Desculţ, cu aparatu’-n mână

Fotograful Nicolae Pojoga: „Numai să nu faceţi erou din mine!”

„Voiam să fiu un şoricel. Să mă transform într-o furnică”. Nicolae sta pitulat sub o bancă pe care zăcea corpul neînsufleţit al unui tânăr. „Mirosea urât. Am simţit cum mâna lui se lasă peste mine. E un sentiment groaznic. Poţi fi omorât în orice clipă. Nu, nu te transformi într-o fiară. Te simţi un nimic”, Nicolae Pojoga îşi deapănă firul amintirilor de la Războiul de pe Nistru, pe care le-a imortalizat printr-o simplă apăsare pe butonul aparatului de fotografiat.

Bilet la spectacolul morţii

De fiecare dată, îşi spunea: „Doamne, dacă rămân viu, nu mai vin pe aici!”. În 1992, jurnaliştii care se considerau meseriaşi se înarmau cu dictafoane, aparate foto, camere de luat vederi, îşi luau inima în dinţi şi mergeau la război. „Era un fel de aventură. Dimineaţa, mergi la Interne ca să aştepţi funcţionarul care vine la 9 să-şi bea ceaiul şi să-ţi dea un permis. După asta, pleci cu ce te ajunge capul în „zona conflictului”, că aşa scria în permis. De parcă era un spectacol, undeva dincolo unde, ca să ajungi, trebuie să iei un bilet. Apoi reveneam acasă, aici lumea continua să se distreze. Îmi părea foarte straniu ce se întâmpla”, îşi aminteşte fotograful.

Sfânta frică şi păduchii

Primul bilet a fost la Coşniţa. „Am văzut primele morturi, intestine, scuzaţi, creier pe pereţi. Am simţit cum miroase toată afacerea asta care se numeşte război. Miroase urât, a praf de puşcă, a frică şi a frig. Acum, când povestesc, o fac pe grozavul. Dar ştiţi cum e la război? Un minut-două pe zi de trageri, în rest mâncare, haine, alcool şi… păduchi, scuzaţi. Cum intră frica în om, apar păduchii”, spune fotograful trecându-şi degetele prin părul încărunţit. Au trecut 20 de ani de atunci, dar amintirile se pare că îl readuc acolo unde nu-ţi doreşti nimic mai mult decât să rămâi în viaţă.

Fumatul l-a salvat

Pentru un fotograf, spune Pojoga, este foarte important să anticipeze lucrurile şi să fie bine informat, în caz contrar poate să rateze cele mai importante clipe. Astfel, Nicolae Pojoga a apăsat pe butonul aparatului anume în clipa în care cineva se apropiase de generalul Costaş şi îi spusese: „Aţi fost demis!”.

„Pe atunci, fumam ţigări „Astra”. Când l-am văzut pe generalul Lebed, am observat că el tot din astea fumează. Am scos demonstrativ pachetul pe care îl aveam în buzunar. Generalul a observat”, povesteşte fotograful. Odată, era cât pe ce să fie reţinut de separatişti. Atunci, fotograful şi-a amintit de „cunoştinţa” lui. „L-au sunat pe Lebed şi acesta a spus doar atât: „A! E moldoveanul care fumează „Astra”. Eliberaţi-l!”.

Vine „cel” cu războiul

„La război, conflict armat, cum îi mai spun alţii – îi las pe politicieni să definească ce a fost atunci –, se întâmplau lucruri foarte serioase. Eroi? Eroi au fost! Eu eram un animăluţ fricos”, consideră Pojoga.

Despre armă nu putea fi vorba. „Nici n-am pus mâna pe ea. Nici binoclul nu vreau să-l văd. În clipa în care pui o cască pe cap sau îmbraci o vestă antiglonţ, devii ţinta unui lunetist”, acest lucru Nicolae Pojoga l-a învăţat fiind fotoreporter în zonele de conflict şi aceasta îi învaţă astăzi pe discipolii săi. „Predau şi străinilor, într-o şcoală din America, tactica şi comportamentul jurnalistului în situaţii extreme. Lor le place. Ei ştiu că o dată pe an vine „cel cu războiul”.” (zâmbeşte)

Ultima dată a fost în stânga Nistrului în august 2011. Schimbări? Ochiul său de fotograf nu a identificat decât că, „probabil, sunt mai multe maşini, mai mulţi oameni”. În rest, a avut senzaţia că a avut o călătorie în trecut, numai că, de astă dată, fără „bilet”.

„Încercam să-i conving pe cei care urmau să fie fotografiaţi şi să mă conving şi pe mine însumi că ceea ce fac este util”, Nicolae Pojoga, fotograf

„De fiecare dată, juram că nu mă mai duc încolo şi, de fiecare dată, nu mă ţineam de cuvânt. Totuşi nu pot spune că războiul este un drog. Am început să colaborez cu agenţiile de presă internaţionale, acestea plăteau nişte bani pentru timpurile celea. Mă rog, era şi o ambiţie să primeşti de la Paris un fax pe care se vedea prima pagină a unui ziar cu fotografia făcută de tine”, spune Nicolae Pojoga.

 

 

The following two tabs change content below.