„Deși pare, ‘Memorialul’ nu e o lucrare politică”

centralInterviu cu Roman Tolici, pictor, București

– Spuneți-mi vă rog, stimate Roman Tolici, ați pregătit expoziția ”Ceremonii” special pentru Chișinău?

– În general, nu lucrez pentru o expoziție anume. În cazul de față, este vorba de o selecție de lucrări din perioade diferite, în care am regăsit un anume spirit ceremonial și care au putut crea o imagine relevantă asupra creației mele din ultimii ani.

– De când nu ați avut o expoziție personală în Republica Moldova?

Nu am avut niciodată o expoziție personală la Chișinău. Totul are un început. Expoziția a fost organizată de Muzeul Național de Artă din Moldova, curatorul acesteia a fost Adina Zorzini din București. Partea managerial-adminstrativă a fost asigurată de Roxana Gamarț. Am beneficiat și de sprijinul câtorva instituții private din Moldova. A fost, practic, prima colaborare cu echipa Galeriei Zorzini, galerie cu care voi organiza în curând și o expoziție la București.

– Cât de des veniți acasă, pe malul stâng al Prutului? Cum vă primesc părinții, rudele?

Vin rar. Familia mea nu mai locuiește aici, luând drumul exilului voluntar, precum mulți alți moldoveni. De fapt, cu prilejul acestei expoziții am reușit să revin după mulți ani de absență. Iar rudele și prietenii mă primesc cu cea mai mare căldură.

– Ce părere aveți despre activitatea expozițională din Chișinău?

Venind atât de rar, nu cunosc prea bine activitatea expozițională din Chișinău. Din câte îmi dau seama, ea există, dar e mult sub posibilitățile reale și sub așteptările publicului. Cred că lipsesc inițiativele private, care ar crea o viață artistică și o piață de artă dinamică, care ar scoate mulți artiști buni la lumină.

– Cum v-a părut sala ce a găzduit ”Ceremonii”?

E o sală foarte frumoasă. Cred că e cel mai bun spațiu expozițional din Chişinău la ora actuală. M-am simțit onorat să expun acolo.

– Tabloul „Nunta” exprimă ceva iremediabil, fatal, încremenit, la fel ca „Înmormântarea”. V-a interesat în primul rând compoziția sau ideea?

În orice lucrare pe care o fac mă interesează atât aspectele tehnice, cât și cele ideatice. Cred că anume echilibrul dintre cele două aspecte dă de fapt o lucrare reușită. Și nunta, și înmormântarea au fost create în aceeași perioadă și au devenit lucrări-cheie, în jurul cărora am construit întreaga expoziție.

tolici-3– Mi-a plăcut în mod deosebit tabloul „Copiii și copacii”, este în el multă mișcare și o exuberanță vegetal-animalică. De unde ați pornit pictându-l, și unde ați ajuns?

Am pornit de la o serie de fotografii cu doi copii cățărați în copac, doi dintre nepoții mei. Am ajuns, cred, la un moment simplu și totodată esențial, acela în care copacul și copilul sunt inseparabili, până când copilul devine adult. E terenul de joacă, e pomul cunoașterii, e lumea copilăriei.

– „Memorialul” e una dintre lucrările cele mai dramatice. Cât de important e pentru Dvs. politicul în pictură?

Deși pare, nu e o lucrare politică. E un „Memorial” ce rememorează vărsarea de sânge în general, fie din motive politice, fie religioase ori patologice. E un memorial al violenței și suferinței umane. Încerc să evit trimiterile politice directe în pictură. Politicul e mereu schimbător și are viață scurtă, iar pictura e prevăzută pentru o înțelegere mult mai amplă a lumii și a vieții, în spațiu și timp.

roman-tolici– Cum pictați lumina? Ea pare reală în pânzele Dvs.

Experimentez, în unele lucrări, tehnicile flamande de suprapunere a culorii transparente peste modelee alb-negru, în altele mă bazez pe observație, folosesc adesea clar-obscurul sau pur și simplu am norocul să-mi reușească.

– Fotografia și cinematografia pun în pericol pictura? Vă place să fotografiați, să filmați? Câte ore pe zi pictați?

Fotografiez tot timpul. Dar nu fotografiez de dragul fotografiei ca artă, ci de dragul fotografiei ca material documentar. La apariția fotografiei și cinematografiei, pictura poate că s-a simțit în pericol, dar între timp lucrurile s-au relaxat și separat. Pictez în jur de opt ore pe zi, încercând să mențin un program atât de venire, cât și de plecare din atelier.

– Ce v-a inspirat să creați lucrăile „Eros” și „Thanatos” reprezentând niște sfere translucide cu figurine misterioase în interior? Sunt valabile pentru orice expoziție?

„Eros” și „Thanatos” sunt două lucrări expuse în premieră la Chișinău. Ele fac parte dintr-o serie nouă, realizată între 2013 și 2014, ce va fi expusă integral, la București, în mai-iunie. E o serie de sculpturi-obiect, ce portretizează zei și profeți în stare embrională. Închiși în universuri inerte, impenetrabile, Eros, zeul iubirii, și Thanatos, zeul morții, au însoțit cele două lucrări-cheie, „Nunta” și „Înmormântarea”. Tehnic, sunt figurine modelate în lut, colorate, apoi turnate în rășină transparentă, iar obiectul final cântărește 15 kg.

Roman-Tolici-Vernisaj-MNAM-02– Dacă ați ajunge pe o insulă pustie și ați avea pensulă, vopsele, ce ați picta?

Probabil, aș picta insula pustie, în toate momentele zilei și nopții. Un pictor își pictează lumea.

– Cu ce amintiri ați rămas despre expoziția de la Chișinau?

Am rămas cu amintiri luminoase. Mi-am revăzut vechi prieteni, profesori. M-am bucurat că vizitatorii s-au bucurat. Nu mi-am dorit nici mai mult, nici mai puțin.

– O să reveniți?

Nu știu când o să revin cu o nouă expoziție la Chișinău, dar voi reveni cu siguranță.

– Vă mulțumesc.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)