DESPRE „SCRISORILE DESCHISE” // RUPEREA RÂNDURILOR

Un stigmat, rămas necicatrizat pe corpul gândirii noastre de sclav, încă de pe timpurile cugetărilor „la unison”: scrisorile colective şi scrisorile deschise (gen: „Scrisoarea norodului moldovenesc tovarăşului Stalin”). Scrisoarea colectivă este absurdă: nu se poate ca mai mulţi intelectuali să gândească la fel! Câţiva ani în urmă avusesem o rară, dacă nu unică, experienţă în acest „gen literar”. Semnasem un fel de protest colectiv şi mi-am dat seama că voiam să fac, imediat, un Post Scriptum personal… cam de lungimea scrisorii: fiind de acord cu esenţa, nu puteam fi de acord cu detaliile. Ce să mai vorbim de „scrisorile deschise”? Astea niciodată nu sunt adresate destinatarului, ci „poporului”, fiind menite „să sensibilizeze”, să facă scandal.

Adineaori voiam să comentez o scrisoare de acest gen, în care un grup de tovarăşi pledau pentru instalarea unui bust pe Aleea Clasicilor. Efectul, în perspectivă, era moldovenizarea (= completarea cu „scriitori sovietici moldoveni”) tot mai insistentă a Aleii, iar toţi semnatarii se şi vedeau „următorii pe listă” pentru un loc pe Aleea Nemuririi. Chiar intenţionam să propun o contra-scrisoare, în care toţi scriitorii să implore ca să nu li se instaleze vreo statuie în timp ce de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române lipsesc Heliade Rădulescu, Alexandrescu, Bolliac, Bolintineanu, Budai-Deleanu, Conachi, Văcăreştii… Am renunţat, pentru că ar fi rezultat… tot o „scrisoare colectivă”, idee care îmi repugnă.

Citesc (în „Literatura şi arta”) o „Scrisoare deschisă” adresată membrilor Uniunii Scriitorilor din Moldova, semnată de… membrii Uniunii Scriitorilor din Moldova! Ăsta-i deja un exerciţiu schizoidal. Esenţa „scrisorii”? O subtilă avertizare: „Uniunea lui Suceveanu” şi cea „a lui Cimpoi” ÎNCĂ se mai află în stare de litigiu! Să se ştie că războiul continuă! Aventura ia proporţii, până la victoria finală: definitiva scindare a US, obiectiv măreţ, care produce insomnii echipei fostului preşedinte.

Se întrevăd, pe listă, grupuri evidente (echipa de la „Literatura şi arta”, cercul de la Institutul de Filologie, vechea oaste regală) şi mi-i milă de unii colegi „rugaţi” să-şi lase autograful pe acest op, care va intra în istoria amuzantă a literelor basarabene. Nimic nou, decât bizara propunere ca noul statut al USM să fie elaborat „de jurişti şi oameni de creaţie din afara Uniunii…”(?!). Intenţia majoră se ghiceşte: sabotarea adoptării noului statut al Uniunii (cel vechi era din cârpeală!). Dovadă că se lucrează intens, agresiv, la procesul de scindare a asociaţiei. Fostul preşedinte a şi pronunţat intenţia: o uniune de alternativă (adăugând, ruşinat – dar cu o aluzie evidentă la revenirea pe post de baci – că nu ar fi soluţia cea mai bună…). Există o regula simplă a democraţiei: nu dai foc casei numai de aceea că locatarii nu te acceptă în capul mesei.

Noul statut se discută, de mult, în cadrul Consiliului US şi în grupul de lucru, iar printre „semnatari” sunt şi membri ai Consiliului. Remis tuturor scriitorilor, proiectul deja a suportat anumite modificări. L-a citit şi adevăratul autor al „scrisorii”. Trecând peste „redactarea” cam bizară, aş zice că „scrisoarea” e un element al dezbaterilor publice pe marginea proiectului (semnatarii de duzină nu au avut nimic de propus). Dar scandalul (în locul propunerilor-proiectelor-soluţiilor) e sportul nostru naţional. Statutul va fi luat în dezbatere la adunarea, deja anunţată şi programată în agenda US. Cu eventuale discuţii, în contradictoriu. Poate şi cu doza de spectacol, pe toate liniile.

Mai e o noutate (uitasem!): Valeriu Matei semnează cu titlul „academician”. E amuzant.

Mircea V. CIOBANU