Deschideţi dosarele securităţii

Deschideţi dosarele securităţii
„Iubiţi compatrioţi, se deschid dosarele!”, exclamă unul dintre protagoniştii piesei lui Vladimir Beşleagă „Morţii cei vii şi viii cei morţi”, anunţând astfel motivul pentru care se adună în faţa clădirii fostului KGB personajele acestui text dramatic, citit  săptămâna trecută în cadrul Atelierului de Dramaturgie Contemporană al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. Lectura a fost realizată de Petru Oistric, cu participarea actorilor Naţionalului Nicolae Darie, Victor Drumi, Alexandra Drumi, Valentin Zorilă şi Mihai Zubcu.
Despre KGB, pentru prima dată într-o sală de teatru
Precum au remarcat şi spectatorii, pentru prima dată la Teatrul Naţional au răsunat cuvintele „kgb-ist”, „turnător”, „securist”, „deconspirare”. Eroii piesei – Falusas (angajat la Uniunea Scriitorilor şi agent secret), Fossman (fost scriitor sovietic moldovean), Aspreu (actual scriitor profesionist, european şi unionist), Comimpar (comentator imparţial), Consoalui (consoarta Comimparului) – polemizează aprins pe tema „vânătorii de intelectuali”, declanşate de securişti în perioada sovietică şi în anii tranziţiei. Dezbaterea culminează cu o crimă.
O astfel de lectură ar fi fost imposibilă înainte de căderea comuniştilor, a menţionat Constantin Cheianu la discuţia care a avut loc în Sala Studio „Valeriu Cupcea” după lectura piesei. Regizorii nu au avut niciun pic de curaj pentru a aborda această problematică mult discutată în alte republici din spaţiul posttotalitar. La noi, a funcţionat şi rămâne în vigoare proverbul „capul plecat sabia nu-l taie”. Este necesar ca măcar după 20 de ani de la prăbuşirea URSS-ului să se vorbească de pe scenele teatrelor noastre despre „tainele KGB-ului”. Avem nevoie de această terapie colectivă pentru a ne vindeca de frică, a subliniat dramaturgul.
Artişti paralizaţi de frică
Există multe puncte de plecare pentru a construi un spectacol după acest text de un dramatism feroce, cumplit, consideră Dumitru Crudu. E foarte important ca excepţionala piesă a lui Vladimir Beşleagă să fie montată. Societatea aşteaptă astfel de spectacole. În opinia lui D. Crudu, ar fi fost normal ca repetiţiile să fi început imediat după lectura de la Atelierul de Dramaturgie, iar spectacolul ar putea avea forma unei mese rotunde în stradă, pentru a fi auzit de cât mai multă lume.
Desecretizarea dosarelor a fost o temă tabu la noi. Să nu uităm că scriitorii s-au aflat mereu în vizorul securităţii, a remarcat Arcadie Suceveanu, referindu-se la actualitatea piesei lui Vladimir Beşleagă, pentru care trebuie găsită o formulă estetică adecvată.
Autorii autohtoni au mai scris despre tranziţie, dar pagina despre KGB a fost omisă, de aceea piesa lui Vladimir Beşleagă, în care se face un „pomelnic al victimelor securităţii”, poate deveni una foarte preţioasă în repertoriul naţional, afirmă Elena Prus. Securiştii şi azi sunt un fel de păpuşari, iar noi – marionetele, a spus Mirosalava Metleaeva, mărturisind că a stat într-o încordare permanentă două ore, cât a durat lectura. „Nu ştiu cum vor reacţiona oamenii dacă se deschid dosarele. Suntem noi oare pregătiţi?”, se întreabă Petru Oistric. Toţi vorbitorii, inclusiv Nicolae Darie, Călina Trifan, Nicolae Rusu, Dorina Butucioc, Gheorghe Calamanciuc, Valentin Zorilă, Mihaela Damian, au accentuat că un spectacol după acest text ar avea un impact puternic, un efect purificator asupra publicului.
Iar pentru ca titlul spectacolului să fie cât mai atractiv şi transparent, lui Vladimir Beşleagă i s-au propus alte câteva variante de titluri: „Deschideţi dosarele securităţii!” sau, pur şi simplu, „Dosarele”.
