Departe de casă, moldovenii se apropie de Dumnezeu

Interviu cu părintele Sergiu Toia

Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, părintele Sergiu Toia este preot la una din cele mai vechi şi măreţe Biserici Ortodoxe ale Elladei.

 

– Părinte, din ce motive aţi hotărât să plecaţi din Moldova şi de ce aţi ales Grecia?

Încă din anii de studenţie, la disciplinele de Istorie a Bisericii Universale, Bizantinologie ş.a., am fost profund impresionat de istoria acestei ţări, dar mai ales după crearea Imperiului Bizantin (Imperiul Roman din Răsărit) de către Sf. Constantin cel Mare. Am simţit o mândrie că a existat un imperiu creştin, un imperiu care a dăinuit peste o mie de ani, niciun alt imperiu nu a existat atâta timp. Imperiu în care creştinismul a fost religie de stat şi în timpul căruia s-a cristalizat învăţătura creştină, prin convocarea de către împăraţii bizantini a Sinoadelor Ecumenice. Un imperiu în care, după ani de prigoană, creştinii în sfârşit au aflat liniştea și, mai mult decât atât, creştinismul a atins o perioada de înflorire.

Într-al doilea rând, tatăl meu a fost ucenic al unui cunoscut apologet și duhovnic al ţării noastre, părintele Ioan Sochircă din Cobâlea. Tatăl meu, părintele Zosima Toia, împreuna cu mama Emilia, mi-au dat o educaţie creştină. Tata avea o bogată bibliotecă cu cărţi vechi ale părintelui Ioan, multe din ele fiind scrise în greacă, acum aş îndrăzni să le deschid, să citesc şi să înţeleg din ele. Toate acestea mi-au creat o conştiinţă creştină care mi-a format un ataşament deosebit faţă de vechiul Bizant, de scrierile Sf. Părinţi ai Bisericii noastre Ortodoxe (care au fost greci în majoritate) şi, în general, faţă de tot ce ține de cultura creștină greacă. Așa se face că, într-o bună zi, privind la televizor împreună cu preoteasa o emisiune  despre o insulă a Greciei, mai în glumă, mai în serios, am spus că ar fi bine să plecăm și noi în Grecia, să ne „atingem” de vechea cultură și tradiție creștină și să-mi continui studiile teologice.

– Care a fost procedura de angajare în biserica greacă?

În Biserica Ortodoxă, există anumite legi şi rânduieli privind transferarea unui preot dintr-o Biserică Ortodoxă în alta. Nu poţi, fiind preot canonic, pur și simplu să pleci cu slujba unde doreşti. Sunt nişte proceduri care trebuie urmate. În primul rând, a fost necesar acordul Mitropoliei Pireusului, în care urma să fiu transferat, apoi a fost necesară foaia de dezlegare a Mitropoliei Moldovei unde am primit taina Preoţiei. Și numai după asta, au început lungile rânduieli de transferare a dosarului personal din Mitropolia Moldovei la Patriarhie, ca mai apoi, de la Moscova, dosarul meu să fie trimis la Atena, unde mai urmează iarăşi o lungă procedură de studiere a dosarului de către autorităţile ecleziastice Elene.

– Cum v-au primit creştinii greci?

Ştiţi, în decursul acestui an şi jumătate, de când ne aflăm aici, am avut ocazia să ascult, de la compatrioţii noştri moldoveni, diferite „experienţe” prin care au trecut venind în această ţară. Unii erau destul de pozitivi, alţii dimpotrivă, aveau o părere negativă în urma încercărilor prin care au trecut şi amarelor experienţe pe care le-au gustat. În ce ne priveşte, am fost primiţi foarte, foarte călduros. Creştinii de aici mă privesc în primul rând ca preot ortodox, sunt foarte sociabili şi de multe ori, mai ales femeile care frecventează regulat biserica, ne-au propus ajutorul lor.

– V-aţi confruntat cu dificultăţi, probleme?                                       

După cum am menţionat mai sus, odată ajuns la Arhiepiscopia Atenei, dosarul personal a început să fie studiat. Deci, pe lângă acordul Mitropoliei de la Pireus, de a mă primi preot slujitor, mai era necesară şi hotărârea Sinodului Bisericii Elene. Preoţii în Grecia, fiind salarizaţi de stat, intră în categoria funcţionarilor publici, din acest motiv mi-a fost înaintată o listă cu criteriile pe care trebuie să le întrunească candidaţii: nivelul cunoaşterii limbii greceşti, un întreg set de documente, traduceri ş.a.m.d., cea mai dificilă perioadă a fost aceasta. Am umblat toată Atena în lung și-n lat, la diferite ministere, diferite instituţii, pentru a-mi perfecta actele solicitate. Cu metroul călătorisem o singură dată în viaţă, la Bucureşti. Metroul din Atena însă, îl cunosc foarte bine, mă duc cu ochii închişi, în orice colţ al oraşului ar fi. Nevoile te învaţă! Vă spun cinstit, cu mâna pe inimă, faptul că am reuşit se datorează numai mijlocirii către Bunul Dumnezeu a Sfinţilor la care mă rugam să mă ajute: Sf. Dimitrie, Sf. Mina. Sf. Haralambie, Sf. Nectarie de Eghina și Sf. Nicolae. De ce în această ordine? Simplu, aşa sunt plasate icoanele din biserica în care slujesc.

– Moldovenii vin la biserică? 

De obicei, creştinii noştri (mă refer la cei plecaţi peste hotare), poate nu prea frecventau în ţară Sf. Biserică dar, aflaţi departe de casă, se apropie de Dumnezeu. Să fie din cauza greutăţilor, poate din alte motive, dar cert este că devin mai credincioşi. Grecia e o ţară ortodoxă, cu multe biserici (practic în fiecare cartier), încât conaţionalii noştri au ocazia să meargă la biserică. Trebuie să spun că, la Sf. Biserică unde mă aflu, în Neo Faliro, moldovenii, aflând că a venit preot din Moldova, s-au bucurat. Aici vin şi creştini români, ruşi, ucraineni, cu care ne întâlnim şi discutăm.

– Aţi binecuvântat nunţi, botezuri? Cununiile cuplurilor mixte se fac după rânduielile noastre ori ale grecilor?

Referitor la trebuinţe, rânduieli religioase, sfinţirea de casă se face conform tradiţiilor noastre, celelalte trebuinţe – cum ar fi botezul, cununia, creștinii împrumută și obiceiuri grecești, deoarece sunt foarte frumoase.

– Părinte, ce impresii v-a lăsat vizita la Muntele Atos?

Am avut fericita ocazie să vizitez şi Sfântul Munte. De obicei, în Ortodoxie, nu se face mare zarvă pe seama momentelor deosebite din viata creştinului, am în vedere anumite trăiri duhovniceşti ale omului. Dar să știți că, ajungând pe Sf. Munte, într-adevăr parcă ai fi într-o altă lume, grijile cele lumești parcă automat dispar, și ești învăluit de acel Duh al liniştii, împăcării care persistă acolo. Am vizitat mai multe mănăstiri, Vadopedul, Iviron, Aghiu Grigoriu ș.a. Am avut ocazia să mă închin la moaștele sfinților, dar mai ales la acele icoane vestite ale Maicii Domnului. Aflându-mă în fața acestor icoane, sfinţenii ale Ortodoxiei, îmi aduceam aminte de creştinii dragi din ţară, cărora le cântam acatiste şi cântări de preamărire, fiind în Moldova.

– Primul Ministru al Turciei, R. Erdogan, a anuntat redeschiderea Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Halki. Cum apreciați această declarație?

Evident, este îmbucurător faptul că autorităţile turceşti, sub presiunea diferitelor organizaţii internaţionale, ale UE şi SUA, cel puţin promit redeschiderea Facultăţii de Teologie din Halki, care a fost închisă în anul 1971. Aceasta a fost, până la închidere, principala Facultate de Teologie a Patriarhatului Ecumenic. Să dea Bunul Dumnezeu ca redeschiderea facultăţii să fie încă un prilej de bucurie pentru Ortodoxie în general şi ca pe teritoriul vechiului Bizanţ să mai fie o şcoală de luminare şi de pregătire a viitorilor slujitori ai Bisericii Ortodoxe.

– Ce le doriţi creştinilor moldoveni de peste hotare?

Dragilor noştri creştini, dacă de Sf. Paşti  am primit lumină de la Hristos prin Învierea Sa, să avem grijă să nu rămânem un felinar stins în univers. Dumnezeul nostru este de viaţă dătător. El nu i-a pregătit omului un muzeu de antropologie în univers, locul omului este în Raiul bucuriei Sale. Nu cenuşa este esenţa omului, ci viaţa, ca dar al lui Dumnezeu. Vă îndemn să rămâneţi fii ai luminii întru bucuria Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morţi, dăruindu-ne şi nouă viaţă întru lumina Învierii Sale.

 

Interviu realizat de

Svetlana Lisagor Vergis,

președinta Uniunii Moldo-Elene „Al.Ipsilantis”, Atena

LEGENDĂ FOTO:

Părintele Sergiu Toia, preot la biserica „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” în Neo Faliro, Pireus

 

The following two tabs change content below.