Deputatul cu nr. 77

Dacă lucrurile ar merge strună în politică, comentariul jurnalistic ar muri ca specie. Ar supraviețui doar analiza politologică, cea care cartografiază sau anticipă subtilul meandru al strategiilor elaborate și promovate de oamenii de stat. Sau perspectiva istorică asupra evenimentelor, urmărind și categorisind jocul dintotdeauna al puterii/ puterilor. Dar comentariul jurnalistic, așa cum îl știm, sâcâitor și acid, sceptic și iscoditor, subiectiv și provocator, nu și-ar mai avea rostul.

Într-adevăr, la ce bun să cârtești și, astfel, să te expui, la rândul tău, cârcotașilor, dacă în viața publică totul ar funcționa, nu atât perfect, cât normal, în limitele unor reguli de joc limpezi și respectate de toată lumea? Într-o asemenea ambianță, din firile mai întrebătoare, loc și-ar afla doar reporterii, vlogo-bloggerii și moderatorii a tot felul de talk-show-uri televizate, a căror menire este să transfigureze orice eveniment într-o știre și orice știre într-un eveniment.

Republica Moldova nu este țara în care jurnaliștii să nu aibă ce comenta, (des)califica, răsuci pe toate părțile. Niciun sistem nu funcționează în afară de comanda directă, ierarhia politică fiind construită, de fiecare dată, în jurul unui om/ oameni/ grupuri de interese. Totul merge prost și acest lucru îl poți afla și fără a consulta statisticile. E destul să tragi pe nări mirosul pestilențial al tuturor gunoaielor care au împânzit capitala ca să simți efectiv unde trăiești – mă refer aici nu numai la resturile menajere pe care nu mai știm unde să le îngropăm de la o vreme încoace.

Uneori însă vrei să te abați de la mizerie, să spui ceva și “de bine”. Să lauzi o personalitate publică, de exemplu, să apreciezi un proiect de lege important sau o inițiativă comunitară promovate cu ardoare și sacrificii de o persoană sau de o organizație concretă. Dar și mai avan dorești să te poți mândri cu un politician care nu se promovează pe sine prin diverse proiecte, ci interesele celor pe care îi reprezentă. Fie că aceștia l-au votat sau nu.

Nu spun că nu avem deputați integri în Parlament – cum s-o spui, în afara probelor? –, ci că auzim lucruri bune de la ei și despre ei doar în momentul de grație morală al fiecărui deputat din lume: perioada în care acesta ajunge în opoziție. Și dacă nu ne putem făli decât sporadic cu deputații de la Chișinău, cu cine alții să ne mai fălim? Cine ne mai reprezintă?

Un răspuns la această întrebare există, deși ne-am obișnuit să nu-l mai căutăm cu anii. Pe lângă Parlamentul din Chișinău, mai există un legislativ în care basarabenii au purtătorii lor de cuvânt. Este Parlamentul din București, în care deputații din partea Basarabiei pătrund în urma unor alegeri ce se desfășoară inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova. La aceste alegeri nu participă niciun partid care să reprezinte exclusiv Basarabia, dar există partide românești care au pe listele lor candidați născuți în această provincie înstrăinată.

După revoluție, în bicameralul de la București au ajuns câteva personalități notorii ale Basarabiei, între care Ilie Ilașcu și Leonida Lari. Totuși, oricâte ar fi fost și orice ar fi făcut, activitatea lor parlamentară a provocat mai puțină rezonanță decât numele și declarațiile lor publice sau viața privată. Tocmai în clipa în care credeam că prezența unui basarabean în forul legislativ românesc nu mai poate fi, pe veci, decât una simbolică, în acest for și-a făcut apariția Constantin Codreanu.

Pe C. Codreanu îl urmăresc de pe vremea când promova mișcarea și ideile unioniste la Chișinău. Nefiind un adept al partidului de pe listele căruia acesta a ajuns în Parlamentul României, priveam cu multă neîncredere la rolul pe care avea să i-l rezerve PMP-ul și la marja de inițiativă individuală pe care acesta avea să și-o asume ca legislator. Credeam, naiv, că într-un for ce avea să-l considere, inevitabil, drept mascota unionistă a unui partid populist, tânărul C. Codreanu se va pierde sau nu va fi ascultat. Mi-am făcut iluzii. Activitatea deputatului cu nr. 77 a depășit orice așteptări și a adus roade palpabile, inclusiv pentru basarabeni, inclusiv pentru acei basarabeni care nu au sau nu vor să-și redobândească cetățenia și nici țara pierdută.

Mi-ar trebui alte 2 000-3 000 de semne ca să înșir, pe scurt, ce a reușit să facă până acum în Camera Deputaților C. Codreanu. Pentru a vă informa, e suficient să deschideți pagina lui personală de pe site-ul instituției sau de pe FB. Rezultatele vorbesc de la sine. Deși e prea devreme să-l punem în lista înaintașilor politici ai Basarabiei, omul deja merită considerația noastră pentru efortul depus și rezultatele obținute. E unul dintre puținii deputați basarabeni din ultimii ani de care nu ne este rușine și, cu certitudine, primul care merită și niște laude. Primul cu care vrei să fii solidar, chiar dacă nu-i împărtășești toate opiniile politice. Aferim!

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)