Declaraţie de dragoste

Dragostea e o intersecţie cu sens giratoriu. Te învârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi. În intersecţiile aglomerate s-a observat că cea mai bună rezolvare ar fi sensul giratoriu. Această măsură nu micşorează aglomerarea, doar contribuie la ordonarea circulaţiei. Când sunt multe maşini, e destul de dificil să intri în sensul giratoriu, trebuie să ai răbdare. Iar odată ajuns în el, vrei să ieşi, dar deseori eşti obligat să te învârţi până vei reuşi să mergi pe drumul pe care ţi-l propui. Dragostea, pentru o persoană, poate fi asemănată cu un sens giratoriu foarte ocupat.

Dacă tânjim după dragostea unei persoane care nu ne acordă atenţie, ni se pare inaccesibilă, aşteptăm cu răbdare până vom reuşi să pătrundem în inima ei, să îi câştigăm dragostea.

Şi trebuie să fim foarte atenţi, pentru a nu pierde dragostea ei pentru totdeauna. Însă odată ajunşi în interiorul ei, parcă ne pierdem, nu ştim ce să facem mai departe: dragostea persoanei este a noastră, dar nu ştim ce să facem cu ea. Şi atunci cum procedăm: ne învârtim în jurul ei. Deoarece am râvnit atât de mult la această dragoste, acum nu vrem să îi dăm drumul, să ieşim din sensul giratoriu, chiar dacă ne aduce multă suferinţă. Dragostea nu este întotdeauna roz, aşa cum îşi imaginează unii. Cu toate acestea, nu o părăsim, chiar dacă vărsăm multe lacrimi pentru ea, chiar dacă dragostea ne-a adus doar suferinţă şi lacrimi. Dar până când avem puterea să mai plângem, suntem dispuşi să facem acest sacrificiu pentru iubire, deoarece considerăm că iubirea merită totul, că iubirea ne oferă ce nu am primit niciodată.

Merită oare dragostea toate lacrimile sufletului nostru? Merită să rămânem în „sensul giratoriu al dragostei”? Până nu ştim încotro ne îndreptăm, ne putem agăţa de iubire, dar odată ce am găsit drumul, trebuie să dăm drumul dragostei şi să ne urmăm drumul vieţii.

Ionuţ Caragea

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău