Despre trotuare. Despre oameni

Tânărul, dar deja renumitul dramaturg (şi romancier) francez Florian Zeller, răspunzând la întrebările revistei Lire, îşi începe „povestea formării” cu o teză esenţială: pentru a fi scriitor trebuie să vezi ceea ce altora le scapă. Ca argument, dramaturgul îl invocă printr-un citat pe Cioran (iar spre sfârşitul dialogului îl aminteşte pe Ionesco – spun asta cu o uşoară mândrie: cel mai cunoscut dramaturg francez e format în siajul alor noştri).

Citatul din Cioran e dovadă că paradoxurile nu sunt decât proba unei observaţii fine: „Evenimentul cel mai important pentru a doua jumătate a secolului XX este îngustarea progresivă a trotuarelor”. Constatând justeţea afirmaţiei gânditorului – şieseistului – nostru, deducem şi o stare dramatică: în grija pentru evoluţia umanităţii (sau: în interesul insistent – şi profitabil! – de a oferi ceva maselor, de a ferici cumva publicul – mai nuanţat: publicul-ţintă), decidenţii au uitat cu desăvârşire de om.

Or, trotuarele nu sunt pentru mase (masele se adună în pieţe – publice sau comerciale). Trotuarele nu sunt nici pentru cei care influenţează mersul lumii: pentru aceştia din urmă sunt şoselele, autostrăzile. Trotuarele sunt pentru oamenii simpli.

Şi dacă şoferii mai înjură pentru reparaţiile rare şi pripite ale străzilor, pietonul nici măcar nu se mai miră: trotuarele nu se repară şi pe nimeni nu deranjează. Lumea nici nu observă că acestea se tot îngustează – după Cioran – uneori până la dispariţie totală (dând în vreun stâlp ori subţiindu-seca să se termine… în stradă). Nimeni nu se mai miră că fâşia, şi aşa îngustă (şi nereparată) a trotuarelor, se tot subţiază şi, pe anumite segmente, dispare cu desăvârşire. Tinde spre zero. Şi pietonul parcurge aceste zone, în care el nu are loc, fentând maşinile supărate.

În loc să fie reabilitate aceste porţiuni de drum destinate oamenilor (în raport cu maşinile), automobilele au invadat rarele insule pietonale, transformând puţinele trotuare mai late în parcări (şi chiar în străzi cu circulaţie activă, dar haotică: aici se umblă cum le vine în minte şoferilor!). În loc să fie lărgite ariile pietonale, se lărgesc spaţiile pentru maşini, şoferii obraznici invadând locul pe unde se deplasează oamenii.

Un umorist involuntar, accidentat şi deplasându-se în cărucior, stârnise explozii de râsete cu o simplă observaţie, la îndemâna oricui: „Voi tot ziceţi de străzi distruse – dar voi nu ştiţi nimic despre trotuare!”. În alegerile pentru primărie, Promolex descoperise că o bună parte din secţiile de votare nu au rampe pentru alegătorii cu dezabilităţi. Îţi vine să crezi că acestea lipseau din lene programată. Or, oamenii care s-ar fi deplasat la secţiile de votare cu căruciorul ar fi mers pe trotuare. Vă daţi seama ce amintiri ar fi adus ei în cabina de vot?

Ne-am obişnuit să facem slalom printre pietre, noroi, gropi şi gunoi, fără să mai cerem socoteală responsabililor. În intemperii, responsabilii raportează la TV că străzile „au fost curăţate” şi nimeni nu-şi bate capul că fiecare al treilea spectator priveşte „raportul” din spital, trotuarele fiind adevărate patinoare denivelate.

În lume, o schimbare de atitudine e crearea zonelor pietonale (în spaţii privilegiate, ca pentru elite, nu ghetouri din zone marginale!). Nu neapărat umplute cu tarabe comerciale (un exces), dar plasate în zonele centrale, culturale. Concomitent, în lumea civilizată există tendinţa e de a limita circulaţia rutieră în zonele centrale ale oraşelor. Dar nu prin crearea rutelor de ocolire pentru transportul public, ci, dimpotrivă, pentru a limita circulaţia transportului greu şi a celui privat! Simplu spus, pentru a facilita accesul cetăţenilor, dar cu limitarea accesului maşinilor (admise în zonă doar în orele nocturne şi matinale). Din grijă pentru om!

La noi însă, trotuarul e un fel de anexă, neobligatorie, a drumului: „trotuar – elementul drumului destinat circulaţiei pietonilor” (Regulamentul circulaţiei rutiere). Pentru că şi oamenii sunt un element, deloc important, al societăţii. O anexă, care creează probleme şi zădărniceşte marşul triumfal al umanităţii.

P.S. Am văzut cât de repede s-au mobilizat automobiliştii când s-a scumpit benzina. Pietonii de ce nu s-or fi unind? Să fie pentru că-i despart străzile, tot mai late?

P.P.S. Iată că, fără să vreau, am adunat şi eu de un „năcaz” noului primar. Deh, fiecare cu ce-l doare.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)