Deportările şi turismul // Scrisorile lui Buraga

Ieri am vorbit despre gaze. De ce ruşii au gaze, iar noi nu avem gaze? Unii spuneau că asta-i o nedreptate, alţii – că Dumnezeu nu bate cu băţul, că nu ne-a dat gaze fiindcă nu a avut încredere în noi că vom putea alege preşedintele Gazpromului.

Cum era şi firesc în această situaţie, ştirea că Filat va vorbi la telefon cu Putin în privinţa preţului la gaze fu întâmpinată cu un scepticism avantletrier. Cum poate să-l îmbuneze un premier flămând, nenorocit, chiar dacă optimist şi plin de viaţă, pe un premier sătul, iubit de popor şi ales de cel de sus? Să-i spună din nou că Patriarhul Kiril ne-a adus ploaie? Să danseze în faţa lui „Moldoveneasca”? Noi trebuie să luăm exemplu de la ucraineni, ei nu cer retragerea trupelor ruse din Ucraina, dar cel mai bine să luăm exemplu de la belaruşi, spuse Colesovnazadov. Cum poate Putin să ne ieftinească gazele dacă noi nu am scos „Piatra lui Ghimpu” din faţa guvernului şi mai spunem că deportările sunt o formă de genocid, supărându-l pe ambasadorul Kuzmin. Deportările au fost un fel de turism, nu genocid. Până nu vom învăţa istoria noastră de la ambasadorul rus, nu avem şanse să obţinem gaze mai ieftine! – strigă Colesovnazadov. Şi toată lumea fu de acord.

Acuma stau şi mă gândesc ce-ar fi dacă noi am avea gaze, iar ruşii – nu? Ar învăţa ei istoria noastră? Ar reuşi ei să aleagă preşedintele?

Al vostru apapur, gazprombanc, ziudnordstrim, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga