Despre creşterea şi descreşterea „literaturii moldoveneşti”

MIRCEA-V.-CIOBANU

E de mirare că nimeni încă nu a fixat acest paradox: „literatura moldovenească” a murit exact atunci când pe harta lumii a apărut R. Moldova! Instituită (recte: instituţionalizată) în anii 20 ai secolului XX, odată cu fondarea RASSM, „literatura moldovenească” trebuia să demonstreze existenţa naţiunii „moldoveneşti”. Tentativa a eşuat, demonstrând contrariul. Nici până la, nici după Moldova „socialistă”, termenul nu are relevanţă. E inexistent.

La o extremă temporală, „moldovenii” Costin şi Cantemir demonstraseră românitatea semenilor (vezi: De neamul moldovenilor şi Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor). „Antiunionistul” Gheorghe Asachi numea prima publicaţie „moldovenească”, tipărită la Iaşi, „Albina românească”. Moldoveanul de pe malul Bâcului, Alecu Russo, scria (la Paris!) biblica tânguire „Cântarea României”, moldoveanul de pe malul Siretului Vasile Alecsandri scanda marşul solemn „Deşteptarea României”, iar tânărul moldovean-bucovinean Eminescu răbufnea la doar 19 ani cu patetica „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Până şi Alexe Mateevici, basarabean şcolit în instituţii ruseşti, avea să declare clar că nu există două limbi şi două literaturi… Alţi literaţii biografii „imperiale”: Stere, Halippa, Buzdugan chiar vor face Unirea.

La o altă extremă temporală, pentru cea mai tânără generaţie literară, cea douămiistă, un indiciu al consistenţei lor artistice este faptul de a fi tipăriţi masiv în revistele româneşti sau la prestigioase edituri din Ţară. Şi viceversa: tinerii scriitori din dreapta Prutului sunt la ei acasă în mediile literare, revistele şi editurile din Chişinău.

Apariţia statului pe nume Republica Moldova nu a însemnat că elementul românesc a dispărut din acest teritoriu. Literaţii basarabeni sunt scriitori români prin definiţie, fără excepţii, fără discriminări. Stratificările şi ierarhiile sunt valorice, nu teritorial-politice (devierile, inevitabile pe un teren al subiectivităţii, există, dar ele nu se produc, oricum, pe criterii teritorial-statale). Polemicile profesionale îşi recrutează, în toate taberele, adepţi din toate teritoriile limbii române şi nu pe criterii geopolitice. Premiile literare, dicţionarele de scriitori şi istoriile literare îi au în vizor pe toţi scriitorii de limbă română. Statutar, legislativ şi profesional unirea lor este fără concesii şi fără scările-parantezele etapelor.

Pentru ce repovestesc eu aici binecunoscuta istorie a creşterii şi descreşterii literaturii „moldoveneşti”? Una: pentru a demonstra că existenţa statului RM nu e o piedică pentru aspiraţiile unioniste. Alta: pentru a spune că modelele de integrare există şi că ele funcţionează (cu toată supărarea unora care, în context comun, nu mai sunt atât de „mari”). Adevărat, unii scriitori, mari „unionişti”, atunci când au fost răriţi din manualele şcolare în favoarea lui Rebreanu, Blaga ori Sorescu, s-au cam strofolit, dar le-a trecut.

P.S. Apropo, primii care se „integraseră” (păstrăm ghilimelele, ca pe un rest al tranziţiei) pe teren românesc au fost bişniţarii, alias contrabandiştii. Dar aceştia nu vor realiza unirea, pentru că ei tocmai din neunire se hrănesc. Dispariţia frontierei le anulează chilipirul. Destul de repede s-au înfrăţit şi politicienii. Dar nici aceştia nu sunt buni unionişti: unirea le anulează statutul. Inclusiv, statutul de „unionişti”. Se pot integra cei pentru care frontiera e o piedică: producătorii (şi consumatorii) de mărfuri, transportatorii şi artiştii, sportivii şi poeţii.

P.P.S. Un slogan ce ascunde în el un anume pericol este disperatul: Unirea – unica soluţie. E frumos, ca şi lozinca, la fel de ultimativă: Unirea – azi! Sau: „Acum, ori niciodată!”. Frumos, dar numai în sens evocator-romantic. Dar dacă „acum” nu reuşim, renunţăm? Căci e ridicol să repetăm o frază ultimativă. Iar „unirea – unica soluţie” (de ce nu soluţia optimă, conştient asumată?), ar însemna că nu mai avem ce să discutăm…

Unirea – azi? Nu, unirea – zilnic!

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)