Despre blândeţea moldovenilor

FOTO N. RĂILEANU 029

„!neam bun şi blând, – / de trădători,/ cuminte neam,/ frumoasă cruce,/ pe Fiii lui dumnezeieşti/ neamul cu drag/ pe cruce-i duce!”, Cezar Ivănescu (Sutra XI)

Cazul, desigur, e consumat. Nu m-aş fi gândit să-l abordez vreodată, dacă nu ar reapărea insistent în atenţia publică. Astfel, la întrebarea: „Când aţi fost fericiţi ultima dată?”, pusă de un post de radio, am auzit forumişti zicând că au trăit clipe fericite acum trei luni, când doi deputaţi liberali au fost agresaţi în stradă de „mulţime”. Iar un unchiaş blajin, cu bucuria neîmplinită, îşi exprima părerea de rău că parlamentarul a fost lovit în ceafă doar cu pumnul şi nu cu o cărămidă.

Să ne întoarcem la acea zi de 20 ianuarie. Constatăm o situaţie „revoluţionară”. Când unii nu mai pot, iar alţii nu mai vor. Mulţimea cere demisia imediată a parlamentului, a preşedintelui şi alegeri anticipate. Amestecul toxic din Piaţă dispune de toate cele necesare pentru o revoluţie. Are ideologi şi o ideologie care se rezumă la a scanda: „Mal-do-va!!! Mal-do-va!!!”. Are trei lideri „înfrăţiţi”. A identificat răul absolut – pe Satan Oligarhul. Dispune de o forţă motrice – „naţiunea moldovenească” – a cărei naştere tocmai a fost anunţată (de Alexandru Slusar), formată din mase însălbăticite, împănate cu detaşamente de şoc, precum şi toată logistica: corturi, rucsacuri, hanorace, răngi, toate parfumate cu miresme de crizanteme albe. Dar, ca la moldoveni, n-a fost să fie! Nici tu revoluţie, nici tu lovitură de stat! Liderii s-au speriat, au dat îndărăt, după care şi-au pus pantalonii pe ţambal. La uscat. Până la ocazia (şi indicaţiile) viitoare. Cu alte cuvinte, unii s-au prefăcut că nu mai pot, iar alţii – că nu mai vor. Pagube: o uşă smulsă din ţâţâni şi doi parlamentari bătuţi.

Ceea ce mi se pare pasionant aici este însă cadrul informaţional ce a însoţit aceste evenimente, precum şi linşajul mediatic la care au fost supuşi cei doi. Ziarişti şi analişti de tot soiul intrau într-un dialog aproape bahtinian cu boborul, inspirându-l să blameze „pe prostul şi pe urâta satului”. Şi nu contează că aceştia au demnitatea de parlamentari. Că inteligenţa şi frumuseţea sunt relative. Bushismele (ale lui George Bush jr., evident) au devenit antologice, iar Christine Lagarde nu-i nici ea ruptă din soare. Halucinantă este, mai ales, mioritica ferocitate ca reacţie la manipulările scribilor „necapturaţi”. (Exemplele ce urmează le-am cules, ca document pentru istoria mentalităţilor, de pe un site „naţional”, nr. 1, făcut de „moldoveni verzi”, desigur, clorofilaţi până în măduva oaselor. Persoanele sensibile sunt prevenite să le treacă cu vederea.)

Cazul Ghimpu. Dar prea uşor s-a ales Iuda. * De ce nu daţi imaginile în întregime? S-ar vedea că simulează. * Paţanu e mai mult speriat decât lovit. * Aşa şi le trebuie la spurcăciuni şi la lepădături… * După toate mârşăveniile făcute a meritat mai mult. * Da el are cap? Eu credeam că-i un bostan. * Bostanul e bun şi dulce, măcar în plăcintă. Da el poartă pe umeri un cur păros plin de rahat. * Mai mult trebuie. Să-i taie din întâmplare gâtul, că o vândut ţara… Imbecil, curva. * Da când vroiau ruşii să-i spargă capul lui Ghimpu… O să vină şi vremea lor. * Opa, Mişa, buna seara. * Bonjur, maman! * Iaca aşa, badei, iaca aşa ai fost folosit ca un gandon. Şi te-au aruncat la sfâşierea mulţimii… * Iuda, vei fi blestemat şi vei rămâne în istoria Moldovei ca Mihai Iuda, frate cu Gheorghe Ghimpu. * Împuşcat Iuda trebuie să fie de exemplu! Băieţi, nu sunt în ţară, dar fierbe în mine, dacă aş fi acolo… * Aşa-i trebuie prostului, puţin a primit-o. * Mi-e ruşine că sunt Moldovean… Voi sunteţi animale şi altceva nu meritaţi… * Ah da, bagă-ţi ruşinea în cur, idem şi animalele. * Iată că a ajuns Roşca răul cel mic, Ghimpu repetă isprava… * Măi Ghimpu, măi!… Tu, care te caci pe tine când vezi mulţime? Trădător de doi bani! * Acum nu-i mai este a râde, a primit-o după merite. Iuda de Moldova! * Dezinformare! Cum au putut să-i spargă lui Ghimpu ceia ce n-are? * Nu voot, Mişa gotov, kto sleduiuşcii? * Un singur pumn în ceafă, da câtă bucurie!

10373633_244645289076778_6609061859951773538_n

Mihail Grecu, Istoria unei vieţi

Cazul Fusu. Ei hai… asta n-au fost pumni în spate, ci masajul din partea poporului. Dar să stiţi că nu e gratis… vă costă cam un miliard de euro. * Curva lui Roşca. * Soră cu Iuda. Ţara trebuie să-şi cunoască eroii.* Da cine-i asta Fusu? * Hm, ăto samaya krasivaiya jenşina Parlamenta… * Ona alkogolicika * I-o scos bereta, pe care şi-a pricopsit-o de la second hand. * Vrei să zici că nu fură? Sunt şi milionari care merg cu ciorapii rupţi. Aste sunt persoane care îşi mănâncă şi kktul de sub ei. * Este şi chip că a durut-o!!!… * Asta e femeie? Atunci să stee acasă şi să-i facă borş soţului, dar să nu se bage în treburi bărbăteşti. Cine naiba a dus-o la preşedenţie pentru susţinerea unui guvern mafiot? * După faptă, şi răsplată. Te-a mâncat în c.r să te duci să-l înaintezi pe Plaha la Condriţa? Na, primeşte! * Da ea era deghizată în poliţist parcă sau greşesc? * Da, în politist… şi cu batic pe faţă să-i acopere nasul, că e cam maaare şi îl bagă acolo unde nu se cuvine. Baticul a dat-o de gol. * Data viitoare va rămâne şi fără batic şi fără păr. * Mi-au scos bereta şi batista pe care mi-am pus-o în cap ca să nu mă recunoască… vai-vai, fu…oaica, oare aşa treb să iasă un deputat din parlament? Treb să îţi pui o broboadă băbească, să nu te recunoască nimeni. * Ai fost mângâiată, fa! * Sărmana, i-au scos bereta. * Biut – znacit liubyat!… * Fusu, aşa o să fie şi în continuare… * Pate că va fi scuipată în continuare, aşa că are chip săşi pună şi un scafandru. * Trebuia în cap da nu în spinare, oaie proastă şi vândută. * După comentarii se vede ce derbedei au scos „inşii” în piaţă. * Protestele violente la Chişinău sunt provocate de partidele pro-ruse. Asta să ne fie clar. * Ibanatule, schimbă placa liberastă. * Mai bine o violau. * Măăi, dap cui să i se scoale, că e poită rău. * Da ce nu ţi-ai luat nimic pentru a te proteja??? Parcă spui că ceva ţi-ai pus pe cap. Altă dată treci pe la farmacie.

Aici stai şi te întrebi: ce-i cu această nouă naţie, abia născută? Personal, nu am un răspuns la întrebare. O sugestie lămuritoare am găsit, totuşi. Vine din partea unui om al cuvântului, criticul literar Andrei Ţurcanu, care zice: „Daţi-mi o televiziune, lăsaţi-mă, ca jurnalist, de capul meu, adică fără nici un respect faţă de normele unei deontologii elementare care cere o informare obiectivă şi echidistantă, şi în jumătate de an fac din „cel mai cuminte şi mai blând popor” un ghem de instincte dezlănţuite”.

S-ar putea ca dl Ţurcanu să aibă dreptate, chiar dacă nu mai suntem în epoca TV, ci a Internetului. De aceea vă îndemn, cu titlu de experiment, să zgâlţâiţi binişor un site din astea, moldave, cu şapte etaje. Ştiţi ce veţi descoperi sub poalele lui? Şapte postaci şi şapte mii de prostănaci.

Igor NAGACEVSCHI

P.S. Aflam, zilele trecute, că într-un cătun de la Prut, din coasta Sculenilor, un moldovean a venit acasă de la lucru şi şi-a omorât soţia fiindcă aceasta nu-i făcuse de mâncare. Sătucul se numeşte Blândeşti.

I.N.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)