Despre sinceritate în politică

Mircea V. Ciobanu

Atât de mult ne-am obişnuit cu ipocrizia unor politicieni, încât am putea crede că onestitatea, cumsecădenia şi bunul-simţ ar fi calităţi care dăunează politicianului sau i-ar fi inutile. Înţelegem de unde vine asta: politica noastră a hrănit atâţia farisei şi profitori, încât ne pare că nu mai poate fi şi altfel.

Dar spunând că avem o clasă politică eşuată, presupunem că pot exista şi altfel de politicieni. Doar că nu mai e suficient să schimbi persoanele, trebuie să schimbi calităţile definitorii ale acestei clase. Eludarea ipocriziei din discursul politic ar fi, după mine, un test esenţial. Eliminatoriu.

În general, candidaţii electorali desenează lucruri frumoase pe ecranul aşteptărilor: locuri de muncă, salarii grase, pensii decente; drumuri, asistenţă socială, educaţie, medicină – toate de calitate bună şi ieftine sau gratuite. Obişnuit că oricum va fi minţit, electoratul aplaudă şi îl votează pe cel care spune povestea mai frumos decât alţii. Şi îl urăşte pe cel care nu promite nimic miraculos, ba mai şi proiectează un viitor sumbru, care derivă din realitate.

Adevărul însă e că oamenii din mediul politicului pot fi sinceri. Cu condiţia că alegătorii vor să audă discursuri tranşante. Or, la noi, dimpotrivă, există pedeapsă pentru sinceritate. Câinii de pază ai oponenţilor pornesc să latre mai ales după declaraţiile sincere ale unor politicieni. Reţinem: nu se revoltă de ipocrizie şi perfidie, ci amendează sinceritatea!

Am văzut cât de ipocrit poate fi partidul majoritar, când a declarat că o va susţine pe Maia Sandu în turul doi al scrutinului prezidenţial, dar toate media guvernării au căutat s-o discrediteze. Iar recent, nu a reuşit să dispară de pe ecrane imaginea preşedintelui PD, care declara că în campania parlamentară partidul de guvernare nu va ataca partidele proeuropene, că toată presa subordonată acestuia a şi pornit campania de defăimare a oponenţilor. Dezbinarea opoziţiei – până azi unită – ca şi compromiterea opozanţilor puterii este grija permanentă a publicaţiilor şi a posturilor de televiziune subordonate preşedintelui PD.

Înseamnă că liderul PD îşi doreşte de fapt să sterilizeze discursul antiguvernamental al opoziţiei. Dar orice campanie electorală se construieşte pe atitudinea faţă de guvernare. Dacă opoziţia ar urmări aceleaşi scopuri pe care le urmăreşte PD, la ce s-ar mai antrena în acest joc consumator de timp, bani şi nervi? Or, „europenismul” unora (ca şi, de altfel, „unionismul” altora sau „moldovenismul” celorlalţi) sunt adesea doar măşti. Ipostaze ale ipocriziei, pe care vor s-o elimine din politică opozanţii de azi ai puterii.

Opoziţia proeuropeană propune schimbarea guvernării in corpore (de la PD la PSRM), a clasei politice, a atitudinii faţă de politică; eliminarea ipocriziei şi impunerea unei politici transparente, eficiente, oneste şi sincere. Or, tocmai asta înseamnă parcurs european, discreditat azi de elita actuală. O soluţie ar fi testul la sinceritate, obligatoriu pentru toţi actorii teatrului politic: politicieni şi alegători (sic!), susţinătorii taciţi şi – neapărat! – purtătorii de opinie ai partidelor şi politicienilor, altfel spus, formatorii de opinie. În mediile civilizate, trişarea şi ipocrizia se penalizează dur, pe termen lung.

Rămâne ca şi presa să susţină ideea. Inclusiv, presa de opoziţie. Am urmărit cu tristeţe polemicile dintre jurnaliştii de pe aceeaşi parte a baricadei. Or, povestea cu „puritatea” rândurilor este otrava aruncată de oponenţi şi e regretabil că a prins atât de uşor (mai ales că – uitând de sinceritate în ceea ce îi priveşte chiar pe ei – jurnaliştii care multiplică  „compromaturi” au reuşit să fie ei înşişi angajaţii unor politicieni cu multe pete pe soarele imaginii lor). Cei care alimentează discordiile uită că de dragul unităţii s-au făcut gesturi nobile şi sacrificii de imagine (cât face numai cedarea liderului DA în favoarea candidatului comun în campania prezidenţială – fenomen inedit în politica noastră – ca şi sinceritatea dezarmantă a liderului PAS în toate chestiunile puse în discuţie).

În consecinţă, până ajungem la o clasă politică-model de onestitate şi la un electorat însetat de discursuri sincere, poate începem cu jurnaliştii şi comentatorii politici? Poate eludăm ipocrizia din mijloacele de informare? Că tot trebuie să începem de undeva.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)

  • Mihaela Mihalcea

    Oportunitate online. Cautam urgent operatori pe internet. Castigurile sunt foarte motivante. Lucrati acasa la dvs, la calculator, in timpul liber. Asiguram instruire gratuita si de cea mai buna calitate. Trebuie sa aveti varsta de 18 ani si cunostinte minime de navigare pe internet. Cereti acum detalii la adresa de email a unuia dintre coordonatorii echipei noastre: mireamihalcea@gmail.com