De la lume adunate

victoria popaCare este diferenţa dintre un „râs” bogat şi unul sărac? Citeam „Criminali sub tricolor”, emisiunea „Mai pe scurt” pe jurnal.md, moderată de Constantin Cheianu unde jurnalistul foloseşte calificativul „râs” la adresa unui înalt funcţionar de stat. „Mai ştiţi ce am trăit alături de tricolor la mitingurile din primăvara lui 1989, când în faţa Parlamentului, unde stăpân este acum acest râs de Candu, asupra noastră a fost trimisă miliţia şi armata sovietică?!”, spunea în emisiune Cheianu. Îl apreciez mult pe Constantin Cheianu şi urmăresc regulat emisiunile sale pline de sens, critice, dar mi-a atras atenţia cuvântul „râs” folosit în RM de oameni din mediul rural, chiar şi din cel urban, cu intenţia de a defăima o persoană, care este un „nimic” atunci când îl asociezi cu un „râs”.

Sunt de la sat, unde locuiesc şi acum, ştiu că sătenii nu-l atribuie oamenilor avuţi, cum e Candu, dar celor care nu au ce mânca, ce îmbrăca, ce lucra, celor care beau mult vin şi se zbat într-o sărăcie lucie. Deschid Dicţionarul explicativ al limbii române (2009) şi, la articolul RÂS, găsesc: „Specie de mamifer sălbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decât pisica sălbatică, cu blana galbenă-roșcată și cu smocuri de păr pe urechi”, mai departe: „RÂS, râsuri, s. n. Acțiunea de a râde și rezultatul ei; râset. Expresii. De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de batjocură; ridicol. A lua (pe cineva) în râs = a-și bate joc (de cineva). Şi doar în Noul dicționar explicativ al limbii române (editat de Litera Internaţional în 2002), aflu sensul răspândit în spaţiul transprutean: Om de nimic. ~ul lumii.

Mă întreb, oare aceşti oameni merită să fie numiţi „râsuri”? Cine de fapt se face vinovat de traiul acestor oameni pauperizaţi, unii dintre ei chiar vor să muncească, dar n-au unde, de aceea, o bună parte din ei îşi îneacă amarul în vin.

The following two tabs change content below.