Deprinşi cu munca sau puşi să lucreze?

Expert Promo-Lex: „Însuși faptul că la păscutul oilor sunt trimiși băieți împreună cu slujitori ai bisericii trezeşte îngrijorare cu privire la integritatea acestor minori”

Copiii cu Egumenia Parascheva

Foto: Facebook.com

Discipoli ai Casei de copii „Preafericitul Iosif” din Chişinău, în vacanţa de vară, sunt obligaţi să muncească din greu la mulsul şi păscutul oilor, vacilor, căratul apei, iar dacă nu dau ascultare riscă să fie pedepsiţi. De cealaltă parte, slujitorii mănăstirii spun că aceştia doar se odihnesc. În opinia juristului de la Asociaţia Promo-Lex, Alexandru Zubco, şi a avocatei poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, nu e exclus că în acest caz „asistăm la un fenomen de trafic intern cu scopul exploatării prin muncă a copiilor”. Şefa adjunctă a Secţiei de reintegrare familială şi adopţie din cadrul Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DMPDC), Valentina Canariov, spune că mănăstirea întreţine aceşti copii în urma unei hotărâri de guvern. Vara aceasta, autorităţile tutelare n-au întreprins nicio vizită la mănăstire.

Ruda unui copil, care a solicitat anonimatul, ne-a informat că de mai mulţi ani copiii de la Casa „Preafericitul Iosif” din Chişinău sunt duşi în perioada vacanţei de vară la Mănăstirea Hâncu. Băiatul, aflat la vârsta adolescenţei, i-a povestit despre „vacanţa” la mănăstire unde sunt puşi la munci grele – să pască şi să mulgă oile, să pască vacile, să care apă. „Mi-a mai povestit că, odată, unul dintre băieţi a fost bătut cu picioarele până la sânge de către un bărbat zdravăn de la mănăstire pentru că nu a ascultat de acesta”, ne-a reprodus femeia, aproape plângând, cele relatate de copil.

„Copiii îs la ascultare”

Nea Ion, un bărbat de vreo 50 de ani din s. Bursuc, r. Nisporeni, ne confirmă că la mănăstirea din sat sunt copii de la orfelinat. „I-am văzut muncind, pasc oi, vite, dar au şi alte activităţi. Cred că sunt învăţaţi cu munca şi sunt învăţaţi de bine”, îşi dă cu părerea bărbatul. Mai încolo ne întâlnim cu mătuşă Ana, o femeie care îşi lucrează grădina. Nu crede că copiii o duc rău la mănăstire. Are o impresie bună despre faptul că aceştia muncesc şi sunt educaţi în spirit creştin. „Copii îs la ascultare. Am fost deunăzi şi le-am dus îngheţată micuţilor”, afirmă ea.
În discuţie intră soţul ei, Ion Romanov. „Aceşti copii sunt marcaţi de lipsa părinţilor. Dar educaţia se face prin ocupaţie, sunt sigur că ei sunt foarte bine îngrijiţi”.

La stână ne întâlnim cu părintele Ioachim. Ne confirmă că, „împreună cu ciobanul, oile sunt păscute de un copil de la orfelinat în vârstă de 14 ani, Vasile”. Acesta refuză să-mi mai vorbească, spunându-mi că o pot face doar cu acordul preotului Petru şi al maicii stareţe. Preotul Ioachim ne mai spune totuşi că copiii se rânduiesc la păscut oile şi că o fac benevol. „Cui îi place natura, acela vine. Copiii sunt daţi la ascultare”.

„Excursii” la vaci, oi şi porci

În curtea mănăstirii, inundată de flori, ne întâmpină Parascheva, stareţa Mănăstirii Hâncu. Ne relatează că Mănăstirea Hâncu are sub tutela ei o casă de copii orfani fondată în 1995. În timpul anului şcolar, copiii se află la orfelinatul din Chişinău, iar în vacanţa de vară ei vin la mănăstire. „Acum avem 28 de copii. O parte au plecat după absolvirea gimnaziului, alţii sunt la rude. Aici avem copii de la trei până la 14 ani”. O întreb ce fac copiii ziua întreagă. Maica stareţă îmi răspunde: „Mănâncă, dorm, se joacă, poate mai strâng nişte ierburi pentru ceaiuri sau udă florile. La vaci şi porci avem măicuţele care îngrijesc şi lucrători. Din copii nimeni nu lucrează la stâna de oi. Îi scoatem la plimbări – la pădure, chiar şi la animalele din gospodărie. Învăţăm fetele mai mari să pregătească bucate, să facă plăcinte şi chiar compoturi. Le pregătim pentru viaţă. Ceilalţi îs mici. Nu-s de lucru”.

Mergem cu maica stareţă spre căsuţele copiilor. De la ora 12.00 până la ora 16.00, aceştia se odihnesc, îmi spune egumena Parascheva. La mănăstire sunt 80 de maici. Copiii sunt îngrijiţi şi de o educatoare, trecută şi ea prin acest orfelinat. Sunt cinci preoţi călugări care în fiecare zi săvârşesc Sfânta liturghie.

„Lucraţi împotriva bisericii ortodoxe”

O întreb pe stareţă la ce metode recurge atunci când copiii nu ascultă de educatori, maici. „Nu avem metode stricte în educaţia copiilor. Cu cuvântul, cum suntem noi, cu duhul blândeţii. Ei nu greşesc intenţionat. La orfelinat este un psiholog, dar aici ne descurcăm mănăstireşte cu ei”, spune stareţa. Precizăm că această casă de copii este unica în Republica Moldova deschisă pe lângă o mănăstire.

