De mamă abandonată, de Sus binecuvântată

La o margine a vechiului sat răzășesc, Băxani din ținutul Sorocii, într-un peisaj de toată frumusețea, un peisaj dătător de viață, ce poartă pecetea veșniciei, doi soți de aceeași vârstă – 57 de ani, scriu o poveste frumoasă despre bunătate, blândețe, milă, dar, mai cu seamă, dragoste. O poveste emoționantă a unei copile, lăsată cu 39 de ani în urmă ca o buruiană răufăcătoare la maternitatea din Bender.

Soții care au și ei o poveste impresionantă și pe care sper să o scriu într-o zi, se numesc Svetlana și Serghei Mișinschi. Iar copilei fără copilărie îi zice Aliona. Atunci când este întrebată unde s-a născut, ea răspunde: „La Dom Rebionka”. Pentru că primii ani de viață micuța i-a petrecut la Centrul Mamei și Copilului din Bender. Apoi a fost plasată la internatul psihoneurologic din Bădiceni. Dar n-a stat prea mult acolo. Drumul copilăriei pierdute s-a oprit la Casa-internat pentru copii cu deficienţe mintale din oraşul Hânceşti. La împlinirea vârstei de 18 ani a revenit la Bădiceni.

A iubit, a fost violată, a rămas însărcinată

Și de atunci până în luna aprilie a acestui an a stat aici, la internat, continuând să viseze la un cămin cu multă căldură, pace, dragoste și mângâiere de mamă. A trecut prin multe, și bune, și rele. A gustat din dulceața sărutului, a iubit, știe ce înseamnă să te culci cu un băiat. A fost îmbătată, violată de niște indivizi după ce i-a ajutat să strângă roada de ceapă de pe câmp și a rămas însărcinată. Nu știa. Când și-a dat seama, a încercat să ascundă adevărul de administrația instituției. Se temea de Dumnezeu, nu voia să ucidă copilul înainte de a se naște. Iar atunci când cei din personalul medical o întrebau dacă ciclul menstrual decurge normal și îi cereau confirmarea, ea se tăia cu lama la un deget de la mână sau picior, lăsa să curgă sângele pe un absorbant și le arăta dovada că totul e în ordine. În sufletul ei se trezise deja sentimentul de mamă și aștepta cu fiori nașterea copilului. Dar n-a fost să fie. Lovită din gelozie în burtă de prietenul cu care se iubea și cu care încă nu avusese contact sexual, Aliona a născut prematur un băiețel mort. A suferit, a răbdat, a sperat la o viață mai bună.

Dintr-o fată frumoasă ca o zână se transformase într-o arătare

Și iată că, din luna aprilie, Aliona zboară pe culmile fericirii. Abandonată de părinți la naștere, prin voia lui Dumnezeu și efortul AO „Casa Speranțelor” din orașul Soroca, s-a ales cu casă și masă și cu alți părinți, cărora le spune din toată inima „mamă” și „tată”.  De fapt legătura sufletească cu acești părinți, ce-i oferă asistență familială, a început cu mulți ani în urmă, când doamna Svetlana s-a angajat la internatul din Bădiceni.

Aliona mărturisește cu emoție: „La câteva zile după venirea mamei la lucru la noi la internat, colegii mi-au spus că avem o „medicică nouă” (asistentă medicală). Eu pe atunci apucasem pe căi greșite. Îmblam beată, vai de capul meu! Mergeam la lucru cu alți colegi la oamenii din sat, dar și din alte sate, făceam bani și banii ceea îi dădeam pe băutură. Când un băiat mi-a arătat-o pe viitoarea mea mamă, eu, fără a sta mult pe gânduri, m-am apropiat și i-am zis: <Aș vrea să fii mama mea!> Doamna Svetlana s-a uitat lung la mine cu ochii ei blânzi, apoi s-a întors, a luat două pahare. Pe unul l-a umplut cu apă, iar pe celălalt l-a lăsat gol. M-a privit drept în ochi și mi-a zis așa: < Vezi aceste două pahare? Cel plin e cu alcool, iar cel gol sunt eu. Alegi: ori alcoolul, ori pe mine.> M-am îndepărtat de ea, m-am plimbat vreo 10 minute, apoi m-am întors, am luat paharul gol și i-am spus: <Eu o aleg pe mama. Vreau să-mi fii mamă!>”

Intervine doamna Svetlana: „Pentru mine a fost un șoc. Îmi plăcuse și mie de ea de cum o văzusem printre ceilalți. Era o fată foarte frumoasă. Avea un păr bogat, împletit într-o gâță lungă până la genunchi. Dar nu mult după aceea, fata frumoasă ca o zână s-a transformat într-o arătare. Într-o seară am văzut-o în stare de ebrietate, cu părul tuns scurt. Asta tare m-a afectat sufletește. De aceea, atunci când a venit cu rugămintea să-i fiu mamă, am făcut acest experiment cu paharele. Apoi am început s-o iau câte o zi-două la mine acasă ca să mă ajute în gospodărie și să pot să stau mai pe îndelete de vorbă cu ea. Mi-a fost greu să ajung la sufletul ei. Era brutală, întorcea cuvântul înapoi. Nu știam cum s-o iau cu vorba, dar îmi doream foarte mult s-o scot din hăul urâtului. Încet-încet, cu răbdare, cu binișorul, i-am spus să ia aminte că nu-mi plac vorbele urâte, nu-mi place să mi se întoarcă cuvântul înapoi sau s-o văd beată. M-am dus la preot, i-am destăinuit ce aveam pe suflet. Preotul mi-a zis s-o aduc la biserică. Dar ea se împotrivea, nu voia să meargă. Zicea că îi este rușine să-i mărturisească preotului toate păcatele. Până la urmă s-a lăsat convinsă. Și-a deschis sufletul în fața preotului. Era atât de bucuroasă și fericită! Și din ziua aceea se duce singură la biserică.

Și așa ne-am atașat una de alta. Iar când doamna Valentina Onică de la „Casa Speranțelor” a venit și ne-a vorbit despre serviciul plasament familial pentru adulții cu dizabilități mintale, pentru a le asigura şanse egale şi condiţii pentru un trai decent, eu am rugat-o: <Pe Aliona să n-o dați la alții, o luăm noi în plasament familial.> Și am luat-o. Am decis s-o luăm pentru un timp mai îndelungat, sau poate chiar pentru totdeauna, dacă ne ține Dumnezeu sănătoși. De trei luni este la noi. Îi satisfacem din toată inima nevoia de dragoste, de afecțiune și ne întrebăm de ce lumea se uită altfel la persoanele cu deficiențe? Cred că nu știe că sufletele acestor persoane sunt mult mai curate decât ale lor.”

Nu știa cum să taie o hrincă de pâine…

Cu acte în regulă, gospodarul casei, Serghei își îndeplinește misiunea de asistent familial, în bază de voluntariat pentru început. După perioada de adaptare va avea și un salariu. Aliona și-a cerut permisiunea să-i zică tată cu mult timp înainte de a fi luată în familie: „Când mi-a spus că vrea să-mi zică tată, i-am spus că nu-i de rău. Am zis și eu în viața mea la oameni străini tată, pentru că tatăl meu biologic m-a lăsat la vârsta de un an și l-am cunoscut abia la 40 de ani. Și soția mea le-a zis mamă și tată părinților care au luat-o de suflet… Aliona e de vârsta fiicei noastre, stabilită în Grecia și căsătorită cu un cetățean grec.

Așa că am primit-o în familie ca pe fiica noastră. Și copiii noștri au primit-o ca pe o soră. Fiul este căsătorit, a rămas în sat. M-am implicat conștient în acest proiect al doamnelor de la Casa Speranțelor și Keystone Moldova, finanțat de Uniunea Europeană, asumându-mi o mare responsabilitate. Căci vedeți dumneavoastră, un motănaș sau un cățeluș dacă l-ai adus acasă, deja ești responsabil de soarta lui, trebuie să-i porți de grijă, darămite de un om! Eu cu Aliona am făcut un contract oral și i-am spus așa: <Uite cum mă port eu cu tine, așa să te porți și tu. Dacă ți-oi zice prostii, să-mi zici și tu, dacă voi ridica vocea la tine, s-o ridici și tu. Să nu furi, să nu consumi alcool, să-mi spui tot timpul de ce ai nevoie!>

Când a venit la noi nu știa cum să taie o hrincă de pâine, cum să curețe un cartof, să facă un borș. Acum, după trei luni, le-a deprins pe toate. Gospodărește, merge la magazin după cumpărături. Este adevărat, certificatul medical vorbește despre oarecare probleme neuropsihice, dar dacă fata ar fi crescut într-un mediu familial, aceste deficiențe ar fi fost depășite demult…”

Îmbrăcată curat, veselă, plină de viață, Aliona m-a luat de mână și m-a dus în locuința ei – o căsuță bătrânească în care au locuit părinții care au luat-o de suflet pe Svetlana. Situată în aceeași ogradă cu casa Svetlanei și a lui Serghei, moștenită de la aceiași bătrâni, căsuța Alionei a fost renovată în cadrul proiectului. Fata se declară încântată de noua locuință și de părinții ei, care cu fiece zi îi îmbogățesc cunoașterea și alături de care petrece clipe prețioase împreună. Dar câți adulți în situaţia ei și-ar mai dori să scape de regimul de cazarmă și să se bucure de viață într-o familie!

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)