Dealul din vale cu Nicolae Popa: Cei ce nu vor ieşi din iarnă

Mai întâi o constatare teribilă. În aceste zile geroase, când stăm cuminţi prin apartamentele noastre mulţumitor de încălzite şi urmărim la televizor coşmarul cutremurului din Haiti – secvenţe cu oameni scoşi ca vai de ei de sub dărâmături, undeva afară, cineva urmează să fie scos îngheţat de sub troiene. Sau dacă nu chiar de sub troiene, atunci din cutii de carton menite să le ţină  loc de casă. În acest context, reportajele din capitala noastră, nu din capitala haitiană, sunt cu atât mai şocante.
Aflăm că în ultimele 24 de ore, medicii au recurs la amputarea mâinilor sau picioarelor, sau a degetelor, a peste treizeci de pacienţi aduşi degeraţi de prin adăposturile înţepenite în ger. Cruntă realitate! Treizeci de oameni, rămaşi fără mâini sau fără picioare. Sau şi fără una, şi fără alta. Iar dacă aceşti oameni au fost până acum, în majoritatea cazurilor, doar lipsiţi de adăpost, din categoria boschetarilor, de-acum înainte vor fi lipsiţi şi de locuinţă, şi schilozi.
Aproape că ne obişnuiserăm deja – apăsătoare obişnuinţă! – cu oamenii fără adăpost, tot urmărindu-i cu coada ochiului cum ne răscolesc sacoşele cu gunoi abia aruncate de noi în tomberoane, amintindu-ne dacă am lăsat acolo ceva, chipurile întâmplător, care să le fie de folos. Ne obişnuieserăm să-i vedem umblând de ici-colo prin cartier, târându-şi după ei toată gospodăria în nişte genţi jerpelite – dar umblând, totuşi, pe picioare… Acum îi vom vedea mai degrabă şezând direct pe trotuar şi cerşind, expunându-şi vederii trecătorilor cioturile rămase după amputare pentru a trezi compasiune şi milă. Şi pentru că ne-am prefăcut a nu-i vedea în decăderea lor morală, aşa cum erau ei ca oameni întregi, totuşi, până la degerare, cu şanse de-a reveni la normal, acum şi noi, dar mai ales statul, bântuit de criză sau nu, va trebuie să salveze ce-a mai rămas din ei, fraţi de-ai noştri creştini.
Situaţia nu e roză de loc, atâta timp cât soarele răsare dimineaţa roz din cauza gerului. Medicii de la „Salvare” bat alarma că saloanele sunt arhipline de pacienţi cu degerături. Şi ambulanţele continuă să aducă alţi degeraţi. Situaţia se complică şi fiindcă aceştia, după tratamentele deja efectuate, nu au unde pleca. Nu aveau unde când mergeau pe picioarele lor, dar acum – cu atât mai mult… Poate doar înapoi la locurile de unde au fost ridicaţi, după care riscă să îngheţe din nou şi, după cum preciza unul din chirurgii de la „Salvare”, riscă să fie aduşi înapoi cu alte degerături ca să „li se amputeze şi ce-a mai rămas de amputat”. Şocant?
Mai mult decât şocant! E înfiorător. Pregătirile de sezonul de iarnă au prevăzut, se pare, totul – utilajele de deszăpezire, funcţionarea normală a CED-urilor ş.a.m.d – urma să mai prevadă şi posibilitatea de supravieţuire a unor organisme umane rămase fără adăpost. Mai ales că din unele surse se ştie că „Centrul de găzduire a oamenilor străzii” nu deţine decât 70 de locuri, pe când numărul acestora atinge cifra de peste şase mii (!). Şi asta într-un oraş în care sute şi sute de blocuri de locuit extrem de arătoase stau azi absolut goale, în timp ce prezenţa oamenilor străzii ne irită mereu privirile. Dar s-ar putea să ne irite şi mai mult, sufleteşte, absenţa lor, atunci când va veni primăvara şi vom descoperi că cei mai mulţi dintre ei n-au avut noroc să iasă din iarnă.
The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)