Dealul din vale cu Nicolae Popa: Crăciunul între laic şi religios

Chiar dacă în acest decembrie am fost feriţi de scandaluri precum cel legat de furtul bradului, uite că tot nu ne este dat să intrăm în noul an fără certuri şi dihotomii pe cât de neînţelese de unii, pe atât de radicale pentru alţii. E vorba de oficializarea de către guvern a unei zile de odihnă. Doar atât a decis guvernul – ziua de 25 decembrie să fie zi de odihnă.

Nu s-a emis nicio directivă în privinţa vreunei obligaţii care ar impune vreo parohie să oficieze Naşterea Domnului anume în această zi. Cine şi cum a oficiat până acum, aşa o va face şi în continuare. La o adică, e jenant să te implici în această dispută dacă nu eşti un practicant cu adevărat evlavios al credinţei de rit vechi sau de rit nou.

Personal, nu-mi pot imagina să nu fac Crăciunul pe vechi! Pe 7 ianuarie, parcă şi iarna e mai iarnă, şi tăierea porcului e cumva mai umană. Dar în primele zile de decembrie încep să apară prin toate oraşele, orăşelele şi satele noastre clopoţei şi coroniţe de brad, fulgi de hârtie, ghirlande şi tot felul de atribute sărbătoreşti încât e greu să mergi doar cu capul în pământ, supărat pe toată lumea, nemulţumit că până la 7 ianuarie şi Sf. Vasile mai e încă mult timp şi că suntem în Postul Crăciunului, iar lumea a şi intrat în sărbători. Fireşte că nu poţi rămâne rece la colindele cântate peste tot vestind Naşterea Domnului. În ajun de Crăciun pe Nou nu ai cum arunca televizorul pe geam. Te simţi atras într-o atmosferă sărbătorească în care, de altfel, motivul central al bucuriei e Pruncul Iisus. Accepţi cu dragă inimă bucuria generală, deşi ştii că urmează să te mai bucuri o dată, pe 7 ianuarie.

În fond, cum s-ar zice, o bucurie în plus nu strică. Şi cu atât mai mult nu are cum să-i strice Imaginii Celui Născut în Sfântul Staul. Însă, fireşte, îţi dai seama că biserica din sat sau din cartier în respectiva zi ţine o slujbă obişnuită şi nimeni nu te împiedică, dar nici nu te obligă să intri. Cu alte cuvinte, la un moment dat îţi dai seama că lumea din jur, bine dispusă şi mereu gata să-ţi ureze „La Mulţi Ani!”, nu are nicio vină! Cum să-i întorci răutăcios spatele cuiva, reproşându-i că tu sărbătoreşti pe vechi? Mai degrabă înclini să crezi, în sinea ta, că pentru tine e o sărbătoare laică, în timp ce pentru alţii, deprinşi să sărbătorească pe nou, e o sărbătoare religioasă. Cu atât mai mult că vine imediat Anul

Nou cu mesele lui îmbelşugate şi la fel de multe colinde şi chiar cu Moş Crăciun în jurul bradului pe la şcoli, grădiniţe şi pe la tot felul de instituţii. Ei, cum să-l alungi pe Moş Crăciun de la poarta grădiniţei pe motiv că biserica din localitate recunoaşte doar Crăciunul pe vechi, iar Anul Nou – de Sf. Vasile. Ar fi oare creştineşte aşa ceva? Mai ales că – să fim realişti! – câţi dintre cei care ţin Crăciunul pe vechi, ţin şi post în noaptea de Revelion sau le interzic propriilor copii să se înfrupte din tort şi din alte bunătăţi? Aşa cum uneori ne complacem în a ne justifica aproape totul prin specificul local, de ce n-am recunoaşte că şi în această privinţă e vorba de un mod propriu de-a sărbători Crăciunul.

Laicul din noi se întâlneşte cu religiosul din noi şi uite că încearcă să se împace, să convieţuiască paşnic. De altfel, chiar şi una din cele mai consecvente religii precum islamul a admis în cele din urmă ca vestitul lor Bairam să fie acceptat atât ca sărbătoare laică, cât şi ca sărbătoare religioasă. În fond, fără să fie acceptată oficial o asemenea situaţie în sânul ortodoxiei, neoficial ne-am pomenit şi noi cu o sărbătoare laică şi cu una religioasă! Crăciun fericit, încă de pe acum, tuturor creştinilor!

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)