Deconstrucţia UE, politica externă

Deşi a pătruns de ceva timp în limbajul moldovenilor, prea puţină lume cunoaşte cu adevărat ce reprezintă îmbinarea de cuvinte „Uniunea Europeană”, cum funcţionează UE, ce obiective urmăreşte, „maladiile” de care suferă. Pentru unii UE este o nouă iluzie, un nou „tărâm al făgăduinţei”, aflat într-o relaţie evidentă de rivalitate sau chiar de antagonism civilizaţional cu CSI şi derivatele sale – Uniunea Vamală sau Uniunea Eurasiatică. Bruxelles în RM reprezintă nu atât un punct geografic cât o opţiune de ordin geopolitic, ideologic, cultural şi material (consumist), în concurenţă cu Moscova, care nu şi-a pierdut atractivitatea pentru o altă categorie de cetăţeni, numiţi nostalgici, tânjind după URSS. Din necunoaştere, criza datoriilor publice în UE i-a luat pe unii cetăţeni prin surprindere, i-a dezamăgit profund, determinându-i pe o parte din ei să renunţe la visul integrării europene, ca la „cioara în par”.

Un alt fel de URSS

Cartea lui Nicu Popescu, „Politica externă a Uniunii Europene şi conflictele post-sovietice” i-ar putea dezamăgi în continuare pe cititorii care cred că UE, ca un alt fel de URSS, construit pe un alt fundament ideologic, în alt context istoric, urmărind obiective de extindere a spaţiului democratic în lume, ne va lua sub ocrotirea sa şi ne va apăra de uneltirile Rusiei revanşarde a lui Putin. Cei care consideră că UE luptă din răsputeri, că ea face tot posibilul să obţină o reglementare transnistreană în folosul RM vor trebui să descopere că nu e chiar aşa, că de fapt există mai multe centre de politică externă în UE, care concurează între ele, că orice stat membru are dreptul de veto asupra acţiunilor care afectează propriile interese şi că unele state au relaţii speciale cu Rusia, relaţii pe care nu le vor pune în pericol de dragul unor principii sau interese comune ale UE. Un exemplu e legat de ideea înlocuirii contingentului de pacificatori ruşi cu forţe UE de menţinere a păcii în RM, idee lansată în 2006 de reprezentantul special al UE, Adrian Jacobovits de Szeged. S-au opus nu numai unele state membre, ci şi Comisia Europeană (secretar general Javier Solana), şi Secretariatul Consiliului UE. „Uniunea Europeană este încă pe cale să devină un actor cu drepturi depline pe scena politicii externe”, deduce autorul, în urma unei analize a „implicării şi ne-implicării” UE în rezolvarea conflictelor din Caucazul de Sud şi RM. Lui însă nu-i scapă schimbările în bine care s-au produs între timp, după tratatul de la Lisabona.

Mai rău fără rău

E rău cu rău, dar e mai rău fără rău. Chiar şi aşa, cu instituţii „dihotomice”, dependentă de „Gazprom”, în pofida cerberului rus, care veghează să nu fie clintită nici măcar cu un milimetru influenţa sa în Transnistria, UE reuşeşte, prin „intervenţii din umbră”, prin „acţiuni relativ anonime”, „depolitizate”, să realizeze lucruri importante în procesul reglementării transnistrene, în care este mult mai implicată decât în celelalte conflicte post-sovietice. După revoluţia portocalie în Ucraina, UE organizează, în 2005, o misiune de asistenţă la frontiera moldo-ucraineană, pe segmentul transnistrean (EUBAM), misiune pe care o dezvoltă şi care durează până azi, descurajând contrabandiştii de pe ambele maluri ale Nistrului. În afară de aceasta, Bruxelles a convins Kievul, în martie 2006, să nu permită tranzitul mărfurilor transnistrene fără ştampila vamală a RM, silindu-i astfel pe producătorii de dincolo de Nistru să se reintegreze în spaţiul economic legal, sub administraţia Chişinăului. Intervenţiile „din umbră”, fiindcă veni vorba, reflectă nu numai limitele, dar şi determinarea UE de a promova o anumită politică în raport cu Rusia. Când preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, se declara convins, săptămâna trecută la Ekaterinburg, în Rusia, că conflictul transnistrean poate fi soluţionat, el îl sfida astfel pe Putin.

Cartea pe care o prezentăm este recomandată de Martti Ahtisaari, ex-preşedinte al Republicii Finlanda, laureat al premiului Nobel pentru pace. În prefaţa pe care o semnează, el caracterizează lucrarea lui Nicu Popescu drept „un ghid fundamental al politicilor UE de gestionare a conflictelor din spaţiul postsovetic”. Pentru a-l scrie autorul a „cutreierat regiunile afectate de conflicte, a luat pulsul procesului intern de elaborare a politicilor de la Bruxelles şi a vorbit cu multe persoane care contează în procesul de rezolvare a conflictelor – de la preşedinţi şi mediatori până la soldaţi şi refugiaţi”, scrie dl Ahtisaari.

Cine este N.P.?

Cine este Nicu Popescu? Cei interesaţi de integrarea europeană au întâlnit, fără îndoială, acest nume, însoţind studii şi materiale de analiză a relaţiilor RM şi ale altor state post-sovietice cu UE. A fost cercetător la Centre for European Policy Studies din Bruxelles (2005-2007), cercetător şi director de program pentru Rusia şi Europa de Est la European Council on Foreign Relations, în Londra (2007-2009). Pe el l-a vizat Voronin, atunci când a vorbit despre „consilierii străini” cu care s-a fi înconjurat premierul Vlad Filat. Nicu Popescu este un tânăr chişinăuean, cu rădăcini călărăşene, a fost consilier pentru politică externă şi integrare europeană a prim-ministrului Republicii Moldova în perioada 2010, 2012-2013. „Străin” el poate fi considerat în alt sens: „străin” faţă de regimul pe care Voronin l-a construit până în 2009, de modul în care văd comuniştii viitorul RM, relaţiile sale cu lumea. Nicu Popescu face parte din altă generaţie, care încă nu şi-a găsit locul acasă, nu a fost încă acceptată cu braţele deschise, pe care mai urmează să o definim, dar care, cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, îşi va spune cuvântul în destinele RM.

Nu ar fi rău

Scrisă iniţial în engleză, cartea este destinată experţilor, cititorilor interesaţi de natura şi evoluţia conflictelor post-sovietice, a rolului UE în soluţionarea acestora, autorul nu a avut intenţia să-i dezamăgească pe compatrioţii rupţi de realitate. Totuşi, dacă lucrarea sa ar nimeri prin bibliotecile publice, în mâinile liceenilor absolvenţi, ale studenţilor, nu ar fi deloc rău, căci aşteptările false sunt la fel de nocive ca minciunile.

Ţine de o obligaţie profesională, etică să mai adaug că lucrarea a fost tradusă din engleză de Alexandru Şiclovan, şi a apărut, săptămâna trecută, la Editura Cartier.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)