De două ori victime (2)

(Urmare din numărul de vineri al JURNALULUI)

Cornelia Cozonac,

Centrul de Investigaţii Jurnalistice

Un copil, victimă a abuzurilor, odată ajuns în sistemul organelor de drept, este supus unor presiuni psihice cărora un matur le-ar face cu greu faţă. El este obligat să retrăiască iar şi iar calvarul prin care a trecut, pentru că i se cere să povestească cu lux de amănunte ce i s-a întâmplat mai întâi poliţistului de sector, care consemnează abuzul, procurorului, care preia cauza minorului, judecătorului de instrucţie, după caz, apoi în instanţa de judecată, unde mai are nenorocul se stea alături sau faţă în faţă cu abuzatorul. La mijloc mai intervin şi expertizele – cea medico-legală şi cea psihiatrică. De multe ori copilul este intervievat şi supus expertizelor pentru că maturii cred că el minte. Daniela Sîmboteanu, directorul Centrului Naţional pentru Prevenirea Abuzului asupra Copiilor (CNPAC), spune că în foarte puţine cazuri i s-a întâmplat să constate că minorul a minţit. „De regulă, copiii abuzaţi nu mint, însă, dacă şi spun un neadevăr, în spatele acestui fapt există un motiv care merită cea mai mare atenţie, iar o consiliere profesionistă poate scoate la iveală problema cu care se confruntă şi de ce cer ajutor”, precizează preşedinta CNPAC. 

În unele instituţii de drept copiii sunt umiliţi de chiar cei care trebuie să le apere drepturile. Ana M., o adolescentă din raionul Orhei, care a fost violată împreună cu bunica sa de către doi tineri, ajunsă la Comisariatul de Poliţie, a fost nevoită să povestească cum a fost violată în prezenţa a 5 persoane dintre care 2 bărbaţi. Oamenii legii nu se sinchiseau să facă şi anumite insinuări de genul „poate tu i-ai provocat” sau „ai mers de bună voie” şi altele. Bunica fetei a decedat la câteva săptămâni de la viol. Acest fapt însă nu a fost luat în calcul de către poliţie în procesul urmăririi penale, dar nici de instanţa care a judecat cauza, spune Tatiana Catană, avocata care apără în instanţă interesele mai multor minori. Agresorii, care pe durata procesului au fost lăsaţi în libertate, ulterior au fost condamnaţi la ispăşirea pedepsei cu suspendare, povesteşte avocata.

Camerele pentru intervievarea copiilor în condiţii prietenoase se lasă aşteptate

Şeful Secţiei drepturile omului din cadrul Procuraturii Generale, Iurie Perevoznic, recunoaşte că există probleme legate de procedurile prin care trec copiii ajunşi în sistemul de justiţie. De câţiva ani activează procurori specializaţi şi toate cazurile minorilor în conflict cu legea sunt preluate şi instrumentate de procurori. Totuşi, lipsa psihologilor specializaţi în audierea copiilor continuă să fie o problemă, recunoaşte procurorul. Din această cauză şi calitatea materialului probatoriu lasă de dorit. El spune că audierea copilului în condiţii prietenoase şi de către profesionişti special pregătiţi ar facilita lucrul procurorilor, iar unii minori aflaţi în conflict cu legea nu ar mai ajunge în detenţie. Inaugurarea unor camere de audiat copiii în procuraturi, dar şi în comisariatele de poliţie şi judecătorii însă se lasă aşteptată. Proiectul e gata, dar nu există încă aprobarea Ministerului Finanţelor, spune Perevoznic.

Şi Ministerul Justiţiei recunoaşte că tărăgănarea deschiderii camerelor pentru audierea copiilor e una din problemele care acum se încearcă a fi depăşite. Ministrul adjunct al Justiţiei, Vladimir Grosu, declara recent la o întâlnire cu jurnaliştii că în prezent se caută resursele necesare pentru deschiderea în comisariatele de poliţie, în procuraturi şi în judecătorii a încăperilor pentru audierea copiilor, astfel încât ei să nu fie revictimizaţi. Oficialul însă nu a putut oferi o dată concretă când acest deziderat va putea fi realizat la modul practic.

