De la cine a cerut ajutor Papuc în dimineaţa zilei de 7 aprilie?

DEZVĂLUIRI ŞOCANTE // Victor Alerguş: „Papuc parcă simţea ce se va întâmpla”

„Pe la ora 10 dimineaţa, pe 7 aprilie 2009, înainte de devastarea Parlamentului, l-am întâlnit pe Papuc. Era îmbrăcat într-o scurtă neagră de piele. Vă imaginaţi? Ministrul de Interne stătea singur în stradă (râde). Eu l-am întrebat ce s-a întâmplat. Papuc a spus că nu are forţe de ordine suficiente şi va avea nevoie de susţinerea combatanţilor, veterani MAI. Eu i-am spus să mă sune dacă va avea nevoie”, relatează preşedintele Uniunii Veteranilor „Sf. Gheorghe Biruitorul”, vicepreşedinte al Uniunii veteranilor războiului din Afganistan care în acea dimineaţă, împreună cu alţi combatanţi, se îndrepta spre Orhei. Papuc nu l-a mai sunat peAlerguş, însă acest lucru l-a făcut un combatant care a strigat în receptor: „Arde Parlamentul şi Preşedinţia!”.

-Spuneţi că aţi revenit în Chişinău pe la ora 16, aţi văzut că arde clădirea Parlamentului şi ce aţi întreprins?

Parlamentul ardea din toate părţile, în clădire, nu ştiu din ce cauză, nu era apă, iar în interior erau blocaţi carabinierii care se sufocau de fum. Eram vreo şase combatanţi şi, fiind îmbrăcaţi în civil, am reuşit să facem un coridor special prin care am scos oamenii din clădirea Parlamentului. Tot acolo l-am întâlnit şi pe Botnari şi-l tot întrebam de ce nu aplică gaze lacrimogene, grenade speciale. „Victor, nu avem nimic”, mi-a răspuns el. Tot echipamentul necesar a fost adus abia pe data de 8 aprilie cu un avion special, presupun că de la Moscova. Dacă ar fi fost pregătiţi băieţii, dacă ar fi avut grenadele pe care le-au adus ulterior, nu avea să intre nimeni în Parlament şi în Preşedinţie.

– Aţi menţionat că în Parlament l-aţi întâlnit pe Botnari, Şumleanschi, mai mulţi ofiţeri, pe comandantul brigăzii speciale, de ce aceştia nu coordonau acţiunile subalternilor? Sau ei erau în aşteptarea unui ordin de „sus”, care, potrivit ministrului de Interne,

Victor Catan, nu a mai fost dat?

Un ordin, la sigur, a fost. A fost dat un ordin „pasiv”. Adică pe tine te bat, dar tu nu baţi pe nimeni. Vreau să vă spun că, tactic, este corect. Când protestatarii au prioritate numerică, nu trebuie să acţionezi în forţă. În caz contrar, ar fi fost vărsări de sânge. Şi vă mai spun ceva: clădirea care rămăsese întreagă era Guvernul şi toate forţele de ordine care erau le-am dus acolo. Vreau să vă spun, oameni buni, dacă poliţia ar fi acţionat în ziua de 7 aprilie, nu ar fi fost o victimă, două, dar mai multe. Avem exemplul Kîrgîzstanului.

– Aţi spus că aţi identificat printre protestatari persoane cu genţi cu combustibil în spate, cu echipament special pentru deschiderea safeurilor, care de fapt au fost şi provocatorii devastărilor. Cum credeţi, cine sunt aceştia?

Eu cred că 80% din aceste persoane erau anume cei care au avut de suferit din cauza comuniştilor, cei cărora li s-a luat businessul sau trimişii acestora. Menţionez că ei nu aveau nimic cu tinerii care protestau paşnic. De asemenea, se vorbea că trebuie să vină oameni şi din Transnistria, provocatorii pot fi şi ei. Nimeni nu şi-a pus această întrebare.

– În noaptea din 7 spre 8 aprilie, ce ordin a fost dat?

Atunci a fost dispusă declanşarea atacului. De ce? Ca să bage oleacă de spaimă… să arate că poliţia există. Cel mai mult au acţionat carabinierii, care au fost bătuţi pe parcursul zilei de protestatari. Când a fost dat acest ordin, a avut loc o revanşă a poliţiştilor. A fost şi o „profilaxie”, ca lumea să nu mai facă a doua zi devastări. Dacă nu era asta, pe 8 aprilie ar fi fost mai interesant, iar pe 9 aprilie, şi mai interesant. Am auzit că se vorbea despre o pregătire a devastării clădirii MAI.

-Ministrul de Interne Catan a declarat că vinovat de evenimentele din 7 aprilie se face şeful statului major, deoarece nu a fost capabil să coordoneze forţele de ordine.

Şeful statului major era pe atunci Valentin Zubic. Toţi cunosc interesele lui, deşi, ca om, el nu este rău. Papuc a cerut ajutor de la combatanţi şi după 7 aprilie. Peste vreo trei zile, el ne-a chemat şi ne-a rugat să ajutăm forţele de ordine în caz dacă va fi devastată clădirea MAI. Fiind în relaţii nu prea bune, m-am gândit: uite că a venit timpul când îi voi trage şi eu pielea peste cap! Cu toate acestea, l-am asigurat că combatanţii vor ieşi, dacă va fi nevoie.

Cât priveşte declaraţia deputatei Valentina Cuşnir cu privire la faptul că Alerguş nu i-a permis să intre în clădirea Parlamentului, ex-combatantul neagă acest lucru, spunând că cel care s-a contrat cu fosta parlamentară pe 8 aprilie a fost Mihai Mocan, preşedintele Uniunii Veteranilor războiului din Afganistan. Cât priveşte camerele care au fost luate în aprilie 2009 de la jurnaliştii JurnalTV, Alerguş este aproape convins că ele pot fi găsite undeva la MAI. Victor Alerguş mai spune că, acum, optează pentru AIE, deşi într-un interviu acordat pentru revista „VIP” în 2005, omul de afaceri spunea că a votat cu PCRM. „Da…, nu… Da, am votat pentru Voronin. El ne-a făcut monument, a dat vreo 20 de maşini pentru invalizi etc. Pe atunci aceasta a fost, mai degrabă, poziţia Consiliului veteranilor. Toţi cei care au fost în Partidul Comuniştilor au ieşit şi acum suntem pentru Alianţă”, ne-a declarat Victor Alerguş.

Interviu realizat de Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.