Mi se permite să discut cu Ana (prenume modificat), o copilă de 13 ani, în prezenţa maicii stareţe. Copila îmi spune, căutând în pământ, cu voce robotizată, că îi place la mănăstire şi „pentru că suntem în vacanţă, ne odihnim. Am învăţat multe lucruri bune care-mi vor prinde bine în viaţă”.

Pavel (prenume modificat), un alt minor de la orfelinat, îmi spune: „Toată ziua descopăr abilităţi noi de a face ceva, comunic cu prietenii”. Îl întreb ce a făcut la prânz. „Am udat florile. Ajut măicuţele la lucruri mai grele. Pentru că ele sunt bătrâne şi se mişcă mai greu, dar noi mai repede, la cărat apă de la izvor, la trapeză. Numaidecât dau mâncare la găini. Mergem cu oile, le ducem în grajdul lor. Am fost o dată la păscut oile pentru că sunt alţii mai specializaţi în chestii de astea, dar din interes am fost o dată. Este o nouă experienţă, cum s-ar spune. Mi-a plăcut”.

Casa Copilului „Preafericitul Iosif” este o instituţie finanţată de Episcopia de Ungheni și Nisporeni, director fiind Preasfinţitul Episcop Petru. Am sunat acolo ca să discut cu Preasfinţia Sa, inclusiv să ne interesăm dacă copiii de la mănăstire sunt pedepsiţi cu bătaia. Nu am reuşit să scot un cuvânt că Preasfinţitul Episcop Petru ne-a acuzat că scriem „la comandă” şi că instigăm lumea „împotriva Bisericii Ortodoxe”.

Autorităţile îi vizitează rar

Şefa adjunctă a Secţiei de reintegrare familială şi adopţie a Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DMPDC), Valentina Canariov, spune că orfelinatul „Preafericitul Iosif” este un centru de plasament republican, unde autorităţile tutelare plasează copii pe un anumit timp, pe care ele îl decid”. Nu toţi copiii sunt orfani, aceştia sunt cei rămaşi fără ocrotire părintească. Noi evaluăm acest centru periodic, conform programului de lucru, la fiecare jumătate de an. Ultima oară am efectuat un control la sfârşitul anului 2015, când a fost necesar acordul nostru pentru o excursie peste hotare. Pentru ceilalţi facem evaluări planificate. Vara aceasta noi n-am fost. Acum, în urma anunţului presei, am planificat mâine (n.r. – 18 august 2016), urgent, să plecăm acolo. În alte veri nu am avut asemenea semnale. Nimeni nu ne-a sesizat că sunt supuşi la munci grele şi că nu le place, din contra, spuneau că le place, că ajută la făcutul mâncării, la plivit”. Funcţionara spune că e anormal ca aceşti copii să pască oile, vitele, o zi întreagă, chiar şi pe rând. „Mănăstirea şi-a asumat responsabilitatea să întreţină copiii aceştia. Prin hotărâre de guvern. Nu este acceptul nostru, al DMPDC. Pe noi nimeni nu ne-a întrebat dacă ei pot merge acolo. Ei toţi învaţă la Liceul Teoretic ‘Onisifor Ghibu’, pentru că e cel mai aproape de orfelinat şi se odihnesc la mănăstire.”

Autorităţile trebuie să verifice situaţia copiilor

Referindu-se la cazul respectiv, Alexandru Zubco, jurist la Promo-Lex, susţine că, în acest caz, asistăm la fenomenul traficului intern cu scopul exploatării prin muncă a copiilor orfani, iar în funcţie de severitate, putem califica drept o sclavie. „Legislația Republicii Moldova, actele internaționale interzic munca forțată, iar când vorbim despre supunerea la munci a copiilor este și mai grav. Respectiv, aceste forme de abuz urmează a fi cercetate în cadrul unor anchete penale cu tragerea la răspundere a persoanelor vinovate. Este cazul ca organele abilitate de protecție a drepturilor copilului să intervină de urgență. Consider că instituțiile statului urmează să verifice legătura cauzală privind angajamentele de custodie a mănăstirii vizate față de acești copii orfani, dacă există sau nu vreun acord în acest sens cu organele de tutelă sau protecție socială, dacă acestea au fost sesizate și cum verifică starea și situația copiilor, care este procesul și metodele de instruire religioasă și dacă acestea corespund procesului educațional. De asemenea, organele de drept ar urma să verifice dacă copiii din această mănăstire nu sunt supuși abuzului fizic, sexual etc. Însuși faptul că la păscutul oilor sunt trimiși băieții împreună cu slujitori ai bisericii trezeşte îngrijorare cu privire la integritatea acestor minori.

Justificarea lucrătorului bisericesc, precum că copii sunt astfel educați în spiritul moral-religios contravine principiilor de educație religioasă. Or educația religioasă nu înseamnă supunere la muncă. În unele cazuri, chiar și culesul pomușoarelor, inclusiv păstoritul, pot fi privite ca forme a muncii silnice”.

„Educația religioasă nu înseamnă supunere la muncă”

În opinia avocatei poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, acest caz trebuie să ajungă pe masa responsabililor de protecţia drepturilor copilului. „Aş trata cazul în câteva aspecte – toţi copiii sunt egali în drepturi şi au drepturi indiferent de faptul unde se află ei. Cazul respectiv se referă la exploatarea prin muncă a copilului. Este un subiect dificil de tratat. Le-aş pune o întrebare autorităţilor tutelare: s-a ţinut cont de plasamentul acestor copii? Deoarece copilul are dreptul la opinie şi ea trebuie să fie auzită. Mai există şi dreptul la confesiune”, conchide avocata.

The following two tabs change content below.