Guvernul a prevăzut încă în 2008, într-un plan de acţiuni privind protecţia copilului, deschiderea camerelor pentru audierea copilului în condiţii prietenoase şi sigure. Într-un alt plan de măsuri din 2010 autorităţile îşi propun însă să facă un studiu de fezabilitate privind necesitatea acestor încăperi pentru audierea copiilor. Adică, s-ar putea să mai treacă încă o perioadă de timp până şi cei cu finanţele se vor convinge de necesitatea asigurării unor condiţii şi proceduri adecvate copiilor ajunşi în sistemul de justiţie. Asta în pofida faptului că Moldova s-a angajat prin semnarea mai multor convenţii internaţionale, să asigure prioritar drepturile copiilor.

Deocamdată, doar două organizaţii neguvernamentale pun la dispoziţia organelor de drept încăperi pentru audierea copiilor, oferind şi serviciile unor psihologi calificaţi. Numai că încăperea specializată nu va salva situaţia dacă audierile nu se vor face de specialişti calificaţi pentru intervievarea copiilor. „În Moldova se consideră că orice poliţist sau procuror poate intervieva un copil, în alte state însă persoanele care audiază copilul trec o pregătire specializată de minimum şase luni”, spune Daniela Sîmboteanu.

Totuşi, există şi practici de succes. În raionul Căuşeni, bunăoară, procurorul raionului, Ion Oboroceanu, a dat dispoziţii ca minorii să fie audiaţi o singură dată pe toată durata urmăririi penale. Şi această practică dă rezultate, ne spune Ion Oboroceanu, avem copii şi părinţi care, trecând prin acest sistem, şi-au recăpătat încrederea în organele de drept, aici s-au simţit protejaţi.

În instanţă, faţă în faţă cu agresorul

O problemă rămâne a fi şi procedurile neadecvate prin care trebuie să treacă copilul ajuns în instanţa de judecată. Magistraţii recunosc că nu oricare din judecători ar putea face faţă unor procese în care participă copiii şi că este nevoie de o specializare în domeniu, legislaţia în vigoare însă nu permite repartizarea dosarelor unor anumiţi judecători, deoarece astfel se încalcă principiul distribuirii aleatorii a dosarelor. Maria Ghervaș, judecătoare la Judecătoria sectorului Botanica a municipiului Chişinău, este de părerea ca judecătorii să fie specializaţi în judecarea cazurilor în care participă minorii: „Noi avem minori infractori, dar avem minori victime şi martori la vârste diferite. Am avut ca parte vătămată într-un proces de viol un copil de patru ani. Ca să comunici cu un copil la această vârstă, eu trebuia să mă adaptez nivelului lui de comunicare, să mă joc, ca să-l aduc la situaţia să spună ce s-a întâmplat totuşi cu el. E un proces complicat şi, în cazul judecătorilor tineri, care nu au familie, care nu au educat un copil, e mai dificil să stabilească puntea de comunicare cu un minor”. Recent, în cadrul unei întâlniri cu jurnaliştii, ministrul adjunct Vladimir Grosu declara că „pentru Republica Moldova este oportun să se meargă pe specializarea judecătorilor în cadrul instanţelor, care să examineze dosarele în care subiecţi sunt copiii”. Acest deziderat se conţine şi în Strategia de reformare a justiţiei, document finalizat recent de o comisie specializată. Oficialul însă nu a precizat de când vor începe să activeze judecătorii specializaţi în cazurile copiilor ajunşi în justiţie.

Potrivit datelor MAI, în 2010, în 653 de cauze penale, comparativ cu 459 pornite în perioada anului 2009, victime ale infracţiunilor au fost persoane de vârstă minoră. Cele mai multe infracţiuni, în care victime au fost minori, au fost cele cu caracter sexual – 191 (2009 – 109). Din numărul de copii, victime ale abuzului sexual, 33 erau fără îngrijirea unuia sau a ambilor părinţi.

În 23 de cazuri, minorele au fost abuzate în familie de către tatăl biologic (şase cazuri) sau vitreg (şapte cazuri), şi alte rude (10 cazuri). Totodată, organele de poliţie au fost sesizate privitor la 98 de cazuri de violenţă a copiilor în mediul familiei şi în 52 de cazuri de violenţă în instituţiile de învăţământ faţă de elevi.