De ce victimele Războiului de pe Nistru au ajuns astăzi să poarte panglica „Sf. Gheorghe”

Autorităţile ucrainene au înregistrat deja două cazuri în care cetăţeni din R. Moldova au încercat să traverseze teritoriul statului vecin cu panglica „Sf. Gheorghe” prinsă de retrovizoarele sau antenele autoturismelor. Însemn al expansionismului rusesc, panglica a fost interzisă prin lege de Rada Supremă a Ucrainei la 16 mai curent. Ucrainenii s-au interesat de ce grupurile de moldoveni le calcă teritoriul dichisiţi cu simbolul celor care, din 2014 până în prezent, le-au ucis mii de oameni în estul Ucrainei. „Băieţi, voi nu ştiţi că noi suntem în război?!”, s-au interesat ei, dorind să înţeleagă dacă e vorba de o atitudine sfidătoare ori de ignoranţă.

De la bun început, trebuie să amintim că preşedintele Igor Dodon a fost cel care a defilat alături de preşedintele rus, Vladimir Putin, la parada de 9 mai, de la Moscova. Statalistul moldovean s-a prezentat cu o cogeamite panglică „Sf. Gheorghe” la piept, iar seara, la invitaţia lui Putin, la dineul de la Kremlin – dichisit cu o cravată negru oranj. Acesta s-a mai dat în spectacol şi cu declaraţii scandaloase care ar fi putut pune în gardă electoratul: a regretat că Moldova nu a fost ocupată în întregime de ruşi, ci pe bucăţi, şi că autorităţile de atunci de la Chişinău ar fi fost de vină pentru Războiul de pe Nistru. Şi aici apare întrebarea: Cum a putut el să fie susţinut de majoritatea locuitorilor din satele care au avut de suferit în urma războiului? Cum a putut el să fie votat de 82% din populaţia satului Cocieri şi de 77% din locuitorii satului Coşniţa, oameni care s-au ridicat printre primii în 1992 să-şi apere casele şi pământul de invazia rusească. Cimitirele acestor localităţi sunt doldora de morminte ale tinerilor care şi-au pierdut viaţa în acest război.

2.550 de grivne (1.800 de lei) este amenda în Ucraina pentru panglica „Sf. Gheorghe”, pentru încălcare repetată – pedeapsa constituie 5.100 de grivne (3600) sau 15 zile arest.

Sărăcia naşte nostalgie

Dumitru Cibotari din Cocieri, Dubăsari, este invalid de gradul doi după Războiul de pe Nistru. A fost rănit în tranşeu de un glonţ care i-a străpuns calota craniană şi acum este unul dintre alegătorii lui Igor Dodon. La întrebarea de ce a decis să lupte în 1992 împotriva Armatei 14, iar după două decenii să-şi dea votul pentru unul dintre susţinătorii politicii expansioniste a lui Putin, fostul soldat ne-a răspuns că, în toţi aceşti ani, a votat iniţial comuniştii, apoi socialiştii, pentru că aceştia „ne promit că vom trăi ca în Uniunea Sovietică”. „Acum nu mai înţelegi cine pentru cine e… Noi însă trăim foarte greu”, se plânge sincer şi franc fostul soldat, menţionând că nu-i ajung uneori bani nici pentru medicamente. Printre altele, ne spune că are acces doar la câteva posturi ruseşti de televiziune: Prime, Ren TV şi NTV.

Un alt combatant, Ştefan Ursu, invalid de gradul întâi în urma Războiului de pe Nistru, a luptat de la 2 martie până la 15 iunie 1992, ziua în care, în preajma sa, a explodat o mină. O schijă i-a sfredelit calota craniană până la rădăcina nasului. Medicii au făcut minuni şi i-au salvat viaţa. Poartă de 19 ani schija în cap. „Dodon ne-a promis că vom avea lumină şi gaz mai ieftin. Dar nu s-a ţinut de cuvânt. Nu-i bine că se plimbă atâta alături de Putin. Dar Moldova e Moldova şi cu asta e spus totul. Astăzi nu mai înţelegi care dintre ei este cu România şi care e cu Moscova… După ce-i alegi însă vezi că nu sunt de partea oamenilor, o ducem din ce în ce mai greu…”, ne vorbeşte cu dificultate bărbatul, care abia acum câţiva ani a învăţat din nou să rostească cuvintele.

