Dealul din vale cu Nicolae Popa

Punctul zero şi punctum pe înţelesul nostru

Ce mărunte şi chiar meschine ne apar acum micile neînţelegeri ce ne dezbină, comparativ cu ceea ce se zice că ni se va întâmpla nu mai târziu decât peste doi ani. Procesul, de fapt, a şi început: savanţii susţin că ne îndreptăm direct spre Punctul Zero al Pământului. Mai pe înţelesul nostru, astăzi, cele 24 de ore de viaţă corespund cu doar 16 ore de viaţă de-a noastră, bună–rea, cum e! Şi timpul e în continuă descreştere.

Iar cele 16 ore pe care le-am trăit marţea trecută, s-au mai micşorat cu ceva minute. Şi încă ne mai întrebăm de ce trece ziua aşa de repede!  Cum să nu treacă dacă viteza de rotaţie a Pământului s-a mărit! Fenomenul este urmărit încă din 1980. De atunci viteza de rotaţie a planetei ce ne ţine la pieptul ei e mereu în creştere, urmând să atingă o condensare zi-noapte-noapte-zi egală cu zero. (A se răsfoi în acest sens şi povestirea „Mii de nopţi” din „Păsări mergând pe jos” de subsemnatul, Editura ARC, 2001) La punctul zero se va ajunge între 21 şi 23 decembrie 2012. Atunci Pământul se va opri lin (probabil lin!) în loc, căutând să nu-şi piardă echilibrul. Se va opri mai ales datorită faptului că i se vor inversa polii magnetici.

De altfel, numai în ultimele câteva săptămâni polii Pământului s-au şi strămutat pe o distanţă considerabilă spre Ecuator, consecinţele fiind resimţite nu doar de persoanele cardiace, dar şi de sateliţii care se văd nevoiţi să-şi rectifice traiectoriile, dacă nu vor să-şi piardă legătura cu Pământul şi să se piardă. Totuşi, vestea bună e că inversarea polilor magnetici nu va schimba poziţia axei de rotaţie a Pământului, astfel continentele vor rămâne cuminţi la locurile lor, neschimbate în raport cu Axa. Alta e că după ce Pământul va sta cât va sta neclintit, aranjându-şi polii magnetici „pe stil nou”, odată reîncepându-şi rotaţiile, se va învârti îndărăt. Drept urmare, în ce ne priveşte, vom rămâne uluiţi să vedem că soarele la Chişinău, de-o pildă, nu va mai răsări la Ciocana, ci în deal la Buiucani, nu se va mai ridica de peste Nistru, ci de peste Prut. Şi nu e vorba de un simplu spectacol la nivel planetar, adică local. E un fenomen intergalactic. O dată la 26.000 de ani Soarele nostru face o rotaţie completă în jurul Centrului galactic şi, respectiv, o dată la 13.000 de ani se poziţionează diametral pe propria circumferinţă solară. Bazaconia e că nu doar soarele, dar şi toate celelalte planete se aliniază într-un fel de şir indian, cu soarele-n frunte, faţă de o poziţie similară a sistemului galactic. Mai grav e că astfel cea mai mare parte a sistemului solar, în proporţie de 80 la sută, va rămâne goală, fără nicio acoperire, iar în acest spaţiu imens ar putea să-şi cam facă de cap asteroizii. Conform calendarului Maya, străvechi de 4.000 de ani, Punctul Zero al Pământului va presupune translaţia omenirii într-o dimensiune superioară, a patra, care este la rândul ei o treaptă către cea de-a cincea dimensiune.
Aşadar, vom trece (cu toţii?) într-o altă dimensiune! Iar „modificarea cea mai spectaculoasă, cum subliniază un site de specialitate, va avea loc la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenţa Cosmică. Intuiţia se dezvoltă mai repede, ca şi toate capacităţile paranormale ce derivă din ea”. Ştiu, aceste notiţe, inspirate din diverse lecturi de pe Internet (cum, de altfel, o poate face oricine), au darul de a trezi, cel mult, nişte surâsuri ironice. Şi e foarte firesc şi sănătos să fie aşa. Că doar încă n-am ieşit din dimensiunea umană care ne-a adus – slavă Domnului! – până la actualul grad de dezvoltare, datorită căruia, uite, am ajuns să fim conştienţi că urmează să ni se întâmple ceva.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău