Despărțirea-i un păcat, când iubești cu adevărat

Dan nu părea șocat de cele întâmplate. Pur și simplu era curios să afle cum a ajuns Alina la concluzia că drumurile lor trebuie să se despartă tocmai în momentul când el credea că dragostea lor va dura până la apusul vieții. „Ți se pare uluitor că am ajuns aici?”, a întrebat ea fără să-l privească. El a tăcut, nu i-a răspuns nimic. Îl luase prin surprindere. Un singur gând i se învârtea în cap, care începuse ușor să-l tulbure: „De ce tocmai acum, când ne pregăteam de cununie?”…

A fost o poveste frumoasă între ei. O văzuse de mai multe ori pe stradă. Dar într-o dimineață i-a trezit o dorință irezistibilă de a o cunoaște. El se grăbea la serviciu, ea – spre liceu. Dan era proaspăt angajat al unui post de televiziune, situat alături de liceu. Iar Alina învăța în clasa a XII-a. A urmărit-o până a dispărut după ușa instituției.

De la Prietenie la Dragoste

Era luna septembrie, lună frumoasă de toamnă. După ore a așteptat-o cu un buchet de flori la poarta liceului. Au mers la o cafea în restaurantul din preajmă, unde au stat câteva ore bune, vorbind despre viață și toate câte se întâmplă în lume. Din ziua aceea au rămas într-o relație de prietenie, care le trezea entuziasmul cu fiecare revedere. Schimbau între ei cărți, mergeau la spectacole, se bucurau că aveau atâtea lucruri în comun de parcă ar fi fost făcuți de o mamă. Amândoi cu păr blond și ochi de un albastru curat. Alina era o elevă silitoare. Iar Dan un reporter bun. Ea, la fel ca Dan, era pasionată de lectură și citise foarte multe cărți în toți anii de liceu. Se descurca și era la curent cu tot ce merita să fie citit. Împreună se bucurau de momentele bune și erau fericiți. Și așa, pe neobservate, când Alina era deja studentă, la o petrecere, Dan a îmbrățișat-o mai strâns și i-a furat primul sărut. Până aici a fost cu amiciția. De la prietenie s-a trecut în Universul Dragostei. Trăiau clipe frumoase de relaxare și înțelegere, clipe pline de pasiune cu dezmierdări, flori, seri romantice, plimbări sub clar de lună. Împărțeau nopți albe cu dimineți fierbinți, privindu-se țintă în ochi și murind de plăcere.

Iubirea lor ardea cu vâlvătăi nebune

Părinții Alinei, oameni tare cumsecade, respectați de cei care îi cunoșteau pentru bunătatea și cinstea lor, salutau această relație. Dan n-o să uite niciodată bucuria și admirația cu care a fost primit în modesta lor casă. Prin intermediul lor a făcut cunoștință cu mai mulți oameni interesanți, care au devenit apoi eroii reportajelor sale. Casa aceea devenise pentru el revelația unei lumi frumoase în care se citea mult, se vorbea cu respect, se purtau discuții pline de sens la un pahar de vin bun, iar cei ai casei se îmbrăcau cu gust. Atât Alina, cât și mama ei purtau haine și tot felul de accesorii care le rafinau frumusețea. Un gust fin la îmbrăcăminte avea și stăpânul casei. Mai pe scurt, toate se împleteau armonios în această familie. Și firescul iubirii dintre Alina și Dan, care ardea cu vâlvătăi nebune în acei ani, armoniza perfect cu acest peisaj. Nimic nu părea să le zdruncine fericirea.

Cu planuri de viitor și de nuntă, în vara celui de-al cincilea an de relație, Alina a plecat pe trei luni în America. Dan a primit vestea cu o oarecare strângere de inimă. Gândul de a n-o vedea trei luni pe iubită i s-a părut pur și simplu ireal. Însă ei, nu. Dimpotrivă, a plecat cu mare bucurie. „O să mă întorc după trei luni și o să mergem la cununie”, i-a strigat râzând la despărțire. Ciudat i s-a părut râsul ei și ochii i s-au umezit, iar noaptea ce a venit a plâns după pofta inimii până în zori. În răsăritul soarelui și-a zis în sinea lui: „Vor trece aceste luni. Trebuie să mă bucur că există privilegiul de a sta de vorbă cu ea pe internet”. Și au ținut într-adevăr legătura. Dedicau discuțiilor ore în șir. În discuții se comportau ca atare. Ea îi povestea despre noile cunoștințe, oameni care o cucereau prin puritatea lor distantă, cum accentua. El – despre cum îi treceau zilele fără ea și despre lecturile ca leac pentru plictisul din orele libere.

