Despre apelul comuniştilor la „nesupunere naţională” // Observator

În ziua în care Curtea Constituţională decidea că alegerea preşedintelui Nicolae Timofti a fost legală, respingând astfel acuzaţiile comuniştilor precum că parlamentul actual trebuie dizolvat, PCRM a adresat un apel către cetăţenii RM în care anunţa că „nu recunoaşte nici alegerile prezidenţiale din 16 martie 2012, nici rezultatele acestora” şi îi chema la „continuarea nesupunerii naţionale faţă de regim”.

Ceea ce însemna că „nesupunerea naţională” începuse mai de mult, dar nu o observase nimeni. În ce constă aceasta rămâne în continuare un secret. Cel puţin, deocamdată, transportul circulă, gările funcţionează, poşta şi telegraful, la fel, ca să nu mai vorbim despre banca naţională şi sumedenia de bănci private. De unde rezultă că „nesupunerea naţională” înseamnă lipsa deputaţilor comunişti de la şedinţele parlamentului. Nu este exclus ca această lipsă să fie cumva legată şi de faptul că munca de deputat ordinar îi displace liderului PCRM, poate chiar îl oboseşte, Voronin numărându-se printre legislatorii cu cel mai mare număr de absenţe în parlament.

În sus-menţionatul apel, se spune că guvernul „a mobilizat împotriva cetăţenilor săi regimente de criminali şi extremişti”, „s-a ascuns înfricoşat după gardul de fier” şi „a încercat să intimideze poporul cu rafale de automat sau cu ajutorul zgomotului produs de tehnica militară”. „Regimente de criminali şi extremişti” e prea tare spus, am putea crede că ideologii PCRM o iau razna. Pe de altă parte, dacă ne amintim de perioada inundaţiilor, când PCRM declara că guvernul RM a aruncat în aer digul de pe Prut pentru a proteja oraşul… Galaţi, putem constata că e vorba despre nişte „exagerări” obişnuite pentru comunişti.

Între timp, continuă să vină felicitări la adresa lui Nicolae Timofti. Lumea îl recunoaşte ca preşedinte. Kremlinul tace deocamdată, dar dacă l-a recunoscut Patriarhul Rusiei, îl va recunoaşte şi Putin. Altfel îşi va da în vileag dorinţa de destabilizare a situaţiei din RM. Pe ce mizează comuniştii?

În apel se vorbeşte despre „zeci de mii de oameni” veniţi, la 16 martie, „în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a protesta, pentru a exprima neîncredere şi a-şi demonstra unitatea şi solidaritatea reciprocă”. Pot să afirm, ca martor ocular, că protestatarii ocupau doar o treime din PMAN, pe când de 7 aprilie 2009 PMAN era plină. Dacă atunci se vorbea despre 15-20 mii de oameni, la 16 martie putem spune că au fost circa 7 mii de oameni. Nu mai mult. Datele noastre coincid cu cele ale poliţiei. Aşa că liderii PCRM se îmbată cu apă rece. Sau mint. Dar la ce le-ar servi? Ca să stea încă trei ani în stradă? Să cheme lumea la revoluţie? Au înnebunit?

Paul Borzac

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău