Dealul din vale cu Nicolae Popa: “Presă multicoloră”

Cei care încă mai au deprinderea civilizatoare de a procura dimineaţa ziarul în drum spre serviciu, săptămâna trecută, au avut surpriza să observe că vitrinele chioşcurilor deveniseră brusc mai colorate.

Cenuşiul ziarelor tipărite alb-negru la Chişinău nu mai contribuia atât de evident la sporirea cenuşiului din jur. Vorba e că pe lângă cele patru-cinci ziare care apar la noi color, au mai apărut deodată încă vreo opt. Nici vorbă să fi îmbogăţit redacţiile noastre atât de mult încât să îşi poată încânta cititorii cu imagini color şi hârtie de mai bună calitate. Pur şi simplu, în chioşcurile noastre şi-au făcut apariţia ziarele de la Bucureşti.

De-a lungul anilor, s-au auzit multe suspine în legătură cu faptul că Chişinăul este inundat de ziare ruseşti, în timp ce presa din dreapta Prutului, în pofida faptului că e scrisă în aceeaşi limbă pe care o vorbesc marea majoritate a cititorilor de pe partea stângă, este de negăsit în vânzarea cu amănuntul. Acum uite că situaţia s-a schimbat în mai bine.

Însă, după primele zile cu presă românească, ziarele româneşti au rămas aproape neatinse în vitrinele chioşcurilor. În orice caz, luni dimineaţa, adică ieri, la un chioşc am fost singurul care am procurat „Libertatea”, la altul singurul care am procurat „Jurnalul Naţional”. Ce-i drept, am aflat că e bine întrebată „Gazeta Sporturilor”. Evident, mulţi încă nu ştiu că există ziare româneşti în vânzare. Dar şi dacă ar şti şi le-ar procura, teamă mi-i că, deşi foarte plăcute vederii, i-ar nemulţumi că nu găsesc în ele practic niciun crâmpei din viaţa noastră de aici. Iar presa rusească anume în această privinţă excelează. Toate ziarele ruseşti au câte un supliment pentru Moldova, au şi ziarişti serioşi instalaţi temeinic la Chişinău.

N-am nicio îndoială că în cele din urmă, dacă mai marii peste presă de la Bucureşti vor dori cu adevărat să aibă aici un număr important de cititori, vor trebui să cheltuiască niscaiva fonduri în plus şi să fie cu ochii pe tot ce mişcă aici. S-ar crea un adevărat echilibru informaţional, iar cititorul de la noi ar simţi, în sfârşit, cum e să fii şi din acest punct de vedere în zona de influenţă a UE. Nu cred că l-ar speria preţul dacă ar începe să se regăsească în aceste ziare nu doar în plan spiritual general românesc, ci şi în plan personal, reieşind din propriile griji şi preocupări cotidiene. La numărul de pagini pe care le au şi la felul cum sunt ilustrate, cu politicieni, bancheri, maidanezi schilozi sau nuduri apetisante, preţul, care variază între 4 şi 6 lei, pare a fi unul rezonabil.

Şi dacă tot ştim cu toţii că facem parte dintr-un singur spaţiu spiritual, istoric şi cultural, ceea ce şi face să ne simţim apropiaţi până la contopire, ne miră că printre ziarele ajunse la Chişinău nu e niciun ziar de cultură, de literatură şi artă. Probabil doar din raţiuni exagerat de pragmatice s-a decis că evenimentele sportive sau umorul „Academiei Caţavencu” pot fi mult mai pe gustul nostru şi mai utile decât, să zicem, „România literară”. De-altfel, „România Literară”, dacă e să exagerăm un pic, dar numai un pic, publică autori de la noi şi ia în dezbatere cărţi şi fenomene literare basarabene într-o proporţie mult mai mare decât scriu toate celelalte ziare luate împreună despre realităţile din Republica Moldova. Oricum, lectură multicoloră tuturor celor dornici să scape de cenuşiu!

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)