Declinul unui drogat

DROGURI // După prima doză, nu mai era nimeni în stare să îl oprească

În ziua când fiul lor a bătut-o pe bunică-sa şi i-a smuls din mâini pensia adusă de poştăriţă şi-au dat seama că se întâmplă ceva cu el. Au început să îl urmărească. Se prefăceau a uita bani prin casă, să vadă dacă vor dispărea. Ceea ce se şi întâmpla.

L-au rugat pe diriginte să îi anunţe când va fugi de la lecţii. Atâta fiu aveau. Au început să îl controleze prin buzunare, prin geantă şi au dat de pastile, rumeguş de mac, prafuri care miroseau a cânepă. Abia atunci şi-au dat seama că, de la un timp, copilul lor era mai dezechilibrat, că avea un comportament straniu, că nu asculta de nimeni.

„Se tratează doar cei care vor”

Când au constatat că au în casă un narcoman, nu ştiau ce să facă. Mai întâi a fost surprinderea, apoi neputinţa de a întreprinde ceva. Cui să se adreseze? Unde? Mai ales că vroiau să rămână totul în familie. Cine a trecut prin asemenea calvar îi înţelege pe cei din familia aceasta. L-au internat pe Lilian într-un centru narcologic. Medicii le-au spus sincer: „Se tratează doar cei care vor cu adevărat acest lucru”. Tratamentul a durat câteva luni şi, după multe chinuri, fiul a revenit acasă. Din zglobiu, cum a fost odată, a rămas un băiat retras, suspicios şi mai puţintel la trup.

Părinţii l-au transferat la o altă şcoală pentru a-l feri de vechile cunoştinţe. Dar unde s-a mai văzut traficant de droguri să-şi scape din mâini clientul? Mai ales unul cu bani. Aşa că, de la un timp, Lilian dădea parcă special peste persoana care îl deservea înainte. Se salutau fără a schimba un cuvânt. E ştiut că omul cu vicii e slab de fire.

Aşa că, într-o zi, Lilian l-a întrebat pe traficant dacă are marfă. Acela, ştiind că acum poate ridica preţul, i-a răspuns că va face rost. „Parcă te-ai lecuit”, i-a amintit traficantul. „Nu mai pot de plictiseală”, i-a răspuns copilul. După prima doză, nu mai era nimeni în stare să îl oprească. Părinţii au simţit imediat schimbarea. Devenise peste seamă de vesel şi îşi permitea glume indecente la adresa celor maturi, era oobraznic cu bunică-sa şi, mai mult, dispărea de acasă.

Părinţii aşteptau nenorocirea

Într-o zi, în casa lor au venit poliţiştii cu un mandat de arest pe numele lui Lilian şi cu dreptul de a face percheziţie. Uite aşa au descoperit că odrasla lor avea bani din furturi de apartamente, că se împrietenise cu tipi suspecţi din cartierul lor şi că, în loc să meargă la lecţii, jefuia apartamente. Lucrurile furate le vindea o bătrână la piaţa de lângă Gara Chişinău. Poliţia a deschis dosare pe numele jefuitorilor. Au reţinut-o mai întâi pe baba care comercializa obiectele furate, iar de la aceasta firul s-a tras până la toată gaşca.

Lilian era unicul narcoman dintre ei. Astfel şi-a explicat furturile: „Dacă aş fi avut bani pentru droguri, nu aş fi jefuit pe nimeni”. Vă daţi seama că părinţii lui au umblat pe la casele victimelor, încercând să le întoarcă banii. Le implorau să-şi retragă acuzaţiile aduse fiului lor, dar în zadar. Poliţia a trimis dosarul în judecată.

Sperau că fiul lor se va cuminţi

Nu au ştiut că fiul lor, în detenţie, a fost violat. Ori de câte ori aveau permisiunea, îl vizitau nu numai părinţii, dar şi rudele, sperau că, după această experienţă, se va cuminţi. Îi aduceau tot ce le cerea pentru cei din celulă, puşcăriaşi înrăiţi, deşi încă minori. Nu împlinise douăzeci de ani când a ieşit din închisoare. Părinţii l-au dat la o şcoală profesională, având pentru el planuri mari. Ziceau că, cu bani, băiatul lor o să termine cea mai bună facultate. La douăzeci de ani, după ce a trecut printr-o asemenea experienţă dură, Lilian se ferea de orice lucru care îi părea ilegal sau care ar fi putut să îl dezaprobe părinţii. Avea o fată, studentă. Singura care nu se ferea de el. Lucrurile parcă reveneau în albia lor.

O altă nenorocire

Într-o zi, se plimba cu domnişoara lui pe malul lacului din Valea Morilor. Un tip îi venea în întâmpinare. Dacă ar fi cotit atunci pe altă cărare, poate totul ar fi fost altfel. „Vai, i-a zis tipul, ce mai face fetiţa noastră? Vrei să trecem în nişte tufari că mi s-a făcut dor de trupul tău!” Era unul dintre tipii care l-au violat în închisoare. Ce umilinţă! De faţă cu iubita lui! A înhăţat un pietroi şi l-a aruncat în scursură. L-a nimerit în tâmplă şi a murit pe loc. Dintr-o lovitură. Au aşteptat împreună poliţia. A fost arestat. Dosarul e şi acum în judecată. Părinţii, cei care mi-au povestit această întâmplare, sunt morţi de necaz. Când au crezut că şi-au regăsit copilul şi că se întrezărea şi pentru el un viitor, uite că altă nenorocire a dat peste cap toate planurile familiei.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână