Dealul din vale: Nu se bat nucii în august

Nu s-a scurs decât un an, însă uitarea pare să fi trecut peste noi ca un ştergător de parbriz. Aşadar, acum un an, afară era tot luna august. Rezultatele alegerilor generate de revolta din 7 aprilie erau deja cunoscute, Alianţa pentru Integrare Europeană era ca şi constituită şi toată lumea (necomunistă) respira uşurat, la unison cu cei ajunşi cu zile la capătul „coridorului morţii”.

De fapt, ne simţeam ieşiţi cu toţii dintr-un coridor lung şi întortocheat. În ce mă priveşte, treceam printr-o stare de jenă, totuşi, care mi se părea a fi o jenă colectivă, legată de faptul că ziarele prea se întrecuseră în a-l trata pe Marian Lupu ca pe un „trimis” al lui Voronin. Aproape că nu era zi de la Dumnezeu în care să nu fi fost descrisă o combinaţie, analitică, din care reieşea cu precizie astrologică o monstruoasă coaliţie a acestuia cu comuniştii. Previziunile s-au retras în ceaţă abia când s-a demonstrat exact ceea ce trebuia demonstrat: deşi PDM şi PCRM aveau împreună suficiente voturi pentru a alege un preşedinte, Marian Lupu a continuat să susţină în mod firesc aceeaşi cauză ca şi în campania electorală, optând pentru decomunizarea societăţii. Şicanele ce i s-au adus au rămas doar şicane, adică un fel de figuri de stil aplicate mai mult în suflet decât în figură. Totuşi eu n-am putut să nu-l întreb pe un ziarist foarte apreciat, poate şi pentru faptul că e un ziarist-sufletist, de la cel mai important cotidian de la noi, ce au de zis acum cei care l-au tot scăldat pe Lupu în toate albiile, când, uite, anume datorită voturilor aduse de el, se produce mult-visata Schimbare? Şi ştiţi ce mi-a răspuns? „Păi, dacă nu lua atâta cafteală de la noi, precis că se ducea înapoi în braţele lui Voronin!”. Ca să vezi! Iar mie îmi scăpase acest rol al presei de a căfti liderii politici pentru a-i ţine pe propriile baricade.

Şi Lupu continuă să stea pe o baricadă unde ia cafteală şi din faţă şi din spate. Pentru cei de stânga e prea de dreapta, pentru cei de dreapta e prea de stânga. Dar şi mai degradant e că pe contul său se încearcă a se face un transfer de imagine negativă acumulată sub regimul Voronin către actuala Alianţă de guvernământ. Cine? Mocanu se plânge că e urmărit? Se pare însă că a fost urmărit mai întâi de toate Marian Lupu pas cu pas, până când urmăritorii s-au convins că între el şi omul de afaceri Vlad Plahotniuc s-a legat o anumită relaţie de amiciţie. Şi în clipa asta s-au şi deschis ecluzele marilor acumulări de resturi menajere, ţinute cu străşnicie să nu deverseze înainte de vreme de barajul roşu. Sub pretextul că Plahotniuc ar vrea să se implice în politică, este atacată o personalitate politică. Ca şi cum cei care atacă – tot oameni de afaceri şi ei – nu s-ar implica cu aceasta în modul cel mai direct în politică. În acest sens, încă nu se ştie cine e adevărata victimă a fărădelegilor regimului Voronin şi cine se autovictimizează! Personal, cred că Lupu e doar o victimă colaterală, principala victimă fiind Alianţa.

De data aceasta, cafteala s-ar putea să nu mai aibă efectul de data trecută. Prăjinile au început a bate nucii prea devreme. În august din nuci sare iodul, în loc să cadă nuci coapte la miez.

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)