Şi Maria Gazea, mama lui Petru Gazea, erou din Molovata Nouă căzut în 1992 la Nistru, l-a crezut pe Dodon, deoarece simbolica partidului e asemănătoare cu cea a comuniştilor şi pretinsul socialist le promitea alegătorilor că vor trăi mai bine. „Chiar aşa a spus?!…”, ne-a întrebat neîncrezătoare femeia, auzind că Dodon a declarat că autorităţile din R. Moldova poartă vina pentru războiul din 1992. „Petrică al meu, când am vrut să-l opresc, mi-a zis că nu vrea ca separatiștii să ne treacă pragul, să-și bată joc de mine şi de fratele lui. Ei ne-au atacat pe pământul nostru, nu noi pe ei”, conchide pensionara.

Autoritățile din Ucraina, eliminând panglica Sf. Gheorghe Foto: Unimedia.info

Promite locuri de muncă… în Rusia

Ludmila Agatiev şi-a pierdut soţul în război, pe Valentin Agatiev. La întrebarea cum îşi explică faptul că consătenii care au luptat împotriva armatei ruseşti în 1992 îl susţin astăzi pe Dodon, femeia are o singură explicaţie: sărăcia. Dodon a promis că oamenii vor avea locuri de muncă. Ce-i drept, în Rusia. „Azi mulţi din satul nostru lucrează la Moscova. De aceea l-au votat. Am văzut pe internet incidentele de la Odesa, cu panglica negru oranj. Ucrainenii au pierdut foarte mulţi oameni în război, de aceea sunt duri”. La întrebarea dacă e corect faţă de soldaţii noştri căzuţi la Nistru să acceptăm o astfel de panglică pe teritoriul Moldovei, femeia recunoaşte că nu şi-a pus niciodată această întrebare.

Turistă din R. Moldova impusă de activiștii ucraineni să dezlege panglica de pe antena automobilului Foto: InfoResist.org

Ignoranţă, sfidare ori lipsă de bun-simţ?

Un comportament ciudat au avut şi cetăţenii moldoveni reţinuţi pe teritoriul ucrainean, la 19 mai şi 3 iunie. Primilor moldoveni reţinuţi de un grup de activişti ucraineni pentru panglica „Sf. Gheorghe” prinsă de antena automobilului le-au fost sparte cauciucurile şi denunţaţi la poliţie. „Nu vi-i ruşine? Nu e o atitudine bună faţă de Moldova, vă faceţi duşmani!”, a fost replica unei moldovence. „Ai venit în Ucraina cu simbolul celor care au ucis mii de ucraineni!”, a fost răspunsul activistului Serghei Sternenko, fost şef al organizaţiei teritoriale „Pravîi sektor” din Odesa.

Printre altele, acesta l-a întrebat pe un bărbat din acelaşi automobil: „Voi ştiţi cui aparţine Crimeea?”. Conaţionalul nostru a ridicat din umeri: „Eu sunt din raionul Şoldăneşti, mama e din Koblevo, Ucraina…”. „Ştii că această panglică se numeşte Sf. Gheorghe?!”, a întrebat activistul. „Prima oară aud…”, a fost răspunsul moldoveanului. „Băieţi, voi înţelegeţi că noi suntem în război?…”

Potrivit unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite realizat în perioada 2014–2017, publicat recent, în estul Ucrainei au murit 2.000 de civili şi aproape 9.000 au fost răniţi. Războiul din regiunea Donbas a început în 2014, după ce separatiştii proruşi au asediat mai multe clădiri administrative şi apoi au proclamat republicile Lugansk şi Doneţk. Luptele continuă în ciuda Acordului de la Minsk semnat în 2015 sau a sancţiunilor impuse Rusiei de comunitatea internaţională.

Conform datelor oficiale, în războiul din 1992 din Transnistria au decedat 364 de persoane, 36 de persoane sunt dispărute fără urmă, 297 de persoane sunt invalizi după război. Peste 250 de persoane, au decedat după război în urma rănilor primite.

The following two tabs change content below.