Despre unitatea (de nezdruncinat) dintre partid şi popor

MIRCEA-V.-CIOBANU

În cele mai plate şi lâncezi timpuri socialiste, lumea era obişnuită cu intermitente declaraţii partinic-guvernamentale, care trebuia să dovedească (chipurile) unitatea de nezdruncinat dintre partid şi popor. Nimeni nu credea în aceste sloganuri, dar nimeni nici nu le contesta. Era un tabiet fără efecte, dar ştabii de partid raportau că misiunea e îndeplinită. Apelurile erau discutate în colectivele de muncă şi, invariabil, aprobate unanim.

Mi le-am amintit când am citit apelul liderilor statului nostru. Anterior, o atitudine similară sută la sută am auzit-o de la liderii Alianţei de guvernare. Or, chiar aşa se produceau „dialogurile sociale” pe timpurile sovietice: mai întâi apărea un apel al forului suprem de partid, apoi structurile de stat (şi comitetele raionale de partid) o repetau şi o transmiteau poporului spre executare. Încântată, clasa muncitoare şi ţărănimea colhoznică se avânta să îndeplinească planurile cincinale. De fapt, se prefăceau (că lucrează) unii, după cum ceilalţi se prefăceau că au grijă de popor.

Lumea de la noi aştepta în aceste zile un semnal, cât de mic, cu privire la necesarele reforme, care în esenţă se reduc la îndeplinirea angajamentelor faţă de alegător şi faţă de partenerii europeni, fixate în documentele de asociere cu UE. Dar în loc de ruperea cercului vicios, partidul şi guvernarea îi dau cu „unitatea”. Demonstrând convingător că există o unire-n cuget şi-n simţiri, între alianţa (alias partidul) de guvernare şi… guvernarea propriu-zisă.

Or, noi, naivii, aşteptam cu totul altceva. Noi aşteptam ca să se găsească cineva şi să rupă conjuraţia aceasta blestemată. Cineva care să meargă împotriva curentului, care să se detaşeze de elementul criminal de la guvernare. Oare chiar toţi sunt făptaşi şi părtaşi? Atunci chiar nu avem încotro, numai o revoluţie îi poate mătura.
Declaraţia (putem doar să bănuim în ce birouri a fost scrisă) nu e un pas spre reconciliere şi unitate, ci o dovadă a faptului că nimeni nu vrea să schimbe sistemul (nu numai infect, ci şi criminal, fapt demonstrat). Prin această declaraţie, comandamentul obscur care guvernează ţara din umbră i-a legat pe toţi factorii de decizie cu un fel de jurământ de afurisenie. „Recunoaştem că toţi suntem de o teapă” – asta-i esenţa „documentului politic”. Or, noi chiar speram că se va găsi unul care să zică: Nu!

De vorba Ecleziastului, cu vreme de aruncat şi adunat pietre, ne aducem aminte doar când e nevoie de a aduna şi a construi. Dar esenţa e alta şi viaţa nu e o continuă campanie de recoltare! Mai sunt, până atunci, operaţii de defrişare, desţelenire, arat, semănat, prăşit-plivit… Uneori e nevoie de a demola, citiţi şi prima parte a sentinţei biblice!

Iată citatul din Vechiul Testament: „Pentru orice lucru este un timp fixat […]: un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat; un timp pentru a omorî şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi; un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli şi un timp pentru a juca; un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a te reţine de la îmbrăţişări; un timp pentru a căuta şi un timp pentru a accepta o pierdere; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca; un timp pentru a sfâşia şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi; un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.”.

Eu sunt un pacifist înveterat, dar acum, după ce criminalii din arcul puterii şi-au bătut joc de oameni, cu siguranţă că e „un timp pentru a te reţine de la îmbrăţişări” cu puterea coruptă şi cu acoliţii acesteia; că e „un timp pentru a dărâma” un sistem nociv, canceros, care ne va pierde ireversibil; „un timp pentru a sfâşia” păienjenişul care paralizează orice activitate şi stoarce din om toată seva; e „un timp pentru a urî” pociturile care ne urâţesc viaţa şi fiinţa.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)