Într-o discuție Alina i-a vorbit cu însuflețire despre un moldovean care s-a însurat la o beție de pomină cu o americancă. A fost prima fată ce i-a căzut cu tronc la inimă la o petrecere, ce s-a dat cu câțiva ani în urmă în restaurantul unde muncea și Alina. Moldoveanul i-a spus că este fericit alături de soție și cei doi copii ai lor și nu mai dorește să se întoarcă în țară. Altă dată i-a povestit cum într-o zi, în timp ce vizita un cartier cu case de toleranță, a avut surpriza să-l întâlnească pe un fost coleg de școală despre care se vorbea că a dispărut fără urmă. Colegul i-a mărturisit că își satisface vocația de acordeonist, cântând în orchestra unui bordel… Și totuși ceva se petrecea cu Alina. De la o discuție la alta ea devenea parcă mai seacă, mai străină.

„Vreau să cunosc și alte iubiri…”

…Începea să se întunece când Alina a ajuns la gară. Dan o aștepta cu un frumos buchet de flori. „Bine ai revenit acasă, scumpa mea”, i-a spus, îmbrățișând-o cu dor. „Bine te-am regăsit, dragul meu”, i-a răspuns ea din tot sufletul. Toate păreau firești și luminoase. Chiar a doua zi au început să vorbească cu părinții despre cununie. Iar după o lună avea să cadă bomba. Era zi de duminică, când au explodat cuvintele: „Dane, dragul meu, vreau să mă despart de tine și nu știu cum. Nu vreau să te fac să suferi. Dar vreau să-ți spun că nu te mai iubesc. Nu mai doresc să fac dragoste cu tine. Nu mai simt ceea ce simțeam înainte. Simt că tot ce-am trăit cu intensitate, tot ce a fost patimă și dor, s-a consumat. Te respect, ești un om bun, un om extraordinar de deștept, dar, știi tu, dacă dragoste nu e, nimic nu e. Acolo, în America, m-am descoperit pe mine însămi, m-am întâlnit cu mine, cea adevărată. Sunt altfel decât eram până la plecare. În trei luni am învățat mai multe despre viață decât în toți anii trăiți până acum”. A urmat un oftat adânc, după care, fără să-l privească a întrebat: „Ți se pare uluitor că am ajuns aici?”.

El a ascultat în liniște, a tăcut, nu i-a răspuns nimic. Îl luase prin surprindere. Un singur gând i se învârtea în cap, care începuse ușor să-l tulbure: „De ce tocmai acum, când ne pregăteam de cununie?”. Se simțea într-un fel umilit și ofensat.

Însă, după o pauză, a rostit calm, privind-o drept în ochi: „De ce mă mai întrebi, când știi prea bine că nu m-am așteptat la un asemenea final?!”. Ea s-a ridicat brusc din fotoliu, s-a apropiat de jilțul lui, i s-a așezat în brațe și a rostit cu fermitate: „Dar eu am știut din start că relația noastră o să sfârșească așa. De ce? Pentru că sunt sigură că oamenii care trăiesc o singură dată o mare iubire sunt nefericiți. Eu vreau să cunosc și alte iubiri…”.

A trecut aproape un an de când Alina l-a părăsit pe Dan. Omul spune că nu a înțeles și n-o să înțeleagă niciodată de ce a făcut-o. Îl chinuie o grămadă de întrebări. Se întreabă și ne întreabă: „Cum să înțeleg, când timp de cinci ani ne-am iubit cu patimă, nu ne-am certat? Cum să înțeleg, când la despărțire mi-a spus că nu vrea să mă facă să sufăr și nu e supărată pe mine? Dacă îi pasă de mine și mă respectă, de ce a plecat? Nu pot să cred că timp de cinci ani a avut doar fluturași în stomac și atât. I-am simțit căldura și dăruirea. Eu o iubesc și mai sper. Și mai cred că Alina a luat o pauză pentru a-și cerceta sufletul, pentru armonie. Mă doare foarte tare, dar sunt gata să aștept până va răsări din nou soarele în povestea noastră”.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce