Decât călugăriţă, mai bine doctoriţă

Se gândea la Dragoş, dar când a deschis uşa la bucătărie, s-a îngrozit: pe podea zăcea Marin. A murit în noaptea ceea cu toată lumea lui plină de păcate

 

 

woman-in-bed-main

Eugenia nu avea nici 17 ani când a cerut-o Marin în căsătorie. S-a măritat pentru că aşa au vrut părinţii. Se temeau să nu rămână nemăritată, căci mai veneau încă patru fete din urmă. Ziceau: „Fata trebuie măritată când este întrebată, căci, dacă îi trece vremea, rămâne fată bătrână”. Şi au măritat-o fără voia ei.

Eugenia nu l-a iubit niciodată pe Marin. Dar viaţa lor a curs liniştit, cu multă dragoste pentru cele două fetiţe – Lina şi Magda –, care veniseră ca nişte raze de lumină peste zilele ei cenuşii. Când a hotărât să plece în Italia, fetele aveau 12 şi 13 ani. Cu sufletul pustiit şi inima strânsă, le-a lăsat în grija lui Marin.

Adevărata dragoste o aştepta în Italia

E ştiut că printre străini nimeni nu te aşteaptă, nimeni nu te mângâie. Dar Eugeniei i-a mers. La câteva luni, şi-a întâlnit adevărata dragoste într-un orăşel din nordul Italiei. Dumnezeu i-a scos în cale un bărbat frumos din Craiova. Într-o duminică, către asfinţit, când Eugenia plimba câinele stăpânei, bărbatul cu numele Dragoş s-a apropiat de ea şi i-a şoptit: „Ce fragedă şi gingaşă eşti, domnişoară!”.

„Nu sunt domnişoară, sunt mamă a doi copii”, i-a răspuns femeia. Aşa a început o frumoasă poveste de iubire. Bărbatul s-a dovedit a fi cu bună creştere şi cu înţelepciune. Era de-o seamă cu Eugenia şi nu fusese niciodată căsătorit. Şi zilele lor au prins a se depăna cu căldură şi poezie. Însoţită de Dragoş, Eugenia a văzut toate minunile Italiei, şi-a umplut sufletul de frumos. Dar nu uita nici de cei de acasă. Le trimitea lună de lună bani, comunica cu ei la telefon.

Marin se dă în vârtejul plăcerilor

În acel colţ de sat unde locuia Marin cu fiicele sale, aproape toate femeile plecaseră peste hotare. Marin, ademenit de alţi „holtei” de teapa lui, s-a dat în vârtejul plăcerilor cu femei din satul vecin, lăsând fiicele mai mult de capul lor. Aşa s-a scurs un an, al doilea, al treilea. Paharul a devenit grija lui zilnică. Puţin îi păsa cum învaţă fetele, ce fac după lecţii. Iar fetele îşi vedeau de ale lor, la fel ca ceilalţi colegi, cu unul sau ambii părinţi plecaţi peste hotare (astfel de copii erau vreo 20 în clasă).
Se adunau după ore ba la un coleg, ba la altul. La început, priveau filme, se jucau la calculator, spuneau bancuri. Însă, în vacanţa mare, „şezătorile” lor şi-au schimbat puţin câte puţin decorul. Într-o seară, cineva a cumpărat bere, apoi, altcineva – lichior şi tot aşa. Băieţii au prins a cumpăra votcă. Şi, încet-încet, zile şi nopţi, gaşca din cinci băieţi şi cinci fete se scălda în fum de ţigară, băutură şi destrăbălare.

Lina cu Vasile, colegul ei de bancă, când se duceau la aceste chefuri, nu consumau alcool şi nici nu fumau. În momentul în care sora ei şi celelalte fete se retrăgeau în camerele alăturate cu băieţii, ea se lipea tremurând de Vasile şi zicea: „Doamne, mi-i teamă că o s-o termine rău colegele noastre. Îmi fac griji pentru sora mea, care nu vrea să mă asculte…”

Magda cu încă trei colege rămân însărcinate

A avut dreptate Lina. Fetele au plătit scump pentru acea vară de distracţii. La începutul anului de studii, au înţeles că sunt însărcinate. La şcoală erau palide, absente la tot ce vorbea profesorul. Despre neaşteptata noutate ştiau doar cei din gaşcă. Nimeni nu a suflat o vorbă nimănui. Mircea, băiatul care a făcut sex cu Magda, a vorbit cu o asistentă medicală cu experienţă. Aceasta s-a tocmit să le elibereze de sarcină contra 50 de euro pentru fiecare. Înfricoşate, adolescentele s-au dat pe mâna asistentei. Când a văzut-o Lina pe soră-sa cum arăta după avort – albă ca varul, cu ochii duşi în fundul capului –, s-a speriat grozav. Nu arătau mai bine nici celelalte colege. După aceea, toate s-au lăsat îngrijite câteva zile de băieţii din gaşcă şi de Lina. Magda se simţea cel mai prost. Au chemat asistenta. I-a făcut câteva injecţii. Şi-a revenit cu greu…

Fetele nu mai erau aceleaşi la şcoală. Nu mai zâmbeau ca altădată. Profesorii nu puteau înţelege ce se întâmplă cu ele. Şi, probabil, nu au mai înţeles, căci toţi din caşcă au păstrat secretul.

Coşmarul prin care au trecut aceste eleve din clasele a IX-a şi a X-a a zdruncinat cel mai tare sufletul Magdei. S-a închis în sine şi s-a izolat de grupul de prieteni. Vrând să cunoască altceva decât discoteca, ţigările şi alcoolul, a început să meargă duminică de duminică la biserică. Iar în vacanţa de primăvară a mers la mănăstire. Avea voce frumoasă şi a început a cânta în strană. Îi stătea bine alături de cântăreţele mai în vârstă, chiar înfrumuseţa corul.

Eugenia se întoarce acasă, iar Marin moare

După patru ani de muncă în Italia, Eugenia s-a întors acasă. Marin devenise o ruină de om ce nu mai dorea nimic de la viaţă. Slăbise mult, iar picioarele nu îl mai slujeau. Era zdrobit de băutură. Fetele erau mari şi frumoase, cum nici nu se aşteptase. Mama le-a îmbrăţişat şi şi-au povestit toată noaptea cum au trecut anii. Eugenia le-a mărturisit fiicelor despre dragostea ei, despre Dragoş. Le-a spus că adevăratele clipe de vrajă valorează mai mult decât o viaţă de om fără iubire.
Fetele i-au povestit mamei doar despre lucrurile frumoase şi dorul care le-a legănat aşteptarea multe zile şi nopţi de lacrimi.

Dimineaţa, o nelinişte o cuprinse deodată pe Eugenia. Şi nu înţelegea de ce. Se gândea la Dragoş, dar când a deschis uşa la bucătărie s-a îngrozit: pe podea zăcea Marin. A murit în noaptea ceea cu toată lumea lui plină de păcate. Mama şi fetele l-au petrecut, după obicei, la cimitir. La înmormântare a venit şi Dragoş.

Eugenia a zăbovit câteva luni prin sat până a vândut casa, apoi şi-a luat fetele şi a plecat în Italia, unde le aştepta Dragoş. Acolo, Lina a mers la un colegiu, iar Magda, după ce a colindat Italia de la un capăt la altul, s-a întors în R. Moldova.

Sfătuită de un duhovnic, după mai multe nopţi de coşmar, în a treia zi de Paşti, s-a retras la o mănăstire ca să-şi ispăşească păcatul pe care, zicea ea, l-a făcut când era „prostuţă şi fără minte”. Atunci aveam să o cunosc şi eu. Era anul 2010.

Iar la începutul acestui an, surpriză! Am întâlnit-o pe Magda la o petrecere, îmbrăcată foarte sexy, alături de un bărbat destul de simpatic. Mirată, am tras-o după mine într-un colţ al localului şi i-am ascultat continuarea poveştii: „La început, mi se părea că acolo, la mănăstire, era ceea ce căutam, dar după trei ani, am înţeles că nu e tocmai aşa. Ce-i drept, rugăciunile mi-au ajutat să-mi găsesc liniştea, să depăşesc amintirile despre nefericita întâmplare. După ce am plecat de la mănăstire, m-am simţit mai bine. Trăiesc alături de Mircea o frumoasă poveste de dragoste. Îmi trăiesc tinereţea la cote maxime, profit de micile plăceri ale vieţii şi mă simt fericită. În luna mai vom face nunta”. Magda e studentă în anul doi la medicină.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)