Destinaţii maramureşene unice în Europa

Mitropolia Basarabiei îşi deschide porţile pentru pelerini

 

Centrul de Pelerinaj „EMAUS” al Mitropoliei Basarabiei a devenit un punct de maximă atracţie pentru toţi cei dornici să viziteze în acest sezon estival perlele monahismului românesc, dar şi din alte ţări ortodoxe. Mănăstirile maramureşene şi bucovinene sunt cele mai îndrăgite de pelerinii moldoveni, închinători la strămoşeştile altare, dar şi de iubitorii de turism cultural. Ghizii profesionişti de la „EMAUS” ne oferă călătorii de poveste pe meleagurile ortodoxe de glorie ale strămoşilor noştri. Vă oferim unele fragmente ale unei mici vacanţe pe meleaguri maramureşene.

 

Angelina Olaru

 

Splendorile Transilvaniei

 

Prima surpriză din lanţul popasurilor montane este Pasul Prislop din Munţii Rodnei cu vârful Pietrosul, de 2303 metri înălţime. Cea mai înaltă trecătoare din România, care leagă Maramureşul cu Moldova, îşi întinde peisajele divine. După ce vizitezi Mănăstirea „Sfintei Treimi” de pe munte, înveşmântată cu picturi pe sticlă, dar şi Cimitirul Eroilor Primului Război Mondial de acolo, te bucuri de „codrii verzi de brad”, exact ca în poezia lui Goga, maşina coteşte spre localitatea Borşa, plină de maramureşeni vrednici, păstrători ai portului popular şi tradiţiilor străbune. Din cauza distrugerii mineritului de după 1989, din care se întreţineau majoritatea borşenilor, tineretul e mai mult plecat în afară, la lucru, ca oricum să revină acasă cu mici investiţii în imobile. Cei mai isteţi deschid mici pensiuni turistice, care le aduc venituri substanţiale în perioada caldă a anului. Căci, să ştiţi, mai ales străinii, tare au îndrăgit Maramureşul, mulţi dintre ei sunt în eterna căutare a urmelor lui Dracula prin acele zone şi, chiar dacă nu le găsesc, îşi petrec vacanţele de minune acolo. Ghizii oferă un buchet de melodii maramureşene, adevărate imnuri de redeşteptare naţională, ştiute de toţi munţii din jur.

 

Apoi, ca să ajungi la Cascada Cailor, cea mai mare cascadă din România, o mare minune a lui Dumnezeu, urci cu telescaunul în Munţii Rodnei şi te minunezi cum poţi avea în palmă atâta splendoare a naturii, în plină vară zăreşti chiar piscuri înzăpezite.

 

Bârsana, mănăstirea unde te atingi cu fruntea de Cer

 

Oameni de o profundă religiozitate, maramureşenii îţi oferă tot ce au mai bun în pelerinaje. Te susţin şi cu o vorbă bună, dar şi cu reduceri la cazare în frumoasele lor pensiuni din lemn, mai ales dacă ajungi acolo la vreun hram. Salba mănăstirilor din Maramureş, muceniţe în perioade dificile ale credinţei ortodoxe, se deschid cu generozitate ochiului şi sufletului. Un prilej de mare bucurie pentru un grup de pelerini ai Mitropoliei Basarabiei a fost, recent, popasul de neuitat la Mănăstirea Bârsana, la evenimentul de sfinţire a noii biserici de lemn, înălţată pe locul sfântului locaş care a fost cândva acolo şi a dispărut din cauza vitregiilor vremii. Evenimentul a coincis şi cu hramul acelui aşezământ monahal, unul dintre cele mai importante în Maramureş.

 

Biserica reînviată a fost sfinţită şi dedicată Soborului „Sfinţilor 12 apostoli”, hramul Bârsanei. 14 măicuţe, scumpe ca şi ortodoxia noastră, în doar 18 ani de la redeschiderea mănăstirii, au reuşit să reînvie din cenuşă o bijuterie unică în tot spaţiul românesc. În 1994, prin rânduiala lui Dumnezeu, monahia Filofteia Oltean a fost numită stareţă a noului complex monahal de maici. De atunci cu mult zel, evlavie şi gust artistic, maica stareţă a chivernisit şi supravegheat până la detaliu ridicarea întregului ansamblu mănăstiresc pe care îl admirăm acum, avea să ne spună PF Daniel, patriarhul BOR, prezent la eveniment împreună cu înalţi ierarhi, membri ai Sfântului Sinod BOR. Un ansamblu arhitectural unic în Europa! În piciorul sfintei mese a fost depus un hrisov, ca mărturie peste timp, despre această zidire spre înălţarea la Cer.

 

Un dar pentru întreg neamul românesc

 

„Bârsana este un dar binecuvântat de Dumnezeu nu numai pentru Maramureşul ortodox cu biserici străvechi şi sfinţi ierarhi, care au păstrat unitatea poporului şi a credinţei sale apostolice, ci este un dar binecuvântat de Dumnezeu pentru întreg neamul românesc, păstorit de Biserica Ortodoxă, prin mărturia dată pentru Hristos, de-a lungul veacurilor în zbuciumata lui istorie”, a spus PF Daniel. A fost o mare sărbătoare a ortodoxiei româneşti, dar şi a portului naţional. De la mic la mare, localnicii au venit îmbrăcaţi în straie populare, ca şi strămoşii lor. Aşa cum este tradiţia, numai în ziua sfinţirii bisericii, până la miezul nopţii, toţi credincioşii ortodocşi, bărbaţi şi femei, au intrat pe uşa de miază noapte a sfântului altar, au sărutat Sf. Evanghelie, Sf. Cruce şi Sf. masă, rugând pe Hristos Domnul să le sfinţească viaţa lor, aşa cum s-a sfinţit acea biserică, înveşmântată în pictura naivă, aşa cum numai meşterii locului ştiu s-o execute.

 

Existenţa Mănăstirii Bârsana începe în vremea voievodului Dragoş, descălecător în Ţara Moldovei, a voievozilor care au înzestrat mănăstirea cu terenuri arabile, fâneţe, păduri şi alte bunuri, fiind, pe drept cuvânt, voievodală. Bârsana a fost unul dintre cele mai importante aşezăminte din Maramureş. Aici existau şcoli pentru pregătirea preoţilor, a cântăreţilor şi pictorilor bisericeşti şi se cultivau legăturile cu românii ortodocşi din Moldova şi Ţara Românească. La scurt timp după ocuparea Maramureşului de către Imperiul Habsburgic şi săvârşirea dureroasei dezbinări bisericeşti a românilor transilvăneni din perioada anilor 1698-1701, Mănăstirea Bârsana a devenit pentru o vreme reşedinţa episcopilor români ortodocşi. Venerabila Episcopie Română Ortodoxă a Maramureşului, pomenită în actul patriarhal la Constantinopol, emis în 1391, a fost desfiinţată oficial în 1740. Cu toate acestea, ierarhii şi credincioşii români deşi prigoniţi neîncetat, au menţinut pururea vie flacăra credinţei ortodoxe şi a conştiinţei româneşti în vremurile de grea încercare, dar Mănăstirea Bârsana a avut un rol important în apărarea credinţei ortodoxe în acea perioadă grea a istoriei BOR din Transilvania.

La „Bogdana”, unde şi străinii rămân pironiţi

Obosiţi şi fericiţi, totodată, după emoţiile trăite, pelerinii basarabeni au urcat în maşină şi, la doar o „aruncătură de băţ” de localitatea Bârsana, au poposit la Bogdan Vodă, satul cu pecete domnească, a întemeietorului Ţării Moldovei, unde s-a născut marele voievod,  anume la una dintre cele mai vechi biserici din lemn din România – „Bogdana”, monument UNESCO. Localitatea a fost pentru o perioadă locul de reşedinţă a voievozilor români din Maramureş. De aici a plecat în 1359, împreună cu oştenii săi cei mai de seamă, voievodul Bogdan către Moldova.  Biserica este construită din lemn de brad de familia lui Bogdan Vodă, are o bogată colecţie de icoane pictate pe lemn şi sticlă în stil maramureşean şi un scaun arhieresc sculptat. Este una din cele mai deosebite construcţii de lemn şi de închinăciune şi printre cele mai valoroase monumente de lemn din România. Părintele Chindriş, parohul locaşului, slujeşte acolo o singură dată pe an, de hramul bisericii, care e preţuită anume graţie picturii de peste trei sute de ani. Reţetele culorilor naturale ale frescei s-au pierdut în veacuri. Fresca a fost restaurată, iar acum cu acurateţe e curăţită de specialişti, fără a interveni.

 

Profeţi şi apostoli te privesc prin veacurile acelor pereţi şi te invită parcă la o meditaţie asupra vieţii. „Pe „Bogdana” vin s-o vadă şi catolici, şi protestanţi de tot felul, intră aici şi găsesc un univers spiritual, pe care îl îndrăgesc şi apoi se miră… cum românii ăştia aşa credincioşi sunt delapidatori peste hotare”, glumeşte părintele Chindriş. E preot în sat de 43 de ani şi ne povesteşte că rana maramureşenilor care şi-au pierdut o parte din moşii de partea cealaltă a râului Tisa, în Ucraina, sângerează şi azi. Părintele Chindriş a făcut o mare performanţă. A făcut adevărate sacrificii ca să înalţe în centrul satului o minune de catedrală, fără niciun ban din partea statului, în stilul gotic al bisericii maramureşene.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

 

Acestea fiind spuse, călătoria noastră continuă spre Cimitirul Vesel de la Săpânţa, unde suntem aşteptaţi de misterele acelor locuri, pentru a vi le dezvălui într-o ediţie următoare a JURNALULUI de Chişinău.

 

Foto: Anatolie Nicorici

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)