Despre premiile naţionale şi dorul lui Filat // Scrisorile lui Buraga

Ieri am discutat despre laureaţii premiului naţional ospicial. Au fost 10 laureaţi, care au primit câte 100 mii de lei fiecare. Altă dată premiul era de un milion şi se dădea la un singur om. Dar fiindcă persoanele de anvergură milionară de pe plaiul ospiciului s-au cam epuizat, s-a hotărât să nu se renunţe la premiu, dar să se dea la mai mulţi doritori.

Primul, Tiberiu Mălai, a fost premiat pentru consolidarea credinţei neamului. Juriul a fost impresionat de faptul că dl Mălai luptă pentru credinţa neamului mioritic în ciuda faptului că este ateist convins şi că a fost propus de colectivul parohial în frunte cu părintele Prigorie Ducă. Al doilea laureat, propus de ministerul sănătăţii ospiciale, este Antagonist Năstase, înveterat băutor de ceai, care a „revoluţionat această veche şi nobilă tradiţie şi a creat o şcoală proprie, autohtonă a băutorilor de ceai”. Pe cei cărora li se pare că e imposibil să revoluţionezi o asemenea activitate ca băutul ceaiului, juriul i-a convins de contrariul: „Dl Năstase practică rotirea linguriţei pe interiorul ceştii de ceai în strictă conformitate cu rotirea acelor ceasornicului, aşa încât rotirea linguriţei să nu interfereze cu rotirea pământului în jurului axei sale şi să nu frâneze activitatea cosmică a acestuia” (am citat din laudatius prezentat de ministerul de resort). Premierea lui Năstase le-a dat emoţii organizatorilor, nu se ştia dacă el va accepta premiul, deoarece anul trecut el scrisese în gazeta de perete a ospiciului nostru o filipică vehementă împotriva „acestei practici păguboase, vicioase, reminiscente a vechiului regim totalitar psihanalitic”. Când s-a ajuns la al treilea laureat, Micola Cocostîrc, premiat pentru rezultatele sportive ale tatălui său, interesul pentru laureaţi s-a epuizat, fiindcă taman în acest moment premierul Vlad Filat vorbea la televizor despre sentimentele sale înduioşătoare faţă de partenerii săi de alianţă pragmatică, antropofilă, encomiastică. „Să vă zic sincer, chiar mi-i dor de ei, le spunea sincer Filat jurnaliştilor. Aștept cu nerăbdare să revină și să discutăm problemele pe care le avem…”, preciză el fără să spună pe cine totuşi îl aşteaptă mai mult. Era greu de crezut că îi aştepta pe ambii în egală măsură. „Bine măcar că s-a ţinut în frâu, s-a stăpânit până acum, a aşteptat să se pronunţe divorţul cu Sanda, constată cu indulgentă satisfacţie sanitara Vera. Acuma e clar motivul divorţului. Ea a descoperit că el îi iubeşte pe Ghimpu şi Lupu sau viceversa mai tare decât pe propria soţie”. Ideea părea plauzibilă. „Iată de ce s-a bătut el aşa de aprig pentru legea antidiscriminare!” – constată triumfător Caltânăr, fluturându-şi cravata verde, pătată cu roşii verzi murate bine. „Să vedeţi că până la urmă vom avea legiferate căsătoriile omogene!” – strigă Colesovnazadov. Nici Arhimede sărind din cadă, nici Newton ameţit de mărul ce i-a căzut în cap nu s-au simţit mai inspiraţi decât noi. Răspunsul lui Ghimpu că nu i-a fost dor de Filat, ci de jurnalişti, fu receptat cu scepticism. „Nu-i sincer, îl zădără pe Filat, – spuse sanitara Vera. – I-a fost dor, ochii îl trădează că i-a fost, altfel nu se întorcea imediat la Chişinău”.

Acuma stau şi mă gândesc de ce nu m-aş înscrie şi eu la premiul naţional? Dar în ce domeniu? Aştept sugestiile voastre, stimaţi cititori.

Al vostru libidon, fanzinod, mizantropofil, Ion Buraga

 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga