De viaţă nu te mai saturi

La 180 de kilometri de Chişinău, în localitatea Ochiul Alb, raionul Drochia, persoane ajunse la vârsta senectuţii îşi deapănă poveşti. Rămase singure, acestea vin în timpul perioadei reci a anului la Centrul pentru bătrâni, unde găsesc un pat şi o masă caldă. Tot aici leagă prietenii, îşi amintesc de tinereţe, încearcă să-şi găsească perechea. Deşi unii au peste 80 de ani, nu îşi doresc „să treacă dincolo”, ci se roagă să le mai dea Dumnezeu zile.

Lângă patul în care fiecare bătrân îşi petrece cea mai mare parte a timpului este un dulăpior pe care stă o sticlă cu apă, medicamente şi icoane. De fiecare dată când îşi beau pastilele, privesc la icoane şi se roagă lui Dumnezeu să le mai dea zile. „Ştiţi cum e omul, când simte că se apropie sfârşitul parcă ar mai vrea să trăiască. De viaţă nu te mai saturi niciodată”, spune nenea Nicolae, care gesticulează încontinuu.

Secretul tinereţii este mişcarea

Chiar dacă niciodată nu i-ai ghici vârsta, nea Nicolae are peste 80 de ani. Secretul lui este mişcarea. Nici acum nu stă locului şi, când simte că se plictiseşte, vine în sala de sport. „Nu vin tare des aici, căci s-ar putea să le fac concurenţă la tineri şi fetele o să se uite la mine, nu la ei!”, glumeşte ghiduş nea Nicolae.

Bărbatul a lucrat şofer timp de 47 de ani. „Am condus un GAZ, acum fac nişte maşini mari, ale noastre erau mai mici”, spune bărbatul. După ce i-a murit soţia, a rămas singur, copiii au plecat peste hotare. „Mai vin din când în când, mă vizitează aici”, spune bărbatul şi-i cam dispare tonul poznaş.

Despre cântatul la armonică spune că este o plăcere. „Când lucram cu maşina şi erau rânduri mari la încărcat marfa, le cântam fetelor de acolo un cântec – două la muzicuţă şi mă treceau fără rând”, îşi aminteşte moş Nicolae, schiţând din nou un zâmbet ştrengar în colţul gurii, în timp ce îşi mângâie instrumentul muzical.

„Nu e aşa uşor să cânţi la armonică. Dacă la celelalte instrumente trebuie doar să sufli, aici trebuie să sufli şi să tragi aer în tine. E tare greu. Am două armonici, aceasta este din China, mi-a cumpărat-o fiica mea din Italia. Mai am una din Germania”, spune acesta, în timp ce o scoate din ambalajul învechit de vreme.

Aromoterapie pe muzica surorilor Osoianu

Încă poartă musteaţă ca în tinereţe şi zice că nu îl încurcă la cântat, dimpotrivă – îl ajută să cucerească femeile. Moşul recunoaşte că nu ezită să le facă curte bătrânelelor din azil. Când acestea vin de la aromoterapie şi trec pe lângă camera lui, el le strigă: „Fetelor, dar nu vreţi să treceţi şi pe la noi, pe la sala noastră de proceduri?”.

Potrivit angajatelor Centrului, bătrânilor le place mult  aromoterapia. „Tot vin şi ne întreabă dacă azi va fi aceea care aniroasă frumos (miroase – n.a.)”, spune Zina, una din angajatele Centrului. „De la început le puneam muzică special pentru aceste proceduri şi ei nu puteau sta într-un loc, ci se mişcau mereu. Atunci, le-am pus să asculte surorile Osoianu, care aproape că îi adorm”, povesteşte femeia.

Liuba Iacovlev, directoarea Centrului pentru bătrâni, spune că instituţia lor s-a deschis în 2008. „Putem deservi până la 40 de persoane în etate. Au prioritate bătrânii localnici, dar vin şi persoane din satele alăturate”, a declarat pentru JURNAL Iacovlev.

Moş Andrei este din satul Chetrosu, raionul Drochia, dar vine deja al doilea an la Centrul din Ochiul Alb. L-am găsit în sala de odihnă, privea televizorul. „Este un post care arată cum se prinde peşte. La vremea mea, nu am fost pescar, peşte am prins doar din farfurie”, glumeşte bărbatul.

„Bătrâneii vor babă sau cartofi cu coajă”

Despre sine spune că are peste 70 de ani şi a lucrat 40 de ani în colhoz. „Am fost şofer până am ieşit la pensie în 1997”, povesteşte bătrânul. El zice că are patru copii, dar aceştia nu vorbesc cu el. „După ce am divorţat de soţie, ei nu au mai venit la mine. Am o fată în satul Chetrosu, raionul Drochia, unde este casa mea. O altă fată este profesoară în localitatea Coloniţa. Ştiţi unde se află?”, ne întreabă acesta. Moş Andrei nu vorbeşte despre motivele despărţirii de soţia cu care au fost împreună peste 40 de ani. „Aşa a fost să fie”, a conchis moş Andrei, lăsând privirea în jos.

În timp ce bătrânii îşi omoară timpul privind televizorul, iar femeile împletesc diferite milieuri, la bucătărie două bucătărese fac de zor colţunaşii pentru masa de prânz. „Avem borş şi iaca terminăm colţunaşii”, ne spun femeile. Acestea zic că se întâmplă să vină bătrânii să le spună că ar mânca ceva deosebit, după părerea lor. „Uneori ne spun că ar vrea babă (un fel de budincă – n.a.), cartofi cu coajă sau bostan fiert”, povestesc bucătăresele.

Angajatele Centrului povestesc că în timpul liber femeile de aici croşetează sau fac diferite aplicaţii din plastilină. „Sunt nişte imagini frumoase, modelate de mâinile trudite ale acestora. Pe moment nu avem multe, pentru că au fost prezentate la o expoziţie şi au fost vândute ca pâinea caldă”, spune Liuba Iacovlev, directorul Centrului.

Marina LIŢA

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)