o scrisoare scurtă de la fiică: „Sunt bine, nu vă îngrijoraţi. Norocul mă aştepta în Turcia. Am devenit soţia unui fiu de gospodari putred de bogaţi”.

Sărmana mamă a ieşit afară şi a strigat cât o ţinea gura: „E vie fata mea, e vie!”. A fost un strigăt de bucurie izbucnit din adâncul inimii. Vestea s-a răspândit imediat din gură în gură prin tot satul. Dar numai Antonina ştia cât necaz şi câtă durere  se ascundea în spatele cuvintelor: „Sunt bine, nu vă neliniştiţi…”. Vândută dintr-un bordel în altul, a ajuns într-adevăr după cinci ani de zbucium sufletesc în familia unui turc putred de bogat. Să nu credeţi însă că lingea miere aici moldoveanca noastră curajoasă, cu minte ageră ca de pisică şi cu suflet nespus de bun.

Nu! Turcul avea nevastă, dar doamna a adus pe lume doi copii plăpânzi şi bolnăvicioşi care muriseră la câteva săptămâni după naştere. Doctorii i-au spus că nu va mai putea naşte. Bărbatul  voia copii şi, mai cu seamă, îşi dorea cel puţin doi fii. Iată de ce  o adusese pe Antonina în casa lui. În ziua în care a venit în această casă luxoasă, Antonina a văzut încăperile spaţioase, grădina deosebit de frumoasă. Nu mai văzuse niciodată atâta lux. „Îţi place? Ai vrea să rămâi aici pentru totdeauna?”, a întrebat-o bărbatul. L-a privit fără să-i răspundă, căci întrebarea o luase pe nepregătite. În gând, şi-a zis: „Să trăiesc într-un adevărat palat. Ce fericire! La asta nu m-am gândit niciodată.”

În câteva secunde de meditaţie, Antonina a simţit tot ce era fericire în această întrebare-propunere care i s-a părut deosebit de generoasă. Ce mai vorbă! După „plăcerile” din bordel, viaţa în casa turcului era un rai, chiar dacă îi lipsea libertatea de a face ceea ce dorea. La început, Antonina n-a înţeles că bărbatul care se arătase îndrăgostit avea nevoie de ea doar pentru a-i naşte copii.

Din start, s-a împăcat cu situaţia de a sta mai mult în casă, de a face curăţenie atunci când era nevoie şi alte munci de menaj. În patru ani de şedere în casa turcului, Antonina a adus pe lume  doi băieţi.

O altă lovitură urmată de un final fericit

Când cel mic a împlinit doi ani, Abena, soţia legitimă a bărbatului cu care a făcut cei doi fii, a chemat-o la o cafea şi i-a  spus adevărul, anunţând-o că a sosit timpul să plece din casa lor. Biata femeie s-a cutremurat. Cum să plece fără copii? Dar n-a avut încotro. Drept răsplată, turcul i-a dat 10 mii de euro şi Antonina s-a întors în Moldova. S-a întâmplat aşa că nu s-a întors singură, ci cu un nou firicel de viaţă care i se zbătea sub inimă. După câteva luni, s-a căsătorit cu un fost coleg de şcoală, căruia i-a spus tot adevărul. Atunci când li s-a născut fiul, i-au dat numele tatălui său, adică Edmund, în amintirea celui care a scos-o de la bordel. Numai ea şi soţul ştiu de acest secret pe care au decis să-l păstreze până când băiatul va fi mare. Sortită să poarte mereu dorul celor doi copii rămaşi în Turcia, Antonina e convinsă că va veni timpul când fraţii se vor întâlni şi ea le va spune povestea complicată în care a aruncat-o viaţa.

Spaţiul îmi permite să vă mai spun că deşi a trecut prin greutăţi cumplite, Antonina e la fel de frumoasă ca atunci când actualul ei soţ se îndrăgostise de ea, dar, din timiditate, nu i-a putut spune. Acum îi oferă cu o afectuoasă grijă toată atenţia, toată dragostea. Sunt fericiţi.

 Nina Neculce

 

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce