De la dragoste la ură

VIOLENŢĂ // Prioritatea mea sunt copiii mei

Ne-am luat din dragoste. Modestă, i-am atras atenţia lui, un băiat înalt, simpatic. M-a cucerit din prima clipă când l-am văzut cum mă privea. Am făcut cunoştinţă în parc. Au urmat doi ani de zile de întâlniri şi petreceri frumoase, care s-au terminat cu o nuntă, organizată de părinţi. Timp de doi ani de zile eram o pereche de invidiat. El lucra mecanic la o firmă din Chişinău, iar eu – profesoară de engleză.

Salariul mic l-a făcut să meargă peste hotare. „Prietenii” de serviciu şi camarazii de la Chişinău îl influenţau împotriva mea. Prietenii din Moldova îi şopteau că eu mi-am găsit pe altcineva, dar el munceşte. Deşi mai existau uneori certuri, toate se încheiau cu bine pentru că el se convingea de fidelitatea mea, mai ales atunci când ai grijă de doi copii mici.

După cinci ani de concediu de maternitate, mi-am reluat activitatea de pedagog, iar el a încercat să-şi găsească un post de lucru aici, la Chişinău, pentru că nu a reuşit peste hotarele republicii. Acasă a venit cu bani împrumutaţi. Problema era că îl aşteptau „prietenii”, nu familia.

„Nu s-a interesat niciodată de copiii săi”

Au început greutăţi şi probleme mari în familie, iar certurile au devenit o obişnuinţă. Stătea mereu prin baruri, banii câştigaţi erau cheltuiţi pe băutură, prieteni, femei. Cheltuielile casei erau lăsate pe seama mea. Din salariul de profesor nu ne  puteam permite mult, ne scăpau de foame tolbele cu produse de la ţară. Eram susţinută mult de părinţii mei care munceau în capitala Rusiei. Ei îmi îmbrăcau şi încălţau copiii. El nu s-a interesat niciodată de ce au nevoie copiii săi.

A încercat să deschidă o afacere. L-am susţinut. La început, avea şi profit, dar atitudinea neserioasă a făcut ca mica afacere să dea faliment.

Cu trecerea timpului, băutura a început să-i întunece minţile. A început să mă agreseze, să sperie copiii, mai ales atunci când nu-i dădeam bani pentru distracţii. Părinţii nu ştiau nimic despre căsătoria mea şi problemele pe care le aveam. Credeam că totul se va aranja cu trecerea timpului.

„Am decis să-l părăsesc”

Peste doi ani, atmosfera din casă devenise şi mai grea. Din bărbatul simpatic şi cumsecade pe care l-am cunoscut se transformase într-un agresor şi alcoolic. Nimic nu-l interesa. Îmi reproşa mereu că am casă, copii, serviciu, scandaluri în fiecare seară. Copiii tresăreau la zgomotul produs de uşă, la fel ca şi mine. Am decis să pun punct la toate şi să-l părăsesc.

De nenumărate ori, discuţiile despre traiul nostru eşuau. Într-o zi, înainte de a ieşi din casă, mi-a aruncat hainele şi m-a lovit până ce mi-am pierdut cunoştinţa. Eram cu mezinul în braţe. M-am trezit la spital, iar copiii erau la vecini.

Şi acum cred că numai ruga şi credinţa în Dumnezeu mi-a salvat copiii. A trebuit să treacă mult timp până când micuţii mei şi-au revenit şi numai plâng nopţile. La aceasta au contribuit şi vizitele la psiholog, dar şi grija mea şi a părinţilor mei. Azi, copiii mei ştiu numai că au tată, dar nu au nevoie de el. Am decis să încep o viaţă nouă alături de ei. Munca şi cei doi copii ai mei, care mă aşteaptă în fiecare seară, îmi dau putere şi curajul de a merge mai departe în viaţă.

L-am iertat, dar nu-l pot lăsa să se afle în preajmă. Prioritatea mea sunt copiii mei, cărora vreau să le asigur un viitor.

Cristina