Irina Nechit
„Iubiţi compatrioţi, se deschid dosarele!”, exclamă unul dintre protagoniştii piesei lui Vladimir Beşleagă „Morţii cei vii şi viii cei morţi”, anunţând astfel motivul pentru care se adună în faţa clădirii fostului KGB personajele acestui text dramatic, citit  săptămâna trecută în cadrul Atelierului de Dramaturgie Contemporană al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. Lectura a fost realizată de Petru Oistric, cu participarea actorilor Naţionalului Nicolae Darie, Victor Drumi, Alexandra Drumi, Valentin Zorilă şi Mihai Zubcu.
Despre KGB, pentru prima dată într-o sală de teatru
Precum au remarcat şi spectatorii, pentru prima dată la Teatrul Naţional au răsunat cuvintele „kgb-ist”, „turnător”, „securist”, „deconspirare”. Eroii piesei – Falusas (angajat la Uniunea Scriitorilor şi agent secret), Fossman (fost scriitor sovietic moldovean), Aspreu (actual scriitor profesionist, european şi unionist), Comimpar (comentator imparţial), Consoalui (consoarta Comimparului) – polemizează aprins pe tema „vânătorii de intelectuali”, declanşate de securişti în perioada sovietică şi în anii tranziţiei. Dezbaterea culminează cu o crimă.
O astfel de lectură ar fi fost imposibilă înainte de căderea comuniştilor, a menţionat Constantin Cheianu la discuţia care a avut loc în Sala Studio „Valeriu Cupcea” după lectura piesei. Regizorii nu au avut niciun pic de curaj pentru a aborda această problematică mult discutată în alte republici din spaţiul posttotalitar. La noi, a funcţionat şi rămâne în vigoare proverbul „capul plecat sabia nu-l taie”. Este necesar ca măcar după 20 de ani de la prăbuşirea URSS-ului să se vorbească de pe scenele teatrelor noastre despre „tainele KGB-ului”. Avem nevoie de această terapie colectivă pentru a ne vindeca de frică, a subliniat dramaturgul.
Artişti paralizaţi de frică
Există multe puncte de plecare pentru a construi un spectacol după acest text de un dramatism feroce, cumplit, consideră Dumitru Crudu. E foarte important ca excepţionala piesă a lui Vladimir Beşleagă să fie montată. Societatea aşteaptă astfel de spectacole. În opinia lui D. Crudu, ar fi fost normal ca repetiţiile să fi început imediat după lectura de la Atelierul de Dramaturgie, iar spectacolul ar putea avea forma unei mese rotunde în stradă, pentru a fi auzit de cât mai multă lume.
Desecretizarea dosarelor a fost o temă tabu la noi. Să nu uităm că scriitorii s-au aflat mereu în vizorul securităţii, a remarcat Arcadie Suceveanu, referindu-se la actualitatea piesei lui Vladimir Beşleagă, pentru care trebuie găsită o formulă estetică adecvată.
Autorii autohtoni au mai scris despre tranziţie, dar pagina despre KGB a fost omisă, de aceea piesa lui Vladimir Beşleagă, în care se face un „pomelnic al victimelor securităţii”, poate deveni una foarte preţioasă în repertoriul naţional, afirmă Elena Prus. Securiştii şi azi sunt un fel de păpuşari, iar noi – marionetele, a spus Mirosalava Metleaeva, mărturisind că a stat într-o încordare permanentă două ore, cât a durat lectura. „Nu ştiu cum vor reacţiona oamenii dacă se deschid dosarele. Suntem noi oare pregătiţi?”, se întreabă Petru Oistric. Toţi vorbitorii, inclusiv Nicolae Darie, Călina Trifan, Nicolae Rusu, Dorina Butucioc, Gheorghe Calamanciuc, Valentin Zorilă, Mihaela Damian, au accentuat că un spectacol după acest text ar avea un impact puternic, un efect purificator asupra publicului.
Iar pentru ca titlul spectacolului să fie cât mai atractiv şi transparent, lui Vladimir Beşleagă i s-au propus alte câteva variante de titluri: „Deschideţi dosarele securităţii!” sau, pur şi simplu, „Dosarele”.
The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)